Despre libertatea de exprimare sau motive pentru a nu ne folosi de ea
Assalamu alaikum wa rahmatullahi wa barakatu!
Dragi surori, am citit si aici pe forum, si in alte discutii replici de genul "este pararea mea, am dreptul sa mi-o exprim", "libertate de exprimare" etc... De aceea m-am gandit sa pun aici o traducere a unei prelegeri despre vorba... Allah sa ne dea forta sa punem aceste vorbe in aplicare in ce in ce mai mult...
"Astazi vom vorbi despre o bucata de carne, o bucata de carne fara oase, dar care poate zdrobi oasele noastre; o binecuvantare pe care multi oameni o transforma intr-un blestem, un sarpe care de multe ori musca oamenii, vom vorbi despre un cal inaripat care te ia si te poarta, te duce pana la Rai sau te arunca in focul Iadului, si sa ne fereasca Allah. Vom vorbi despre o sabie care te poate taia atat de repede si atat de usor, aceasta sabie fiind limba.
Profetul Muhammed sallallahu aleyhi wa sellem a spus: "Fii stapan pe limba ta! Fii preocupat acasa cu implinirea de fapte bune! Fii preocupat atunci cand esti singur cu implinirea de fapte bune si stai departe de cele rele si plangi pentru pacatele tale! Si plangi pentru pacatele tale..." Asadar Profetul Muhammed s.a.s. ne indeamna, ne porunceste sa fim stapani pe limba noastra si aceasta inseamna sa luam limba noastra la o plimbare acolo unde vrem noi si sa nu ne lasam dusi noi de llimba acolo unde vrea ea. Surori in Islam, sa fim dintre cele care isi controleaza vorba! Oare cand a fost ultima oara cand limba noastra a batut la usa inimii sa intrebe: "Cand ai plans ultima data pentru pacatele tale?"
Profetul Muhammed sallallahu aleyhi wa sellem a spus: "Un barbat [o femeie] care spune o vorba care IL multumeste pe Allah, insa el nu stie cat de departe a ajuns, dar Allah coboara multumirea Lui asupra ei/lui pana in Ziua Judecatii." Asadar, un singur cuvant nostru, sau poate ca o propozitie (insa Profetul a spus un cuvant) poate cobora multumirea lui Allah asupra noastra, astfel concluzionand ca Allah este multumit de noi pana in Ziua Judecatii. Iar restul hadisului: "Si un barbat [o femeie] va spune un singur cuvant care sa il supere pe Allah, atunci EL va cobora blestemul Sau asupra lui/ei pana in Ziua Judecatii." Acesta este un hadis care ne arata cat de periculoasa poate fi limba noastra. Unul dintre companioni a spus: "Acest hadis m-a facut pe mine sa ma abtin din a spune foarte multe lucruri."
Imamul Nawawi (unul dintre cei mai mari savanti in hadis) a spus: "Trebuie sa stiti ca este obligatoriu pentru orice persoana matura sa-si tina limba, si aici "a isi tine limba" inseamna sa nu vorbesti decat cu folos, iar daca a vorbi sau a nu vorbi e indiferent, adica daca nu schimba situatia in vreun fel daca vorbesti sau nu vorbesti, atunci este sunnah pentru tine sa taci din gura, pentru ca o discutie helal (permisa) poate duce la o discutie haram (interzisa)."
Ibn al Qayyum (Allah sa fie multumit de el!) a spus: "Se poate ca un om sa vina in Ziua Judecatii cu un munte de fapte bune, dar ca limba lui sa distruga tot acel munte de fapte bune, sa anuleze, sa stearga toate hasanaturile (sewab-urile), iar un alt om sa vina in Ziua Judecatii cu un munte de fapte rele, de pacate, dar limba lui sa anuleze toate acele pacate pentru ca acea limba este ocupata mereu cu pomenirea lui Allah." Cu adevarat, surorile mele, poate ca multi dintre noi suntem atat de atenti si rigurosi in selectarea produselor de la supermarket, sa fim atenti ca nu cumva printre ingrediente sa nu se strecoare si ceva haram, avem grija sa nu mancam/bem ceva haram (catusi de putin, nici macar un miligram - si aceasta este o fapta demna de lauda), insa nu avem grija ce pacate savarseste limba noastra si nu avem grija ca limba noastra sa nu distruga toate faptele noastre bune.
