Din Etica Postului

CUM SE PROCEDEAZA DACA OMUL INTRERUPE POSTUL?

Daca supusul intrerupe postul, indiferent de motivul sau, atunci el trebuie sa-si reinoiasca intentia, este wagib pentru acea persoana sa-si reinoiasca intentia.
O persoana care nu stie ca a intrat luna Ramadan decat a doua zi la pranz, de exemplu, trebuie sa tina post chiar daca a apucat sa manance in acea zi, dar ziua respective trebuie recuperata. Si asta pentru ca postul fara intentie nu este valid.
In ceea ce priveste picaturile: de urechi si de ochi nu strica postul- pentru ca ele nu intra in gura, chiar daca se poate ca omul sa simta gustul lor pe gat, insa picaturile de nas, daca ajunge ceva din ele in gat, strica postul.
A spus profetul :009: intr-un hadis:
"Nu exagerati cu spalarea gurii si nasului in post."
El i-a antentionat pe postitori ca daca cumva fac prea mult acest lucru, apa poate ajunge in gat stricand astfel postul.
In ceea ce priveste miswak-ul, este sunna sa-l folosim chiar toata ziua, cu toate ca unii invatati au spus ca nu este de preferat sa se foloseasca dupa pranz, dar ei nu au nicio dovada pentru a sustine acest lucru.
Pasta de dinti nu e de mancare sau de bautura, dar poate fi inghitita, de aceea cel ce tine post trebuie sa o foloseasca cu precautie si este mai bine ca ea sa fie folosita noaptea.
Injectiile hranitoare strica postul pentru ca ele au proprietati nutritive si cateodata oamenii stau in coma zile intregi, fiind tinuti in viata doar cu ajutorul acestor injectii.
In ceea ce priveste situatia celui care calatoreste, el isi poate intrerupe postul, asa cum a spus ALLAH:

"[...] iar cel care este bolnav ori in calatorie [sa posteasca]
un numar [egal] de alte zile.
ALLAH va voieste usurarea, nu va voieste impovararea
si sa impliniti acest numar si sa-L preamariti pe ALLAH,
pentru ca va calauzeste pe calea cea buna.
Poate ca veti fi multumitori!"
(Surat Al-Baqara: 185)

insa el trebuie sa recupereze zilele de post netinute in alte zile si nu se accepta ca el sa-si intrerupa postul decat dupa ce paraseste localitatea.
Permisivitatea intreruperii postului in timpul lunii Ramadan se datoreaza calatoriei si nu greutatii, aceasta este o inlesnire de la ALLAH.
Imamul Ahmed spune ca mai bine este sa fie interupt postul, dar majoritatea teologilor spun ca este mai bine sa se tina post.
Omar Ibn Abdul Aziz a spus: "Cea mai buna varianta pentru el este cea mai usoara pentru el."
Cat priveste situatia bolnavilor, o persoana are voie sa-si intrerupa postul cu conditia ca un doctor musulman sa ii spuna acestei persoane ca postul ii pricinuieste necazuri, ii sporeste boala sau ii va intarzia insanatosirea.
Daca boala este vindecabila, atunci postul pierdut trebuie recuperat; daca un bolnav nu sufera de o boala 'usoara", ci are o boala mortala (cancer, leucemie, diabet) sau daca aceasta boala necesita o lunga recuperare mare, daca aceasta boala este chiar una nevindecabila, atunci cel care nu poate posti trebuie sa-si rascumpere postul pierdut.
Si de asemenea in aceasta categorie a bolnavilor intra gravidele si lauzele, daca ele nu postesc temandu-se ca ele sau copiii pot pati ceva; in acest caz, ele trebuie sa recupereze zilele de post pierdute. Cei care sunt foarte batrani, pot sa renunte la post, dar trebuie de asemenea sa se rascumpere.
Aceasta este o usurare de la ALLAH Cel Maret, pentru a ridica greutatile de la comunitatea noastra.
Si e placut pentru cel care tine post sa se roage inainte de a isi deschide postul, pentru ca acest du`a pe care el il face atunci cand isi deschide postul, este o rugaciune careia i se raspunde si de aceea este placut sa se grabeasca omul sa deschida postul de indata ce a realizat ca a apus soarele (ca a venit timpul rugaciunii maghreb).

