Despre curiozitate si care sunt limitele ei

Assalamu alaikum wa rahmatullahi wa barakatu!

Omul este fin firea lui curios, are instinctul de a explora, de a afla... Dar aici intervine frumusetea Islamului... Asa cum omul are tendinta de a fi curios, Allah i-a dat si mecanismele de a-si canaliza aceasta curiozitate spre lucruri benefice lui, lucruri care il privesc numai pe el, lucruri care ii vor fi de folos in aceasta lume si in Lumea de Apoi... Sunt , sa spunem asa, domenii in care curiozitatea nu trebuie sa aiba limite, cautarea noastra sa fie nelimitata, dar alte domenii cand si cea mai mica curiozitate se numeste indiscretie...

Iata un articol scris despre aceasta curiozitatea canalizata in directii gresite... Articolul se numea initial "Lasa ceea ce nu te priveste"

Lăsaţi ceea ce nu vă priveşte:

Să trăim conform acestui hadis

«Credinţa unui rob al lui Allah nu va fi adevărată decât atunci când inima lui va fi dreaptă, iar inima lui nu va fi dreaptă decât atunci când limba lui va fi dreaptă şi un om va intra în Paradis doar dacă nu va provoca nici un rău vecinului său.»

Sensul acestui hadis:

Credinţa în Allah Atotputernicul şi Preamăritul nu este deplină decât atunci când musulmanul ştie ce înseamnă credinţa, iar credinţa înseamnă să-ţi ghidezi vorbele şi faptele după preceptele islamului.

Credinţa înseamnă să ne îndeplinim îndatoririle şi să abandonăm lucrurile interzise.

Credinţa înseamnă ascultare şi supunere desăvârşită faţă de Allah Preaînaltul, fără intervenţia opiniei personale sau consideraţii formale.

Credinţa înseamnă încredere şi acord absolut, considerarea lui Allah drept Stăpân şi Creator, considerarea tuturor profeţilor drept trimişi ai lui Allah, credinţa în cărţile divine adevărate, nedeformate, credinţa şi încrederea în îngerii cei evlavioşi, credinţa în destin şi în soartă – bună sau rea – fără împotrivire faţă de nici o încercare şi fără dezaprobarea oricărui destin sau împotrivire faţă de ceea ce voieşte Allah în legătură cu neîndeplinirea cererilor pe care omul le adresează Creatorului său, căci Allah Atotputernicul şi Preamăritul a amânat răspunsul la aceste cereri, fie pentru a-l încerca pe om şi a vedea dacă el poate să rabde sau este neputincios, fie pentru ispăşirea păcatelor sale sau Allah Preamăritul şi Atotputernicul a amânat acest răspuns până în Ziua de Apoi, când va avea parte de izbăvirea lui Allah.

De aceea s-a relatat că un rob al lui Allah va învia în Ziua de Apoi şi va vedea munţi de fapte bune, daruri şi atunci va zice el: „Doamne, pentru ce am parte de aceşti munţi de bunătăţi, de vreme ce eu nu am împlinit aceste fapte bune?”, iar Allah Preamăritul îi va răspunde lui: „Dar oare nu m-ai chemat tu pe Mine în cutare zi, la cutare ceas, în cutare loc şi aşa mai departe?” Şi Îi va răspunde el: „Ba da, Doamne.” Şi atunci Allah Preamăritul şi Preaînaltul îi va spune lui: „Eu ţi le-am adunat pentru această Zi.” Şi robul va spune: „Ce bine ar fi fost dacă tu nu ai fi răspuns la cererile mele niciodată!”

Robul a vrut să spună prin aceste vorbe că el ar fi vrut ca Allah Preaînaltul şi Preamăritul să nu-i fi răspuns la nici o cerere, dar aceasta este binefacerea lui Allah pentru robii Săi. Mintea Omului este prea mărginită pentru a înţelege pe deplin ce se urmăreşte prin încercare, închipuindu-şi că el este singurul avut în vedere prin aceasta. El nu-şi dă seama că tot ceea ce i se întâmplă lui este spre binele lui. De ce? Fiindcă Allah este cel care a ales această alternativă, iar Allah nu voieşte să-i nedreptăţească pe robii săi, aşa după cum a grăit:
„…pentru că Allah nu este nedrept cu robii [Săi].” (Sura Al-’Imran: 182)
„Allah nu este nedrept [faţă de nimeni], nici cât greutatea unui grăunte de praf, iar dacă este o binefacere, El o înmulţeşte şi dă din partea Sa răsplată mare.” (Sura An-Nisa’: 40)
„Căci Allah doară nu este nedrept cu robii Săi!” (Sura Al-’Anfal: 51)
„…căci Allah nu este nedrept faţă de robi!” (Sura Al-Hajj: 10)
„Domnul tău nu este nedrept cu robii Săi.” (Sura Fussilat: 46)