Ibn Mes'ud (Allah sa fiue multumit de el!) a spus: "Nimic pe lumea aceasta nu merita mai mult inchisoarea decat limba noastra."
In hadisul Profetului Muhammed sallallahu aleyhi wa sellem relatat de Ahmed se spune ca Profetul i-a spus lui Abdul Ghaffar (radiyallahu anhu): "Fii stapan pe limba ta. [Stapanirea aceasta] te va ajuta in religia ta, in credinta tasi il va alunga pe Seitan." Fie ca Allah sa ne faca dintre cei care sunt stapani pe limbile/vorbele lor! Astfel cred ca putem numi aceasta lectie: "Limba - fericirea ta sau nenorocirea ta". Si chiar asa este - limba poate fi fericirea noastra sau nenorocirea noastra. Sa ne uitam putin la generatia companionilor piosi: unul dintre ei (Allah sa fie multumit de el!) spunea: "Mi-am incercat limba si am gasit-o dura si fara mila." Un altul, Abdullah ibn Zekeriyya: "Daca l-ai pomeni pe Allah,k eu m-as aseza si te-as ajuta cu drag, insa daca tu ii pomenesti pe oameni, atunci eu te parasesc." Un alt m,are companion- Ibn 'Abbas a spus: "Rosteste (de) bine pentru ca vei avea de castigat. Sa nu spui nimic rau pentru ca nu vei avea nimic de pierdut. Mie mi s-a spus ca robul lui Allah nu va fi suparat mai mult pe ceva decat pe limba lui." Surorile mele, aceasta inseamna ca un barbat sau o femeie nu va fi suparat mai tare pe ceva decat pe limba lui, si sa ne fereasca Allah!
Unul dintre companioni are o poveste interesanta (Allah sa fie multumit de el!). El facuse un pariu cu el insusi - in scopul de a isi controla cat mai bine limba. Daca limba lui va castiga, el va tineo zi de post; iar daca limba lui va gresi, el va tine o zi de post ca pedeapsa. Dar a gresit, si nici nu a mai putut tine post. Atunci a spus ca va plati un dirham pentru ziua de post. Considerand acel dirham un euro (pentru a fi mai familiarizati cu moneda), si aplicand aceasta tehnica pentru greselile pe care le face limba noastra, atunci pana la sfarsitul lunii vom observa ca totii banii din salariu i-am cheltuit doar pentru pacatele limbii, si poate ca vom ramane chiar si cu datorii. Fie ca Allah sa ne ajute sa avem o limba preocupata cu pomenirea lui Allah, preocupata cu invitarea oamenilor la Islam, preocupata cu rostirea de lucruri bune si cu folos! Amin!
In urmatorul hadis, Profetul spune intr-un mod foarte simplu: "Oricine crede in Allah si in Ziua de Apoi, ori sa vorbeasca cu folos, ori sa taca!"
Oamenii care traiau alaturi de Ar-Rabi', timp de douazeci de ani nu au auzit nicio vorba rea de la el; ei l-au intrebat: "Dar tu nu ii critici pe oameni?" Si el a raspuns: " Wallahi (Ma jur pe Allah!), eu nu sunt multumit de mine, pentru a ii critica pe ceilalti. Oamenii s-au temut pentru pacatele altora si au crezut ca sunt in siguranta la Allah in ceea ce priveste propriile lor pacate." Sa meditam putin la ceea ce a spus Ar Rabi' si inshaallah sa nu fin dintre aceia! Amin!
Intr-o relatare de la Bukhari, Profetul ne spune: "Cine imi garanteaza mie ca ceea ce are intre falcile lui si npicioarele lui este sigur bun, atunci eu ii voi garanta Raiul." Iar daca cineva se gandeste ca e prea tarziu pentru a se indrepta, pentru a-si indrepta limba, atunci sa se gandeasca la ceea ce a spus Profetul Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!): "Daca cineva a facut un pacat, dar apoi s-a cait pentru el, atunci este ca si cum nu l-ar fi facut."
