Cum sa ne "educam" parintii?

Am inceput sa cred ca de la o varsta devine tot mai greu sa te intelegi cu parintii. Sa nu ma intelegeti gresit insa eu pe mama mea nu pot sa o mai inteleg. Noi comunicam zilnic pe messenger si de la o vreme ajungem sa ne certam din cauza religiei. Mereu am crezut ca religia intareste relatia dintre copiii si parinti insa in cazul meu eu nu ma aleg decat cu cuvine de genul :"esti o ravratita".
Mama e ortodoxa dar nu a citit Biblia nici macar odata si crede foarte mult in ce spun preotii. O intereseaza religia doar in postul Pastelui cand ne "obliga" pe toti membrii familiei sa postim si sa mergem la impartasanie sa ne "curatim " spiritual. In rest, nu posteste si nu cunoaste interdictii.Pana anul asta am acceptat aceasta practica , de dragul ei insa anul asta am ales sa ma "razvratesc ".Si i-am zis ca nu exista in Biblie aceasta taina a impartasaniei ,ca e doar o traditie religioasa, Dumnezeu s-ar putea sa nu ia in considerare ce marturisem noi preotului. Si am rugat-o sa citeasca Biblia sa se convinga , insa refuza , se supara pe mine , nu stiu ce sa ma mai fac cu ea.
Pur si simplu nu-mi accepta deciziile religioase . Ea nu mi-a facut o educatie religioasa niciodata insa ii sunt indatorata pt celelalte tipuri de educatie pe care mi l-a dat.Eu am devenit mai interesata de divin odata cu anii studentiei, cat am stat departe de familie.M-am indragostit de bisericile catolice in care intru zilnic chiar si pt 5 minute .Si ma ameninta mereu , sa nu indraznesc sa trec la catolici....si i-am explicat ca nu sunt diferente intre ortodocsi si catolici prea mari ,de dragul ei nici nu imbratisez doctrina.Pentru ca nu ea nu stie nimic de catolici si ar intelege cu totul si cu totul altceva.
Ma simt foarte prost cand ne certam. Si in rest ne intelegem bine , doar religiosul creaza tensiuni intre noi. A, si ar mai fi ceva .Ei nu-i plac musulmanii si eu am un prieten musulman de care inca nu stie. Nu-mi place sa ma ascund dar cum as putea sa -i spun de el in contextul de acum?????Daca ati afla ce crede mama mea despre musulmani...........mai bine tac.

Am atatea intrebari in cap: Cum sa-mi fac mama sa citeasca Biblia???Cum sa o fac sa inteleaga ca preotii nu au nici o autoritate in fata lui Dumnezeu? oare pot sa-i schimb mentalitatea?Si daca da, cum????
Oare am dreptul ca copil , sa-mi "educ" mama religios?

Rezervat pentru mine.
Deocamdata raspund la postul despre casatorie.
Am ridicat niste probleme importante si merita sa le discutam.
Ma intorc.

Buna anamaria.

Unele din propozitiile scrise de tine sant identice cu ccea ce eu as spune despre mama mea. Nici ea nu a citit Bilblia niciodata,insa nu accepta sub nici o forma sa-mi schimb religia, si insista ca ea este crestina...desi eu consider ca esti un om religios daca il cauti pe Dumnezeu si crezi...ori nu poti crede fara sa stii in ce crezi,doar pentru ca un preot iti spune ce si cum sa crezi.Mama mi-a chiar mi-a zis la un moment dat ca "te-am nascut ortodoxa, ortodoxa sa ramai", iar daca a vazut ca am argumente imoptriva cuvintelor ei m-a amenintat sau a vorbit ironic/jignitor.

Din pacate nu prea cred ca ne putem educa parintii. Depinde si de parinti, daca comunici mai usor sau nu cu ei, dar deosebirea intre a educa un copil si a educa un parinte este ca copilul se formeaza in timp si il poti influenta, il poti dirija, pe cand adultul are deja o personalitate si o mentalitate bine formata.Schimbarile de caracter vin cam greu de la o anumita varsta. In plus, parintii sant obisnuiti ca ei sa detina controlul asupra copiilor, si nu invers.