De ce trebuie omul sa se grabeasca cu deschiderea postului?
Aceasta "graba" este un indiciu ca omul este slab; inainte i s-a interzis lui si el se abtinea, iar de indata ce lui i se permite, se grabeste sa-I multumeasca lui ALLAH.
Se spune intr-un hadis:
"Cei mai iubiti robi sunt cei care se grabesc sa deschida postul."
Si a spus profetul:009::
"Noua, profetilor, ne-a poruncit ALLAH sa ne grabim sa deschidem postul si sa intarziem masa de suhur."
Si Anas, ALLAH sa fie multumit de el, a spus:
"Nu l-am vazut pe trimisul lui ALLAH sa se roage rugaciunea maghreb fara sa deschida postul chiar si cu un pahar de apa."
Si trimisului lui ALLAH *salat* ii placea sa deschida postul cu cateva curmale (cu curmale tari- puse in apa ca sa se inmoaie). Daca nu gasim cu ce sa deschidem postul, putem sa o facem cu apa.
A spus profetul *salat*:
"Daca deschideti postul, sa-l deschideti cu curmale. Si daca nu gasiti,
sa-l deschideti cu apa, pentru ca apa este curata, purificatoare."

Inshaa ALLAH va continua

De ce se cere deschiderea postului cu curmale?

Pentru ca, curmalul este cel mai bun pentru stomac si este foarte usor de digerat; de asemenea, este mai folositor datorita zaharului pe care-l contine, pentru ca in timpul postului, scade nivelul zaharului din sange si omul are nevoie de ceva dulce.
Este un hadis slab care spune ca trimisului ii placea sa deschida postul cu 3 curmale sau cu ceva care nu fi fost atins de foc. Si asta pentru ca mancarea lui sa fie ca mancarea din Paradis (in Jennat nu se gateste)

Viata trimisului lui ALLAH :009: in luna Ramadan

Profetul, pacea si binecuvantarea lui ALLAH asupra sa, citea cat mai mult din Coran, iar din comportamentul companionilor facea parte sa citeasca Coranul o data pe saptamana, iar cand se apropia luna Ramadan, ei il citeau la fiecare trei zile. Iar unii dintre ei il citeau o fata/zi, iar unii dintre ei il citeau de doua ori pe zi, o data dimineata si o data seara.
Citirea Coranului se numeste citire de adorare, sau citire de Hatm- adica sa-l citesti de la inceput la sfarsit.
A spus profetul :009: ca cel care citeste Coranul de la inceput la sf arsit in mai putin de trei zile nu poate medita la el si au spus oamenii invatati ca aceasta este in af ara timpului ales si a locului ales. Daca omul se duce la Hajj sau la Umrah, in acele locuri faptele au rasplata dubla, o raka la casa sacra echivaleaza = 100.000 de raka si un tasbih=100000 si citirea Coranului de la inceput la sfarsit echivaleaza cu o suta de mii de citiri.
Omul trebuie sa incerce sa citeasca de mai multe ori Coran de la inceput la sfarsirt, sa traiasca in tovarasia Ramadanului, a Coranului, sa calatoreasca cu el; pentru o singura citire completa are parte omul de mai mult de trei milioane de fapte si asta in afara lunii Ramadan, dar oare cum este in luna Ramadan?
Si Jibriil citea cu profetul :009: in fiec noapte, el venea si-l invata Coranul, ii citea el profetului si profetul ii citea lui; in fiecare an, citea cu el o data, in afara de anul in care a murit, a venit in acea luna de Ramadan Jibriil si au citit impreuna Coranul de 2 ori.
Si atunci profetul :009: si-a dat seama ca se apropiase ceasul mortii lui.