Mama mea a zis la fel despre mine, ca sant "razvratita", doar pentru ca mi-am exprimat anumite pareri, sau pentru ca am spus ceea ce am gandit. Cand spun direct ceea ce gandesc nu este bine, asa ca am invatat sa evit anumite subiecte...dar in timp am aflat ca nici asa nu este bine, pentru ca a face compromisuri pentru altii si a trai viata impusa de altii nu poate decat sa-ti faca tie rau.

Eu nu mai mananc porc si nici nu mai beau alcool, ceea ce binenteles ca nu i-a convenit mamei mele, care este o mare consumatoare de porc,si ii place sa bea bauturi fine, la ocazii, sau bere ocazional. Mie nu mi se pare ceva greu sa nu mananci porc deloc sau sa nu bei. Am avut si probleme de sanatate si a fost mai bine pentru mine fara aceste alimente cu efect nociv...si dupa ce am inteles ca totusi si la crestini este precizat in Vechiul Testament ca este interzisa bautura si porcul, cu atat mai mult am dorit sa renunt la acestea o data pentru totdeauna.

Eu nu pot sa te sfatuiesc, din experienta mea proprie, decat sa nu mai faci nici un compromis, de dragul mamei tale. Daca tu ai anumite convingeri care nu ii convin mamei tale, nu are decat sa se obisnuiasca si sa accepte ceea ce tu ai ales. Si eu tin la mama mea, chiar daca ea imi spune uneori ca nu tin la ea daca nu fac ce vrea ea, dar aceasta nu este decat o metoda de a ma determina sa fac cum vrea ea. Este de fapt un santaj...

Religia este mai importanta de cat ceea ce vor parintii de la noi. Cred ca musulmanii au dreptate cand zic ca crestinii mostenesc religia parintilor lor, adica nu aleg religia crestina din convingerea lor proprie ca este cea adevarata,sau cred fara sa citeasca Biblia si fara sa se gandeasca logic la unele lucruri. Sant multe lucruri impuse sau schimbate de biserica fata de crestinismul adevarat, care ar trebui sa ne faca sa ne gandim...
Cand mori, si ajungi in fata lui Dumnezeu, vei fi intrebata despre pacatele tale, si nu vor avea nici o valoare scuzele "am facut aceasta pentru mama mea" sau pentru altcineva, pentru ca fiecare suflet este judecat pentru ceea ce a facut personal. Parintii ne vor doar binele, insa nu de fiecare data binele dorit de ei noua este chiar binele in sine, ci poate sa ne faca rau. Parintii nu sant detinatorii adevarului sau atoatestiutori doar prin calitatea de a fi parinti; pana la urma sant si ei oameni si poate se inseala.

dragele mele , din pacate si eu ma pot inscrie pe lista aceasta in legatura cu parintii in ceea ce priveste dorinta mea de ai face pe ei sa inteleaga anumite lucruri...

imi aduc aminte ca atunci cand am ales islamul ca drum in viata pentru viitor m-am confruntat si eu cu situatii similare dar eram foarte hotarata sa merg mai departe ptr ca simteam ca aceasta (islamul) este viata pe care o doream pentru mine.

in discutiile pe care le aveam cu mama in contradictoriu pe aceasta tema eu veneam cu argumente si ii explicam de ce vreau eu acest drum si sa stiti ca era de acord cu mine si isi dadea seama ca ce spun are logica ( de ce este interzis alcoolul , de ce este interzisa carnea de porc , de ce se fac acele 5 rugaciuni zilnice...etc . Incercam sa o conving prin raspunsuri clare si logice de care orice persoana ratioanala isi da seama daca le ganedeste, insa...din pacate discutiile noastre se terminau cu : "fata mea , tu ai viata ta iar eu o am pe a mea , eu asa am fost invatata , educata si imi este greu sa ma schimb...." :( . Nu imi pierd speranta ca poate intr-o zi ALLAH swt o va lumina si va ajunge sa aprecieze lucrurile la adevarata lor valoare InshaALLAH.

Ideea este ca in general trebuie sa nu ajungi la cearta si sa incerci pe cat posibil sa argumentezi tot ceea ce spui ca sa dai valoare spuselor tale si sa nu abandonezi scopul propus ( pentru ca este foarte adevarat ce a zis Alisim despre faptul ca parintii accepta mai greu sfaturi de la copii lor mai ales cand contravin ideilor lor) , dar mai ales sa nu te complaci si tu in situatii cu care nu esti de acord pentru ca acest lucru iti va aduce nefericirea.

Ar mai fii multe de spus .....

ALLAH maakum!

ma rog,nu chiar asa de...dur dar sa stiti ca uneori se potriveste.
Am citit ce ati scris voi aici si as dori sa va spun cate ceva,din experinet,fireste;) .
1. La o anumita varsta,datorita implicarii sociale mai ales,oamenii nu mai pot face schimbari radicale in vietile lor,nu numai pentru ca ceilalti ar crede ca i-a cuprins paranoia din cauza batranetii ci pentru ca lor insisi le e teama de schimbari.Cautati sa va puneti in locul lor,se stiu si ceilalti ii stiu intr-un anumit fel,credeti ca e lucru usor sa lase in spate zeci de ani si sa se avante in necunoscut?
2.Ar fi atat de multe de spus...cred ca cel mai important este sa nu incercati voi sa-i convingeti ,asa cum spune nawal :"dorinta mea de ai face pe ei sa inteleaga anumite lucruri...",este un pas gresit din puctul meu de vedere si poate din aceasta cauza uneori aceasta nu este o strategie buna,noua nu ne revine calauzirea lor si ca atare nu-i putem face noi sa inteleaga,ceea ce putem face este sa-i determinam sa-si puna intrebari,sa le stranim curiozitate,dar este intr-adevar foarte greu pentru ca desi in aparenta ei pot parea interesati ,asa cum scrie in Quran cand raman singuri ei se intorc la necredinta lor.
3.Eu cred in primul rand ana maria ca tu insati trebuie sa-ti gasesti credinta si sa ti-o stabilizezi ;sa stai de vorba cu tine si sa cauti sa gasesti in tine raspunsul la multe intrebari pentru ca acum navighezi doar in cautarea adevarului si Inshaa ALLAH sa te calauzeasca ALLAH swt.Stii,cum am spus de curand,uneori oamenii sunt intr-adevar niste comori,insa ei raman nedescoperiti o viata,desi poate ca pe dinauntrul lor,undeva sclipesc...Inshaa ALLAH, sa te ajute Bunul ALLAH swt!

Quote:

---

Originally Posted by anamaria

.Ei nu-i plac musulmanii si eu am un prieten musulman de care inca nu stie. Nu-mi place sa ma ascund dar cum as putea sa -i spun de el in contextul de acum?????Daca ati afla ce crede mama mea despre musulmani...........mai bine tac.

Am atatea intrebari in cap: Cum sa-mi fac mama sa citeasca Biblia???Cum sa o fac sa inteleaga ca preotii nu au nici o autoritate in fata lui Dumnezeu? oare pot sa-i schimb mentalitatea?Si daca da, cum????
Oare am dreptul ca copil , sa-mi "educ" mama religios?

---

Draga Ana Maria eu cred ca pentru inceput ar trebui sa indraznesti sa iti "educi" mama dar cu grija , nu uita ca tu ai vrut sa cauti raspunsuri si ai facut sau faci in continuare tot posibilul sa le gasesti , poate ca mama ta nu isi doreste acest lucru si din acesta cauza iti este atat de greu sa o indrumi ( iti spun din propie experienta). Cred ca este nevoie sa ii trezesti interesul asupra lucrurilor cu care nu esti de acord si esti convinsa de tot ceea ce contravine adevarului pe care tu il descoperi, poate ca va ajunge si ea si isi puna intrebari si atunci vei avea cum sa o lamuresti .Eu te sfatuiesc sa ai rabdare si ori de cate ori se iveste ocazia nu ezita sa ii mai explici convingerile tale.