Cele mai bune acte de adorare sunt:
CITIREA CORANULUI, IN SPECIAL IN SALAT QYAM, TARAWEEH).
Profetul a iesit in Ramadan si a facut cu companionii rugaciunea taraweeh si a doua noapte oamenii l- au asteptat si au fost si mai multi in cea de-a doua noapte si profetul nu a venit, iar in a treia noapte moscheea a fost plina, dar timisul lui ALLAH :009: nu a iesit la moschee si apoi le-a spus companionilor:
"Eu nu am iesit, ca sa nu devina obligatorie rugaciunea la moschee, adica ca sa nu devina un fard.
Cand a decedat profetul, pacea si binecuvantarea lui ALLAH asupra sa, si a disparut frica ca an lucruri sa fie obligatorii, Omar, ALLAH sa fie multumit de el, i-a adunat pe oameni la rugaciunea taraweeh si companionii se sprijineau pe bastoane ca sa faca rugaciunea de lunga ce era. Si noi azi cautam moschei unde sa ne rugam si sa scapam repede, ca si cum ar fi ceva "banal" aceasta rugaciune, cu toate ca a spus profetul:
"Cel care petrece luna Ramadan in deplina piosenie si credinta i se iarta din pacatele lui."
Asadar omul trebuie sa aiba rabddare la rugaciunea de taraweeh pentru ca o rasplata mare are nevoie de fapte mareate.
Din cele mai bune fapte ale trimisului face parte si sadaqa.
In Bukhari, Abdullah Ibn Abas, a spus ca profetul ca era cel mai darnic dintre oameni si cel mai darnic era in luna Ramadan, atunci cand Jibril il invata Coranul.
Si in luna Ramadan, profetul era mai bun decat o adiere de vant (de la N) pentru ca a,cest vand de Nord aducea arabilor numai semen bune si nu I s-a cerut lui ceva fara ca el sa nu raspunda cererii. Odata, i s-a dat lui o imbracaminte pe care a purtat-o si cand unul dintre oameni a vazut-o, i-a spus: "O, Profetule, ce frumoase e aceasta haina, da-mi-o mie." A inttrat profetul in casa, si-a scos haina si i-a dat-o; companionii s-au suparat si l-au certat pe acel om si s-au rugat impotriva lui: "Sa fii blestat!"
"Pe ALLAH, profetul :009: s-a imbracat cu ea din nevoie si tu i-ai cerut lui stiind ca el niciodata nu refuza pe nimeni?" Si a spus omul:
"Jur pe ALLAH ca nu i-am cerut-o decat cu speranta ca va fi guligiu pentru mine." (sperand ca va fi acoperit cu ceva ce a purtat trimisul lui ALLAH).
Trimisul i-a invatat pe companioni san u acorde atentie lumii acesteia, ii invata sa fie mai darnici, sa ii hraneasca pe ceilalti; a spus el, pacea si binecuvantarea lui ALLAH asupra sa, intr-un hadis authentic:
"Cea mai buna milostenie este cea facuta in Ramadan."
Si a mai spus:
"Cel care-l hraneste pe cel care posteste are parte de aceasi rasplata ca cel care posteste, fara ca sa i se scada lui ceva."
Ministru Ibn Hubaira, era un bun drept-credincios si el era unul dintre cei mai bogati oameni din vremea lui, dadea mese pentru postitori si facea fantani si puturi de apa ca sadaqa pentru musulmani; intr-una dintre zile a luat foarte multi oameni la pelerinaj pe cheltuiala lui si in timp ce ei calatoreau au ajuns la un loc, s-au oprit sa faca un popas si au vazut o femeie care cauta hrana in gunoaie si toti s-au mirat si au intrebat-o: "Ce faci?" Si ea a spus: "Jur pe ALLAH ca nu avem demult de mancare decat ce se arunca la gunoi." Si oamenii au intrebat-o daca in aceeasi situatie erau si oamenii din satul ei si ea le-a spus ca marea majoritate traiau asa, din resturile de la gunoaie. Atunci Ibn Hubaira
le-a spus pelerinilor: "Intoarceti-va, cheltuiala pelerinajului o dau acestei femei (acestor oameni).
Cand s-a intors spre casa, a auzit o voce: "Pelerinajul este primit si pacatele sunt iertate". Intr-o zi secetoasa, fara ploaie, oamenii se rugasera indelung si cu toate astea ploaia nu aparea si ei se tot rugau si la un moment dat i-au cer lui sa se roage la ALLAH; nici nu a apucat el sa termine ruga sa si a inceput sa ploua si Ibn Hubaira a luat o bucata de gheata (grindna), a bagat-o in gura plangand si a spus:
"O, ALLAH DE CEREAM IERATRE, DACA STIAM CA RUGA MEA ESTE AUZITA!"