In ceea ce priveste parerea mamei tale despre musulmani si luand in considerare faptul ca prietenul tau este unul dintre ei eu cred ca ai o obligatie fata de el si sa lupti pentru ai -----stra mamei tale ca se insala ptr ca dupa cum te-ai exprimat imi imaginez ce gandeste....NIMIC de bine.

Iti urez sa iti fie cat mai usor in ceea ce iti doresti sa faci si inshaALLAH sa reusesti. La fel urez tuturor celor care se confrunta probleme , de orice natura

ALLAH maaki

[QUOTE=maryam][FONT="Comic Sans MS"][I][COLOR="SeaGreen"]2.Ar fi atat de multe de spus...cred ca cel mai important este sa nu incercati voi sa-i convingeti ,asa cum spune nawal :"dorinta mea de ai face pe ei sa inteleaga anumite lucruri...",este un pas gresit din puctul meu de vedere

MashaALLAH Maryam , chiar aici eram si incercam sa mai completez cate ceva ..dupa cum sa observat mi-am exprimat o dorinta , acea dorinta ca ei sa vada lucrurile si din alte puncte de vedere...dar de la a-mi dori eu si la a realiza ei, este un drum mai lung in cazul nostru , insa ALLAH Kabir ! inshaALLAH sa fie calauziti , sigur cu multa rabdare si implicare din partea mea, mai multa , poate ca voi reusi sa le trezesc macar aceea curiozitate de a afla si alte lucruri decat ceea ce stiu ei, inshaALLAH

ALLAH maaki!

Permiteti-mi sa inscriu si pe mama mea pe lista celor care n-au citit Biblia si care sustin "Eu fac ce zice popa,ma duc la biserica,tin post de paste si craciun si ma rog in odaitza mea la icoana fecioarei cu pruncul.."si no limit la altele.:(
Mama mea se arata interesata ,ii placeau unele argumente,raspunsuri dar avea si momente cind se sucea si discutia devenea un haos total.Se enerva,eu la fel ...ma agit mult,vreau sa arat ,sa conving ,sa fac tot omul sa vada ce clar,ce curat,ce adevarat este ceea ce cred,ce logic si simplu este islamul...si uite asa ma infierbintam.Ea imediat prindea momentul sa-mi dea peste nas"aaa asta este religia asta de care vorbesti,o secta ,asa va invata sa fiti fara respect fata de parinti!":( Va dati seama ca la vorbele astea am amutit.Mi-am dat seama ca am gresit prin modul in care am ales sa port discutia,m-am lasat purtata de val si in loc sa fac islamului un favor i-am facut un mare defavor.
Si de atunci efectiv am evitat orice discutie cu ea.Nici nu vroiam sa ma duc acasa,umblam brambura cu sotul prin oras si plingeam .Se uita lumea la noi crezind ca ne certam:D dar el de fapt incerca sa ma calmeze.Si tot el isista sa vorbesc cu ea,sa nu stau suparata.Dar au fost zile cind n-am putut!M-a ranit enorm,enorm de mult!!
Am auzit si replica "eu te-am facut crestina asa sa mori"Si "eu n-am facut musulmance,n-ai ce cauta la usa mea!"Cind am vrut sa plec s-a pus pe bocit.
Si ca o fac de ris cu batic ,sa-l dau jos.Si ca ea moare cum a facut-o mama ei si ca ea nu schimba ce a mostenit de la parinti...ei muuulteee,oare sa mai zic?

Anamaria,nimic ajutator nu?:(

Mi de scuze ca intervin si eu in discutia voastra dar,cu permisiunea dumneavoastra as dorii sa imi spun si eu parerea asupra acestui subiect. Draga anamaria -In primul rind vreau sa-ti spun ca asa patesc toti cei care incep ,,sa vada''-intra in conflict cu traditionalistii habotnici (orbi)
Anamaria in principal cred ca abordarea a fost gresita .Nu trebuia sa ataci incepind de sus ci de la baza .Mai intii incearca sa provoci discutii pe teme Biblice profitind de interesul mamei tale pentru anumite lucruri pe care ea le stie din spusele preotilor (dupa cum am vazut din postarile tale tu ai cunostinte destul de solide), astfel incit sa o atragi sa te asculte ce-i spui .Incepe mai intii cu unul din sfitii mai nesemnificativi din calendar (ai de unde alege) si prin comparatie cu modul in care ea il respecta pe acel ,,sfint' zdruncina-i un pic increderea in spusele preotilor si in faptele ei-Cauta sa-i arati la inceput ca tu ii dai dreptate dar Biblia o contrazice.Mai arata-i ca iubirea ta fata de ea va ramine neschimbata indiferent de religia pe care o vei alege in viitor.Dupa ce ai reusit sa ti-o apropii din nou incearca sa-i explici ca fiecare om e liber sa-ai aleaga religia in care se regaseste.
Am sa iti impartasesc si eu ceva din experienta proprie .
-Mama mea semana identic in privinta preconceptiilor religioase cu a ta.Ma obliga sa ma duc la biserica sa ma spovedesc de pasti si sa dau importanta ceruta tuturor traditiilor crestine .Am inceput prin ai spune ca eu am inceput sa am oarecari indoieli asupra unora dintre aceste traditii ca facind parte din crestinism .Am ales sarbatorile carora nici ea nu le dadea prea mare importanta.Am cerut explicatii asupra lor (desi ma informasem anterior ) ,iar cind am vazut ca raspunsurile ei sunt evazive i-am cerut permisiunea de a le cauta in Biblie . . Dupa un timp mama ajunsese sa imi recunoasca cunostintele mele in domeniu si ma intreba daca e bine sau rau sa faca anumite lucruri (dar asta a cerut timp si multa rabdare din partea mea) Dupa un timp am vrut sa culeg si roadele muncii mele. Ei bine stupoare! Cind am spus ca ,,nu mai consider necesar sa merg la biserica , ca nu vad rostul adularii icoanelor "am fost amenintat cu toate focurile iadului .! Dar am observat ca aceste afurisenii nu mai veneau, ca inaine, direct din inima ,ci erau mai mult ca o ultima incercare de rezistenta. Atunci ,pentru a infringe si aceasta ultima reduta m-am declarat ateu.Dupa citeva luni am observat ca, aceasta decizie a mea a fost mai usor acceptata ,decit daca i-as fi spus ca trec la alta denominatiune sau religie .Aveam 10-12 ani cind am facut aceasta declaratie .De atunci am putut si chiar am fost incurajat chiar de mama, sa studiez Biblia si tot ce tinea de religia crestina in general . Vezi ea nu stia ca declaratia mea are un caracter pur formal,,si isi spunea probabil in sinea ei ,,decit fara credinta in Dumnezeu mai bine il las asa cum o vede el'


Daca analizezi cu atentie faptele vs.credinta mamei tale, ai sa vezi ca este un amalgam intre Traditie-Ateism si Credinta (exact in ordinea aceasta) deci tu trebui sa te ,,misti" la inceput numai intre aceste ,,valori" de baza ale ei.Rupe acest cerc vicios -----tind cu migala una dintre ele..
Si cel mai important -Nu ii cere ei sa se schimbe sau sa isi renege credinta , (caci va fi foarte greu daca nu chiar imposibil) .Arata-i ca parerea ei conteaza pentru tine dar, tu esti cea care a ales schimbarea , arata-i ca ai facut o alegere buna pentru tine .,si ca esti imuna la parerile streinilor vis-a-vis de aceasta.Sunt sigur ca iubirea pe care ori ce mama o are fata de copiii ei te va ajuta ff. mult .

Frumos si intelept raspuns munir.Dar de la vorba la practica e cale lungaaa.Mie cel putin nu stiu daca o sa-mi reuseasca vreodata,nu stiu daca voi gasi rabdarea si de ce nu timpul....distanta e prea mare...