Allah nu a creat făpturile pentru a le nimici, dar a ales dintre ele unele pentru a le încerca şi se uită dacă acestea sunt în stare să rabde, sporindu-le răsplata, sau dacă se împotrivesc şi în acest caz se abat asupra lor păcatul şi pedeapsa. Şi dacă este deplină credinţa omului, atunci îl întreabă pe el: Cum stai cu limba ta? Îţi struneşti limba pentru a nu te amesteca în treburile altora, pentru a nu-i ofensa pe ceilalţi cu ea? Aşadar, ce ţi-a oferit ţie această credinţă, dacă tu nu te poţi abţine de la ofensarea celorlalţi? Credinţa este un fort pentru apărarea limbii. Dacă limba nu rămâne în limitele respectului şi bunei cuviinţe şi răneşte sentimentele celorlalţi oameni, atunci lumea începe să se ferească de acel om şi atunci vom şti că de fapt credinţa omului este neadevărată şi că nu va fi acceptată de Allah.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Islamul recomandă omului să nu se amestece în ceea ce nu-l priveşte.”

Acest hadis este de o importanţă deosebită, fiindcă Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne călăuzeşte să înţelegem că adevărata credinţă ne cere să nu ne amestecăm în treburile celorlalţi şi să nu-i deranjăm prin această intervenţie. Morala islamului cere să nu ne amestecăm în ceea ce nu ne priveşte. Acestea sunt problemele oamenilor, sunt faptele lor, sunt vieţile lor, sunt modul lor particular de a fi. Cu ce drept să impun eu o anumită opinie, atitudine sau faptă, dacă el nu acceptă acest lucru?

Astfel de atitudini de amestec sunt numeroase şi menţionăm dintre acestea:

- Amestecul în treburile vecinilor, fie în casă, fie în cartier;

- Discuţiile pozitive sau negative despre soţi;

- Discuţiile legate de înfăţişare, ceea ce mănâncă şi beau sau despre locuinţă şi altele;

- Amestecul prietenei în treburile prietenei sale, adresându-i întrebări de genul:

1. Cât ai dat pe acest lucru?

2. Eşti gravidă. Ai băiat sau fată?

3. Cum l-ai ales pe soţul tău? El cum te-a ales pe tine? Ce mâncaţi în fiecare zi?

4. La ce oră vă treziţi?

5. Ce salariu primeşte soţul tău la serviciu?

6. Vă înţelegeţi între voi?

7. De ce dormitorul vostru are cutare culoare şi de ce salonul este aşa?

8. Discuţiile despre familie şi rude.

9. Ai greutatea prea mică sau prea mare... redu din greutate!

Acestea sunt lucruri care nu ne privesc câtuşi de puţin. Şi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a prevenit asupra acestor lucruri: Anas ibn Malik (Allah fie mulţumit de el!) a relatat:

„Un tânăr s-a jertfit în ziua bătăliei de la Uhud şi au descoperit că îşi legase pe burtă, din cauza foamei, o piatră. Mama lui a şters ţărâna de pe faţa lui şi a spus: «Felicitări, fiu al Paradisului!» Atunci Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a întrebat-o: «Dar de unde ştii? Poate că a vorbit despre lucruri care nu-l privesc şi l-a oprit pe acela care nu i-a făcut nici un rău.»

Slăvit fie Allah! Allahu Akbar! Vedeţi?! A murit pe câmpul de luptă, şi-a dat viaţa pe calea lui Allah, a fost cumpătat şi modest, mama lui l-a felicitat şi s-a bucurat de martiriul lui, dar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) o întreabă: „Dar de unde ştii? De unde ştii că fiul tău este în Paradis? Poate că el a vorbit despre lucruri care nu-l privesc...” Deci, dacă tânărul a lezat onoarea oamenilor şi a vorbit despre treburile lor, el nu va avea parte de Paradis şi sacrificiul său nu va fi primit.

Citiţi următorul hadis:

Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zis: „Primul care va intra pe această uşă este un bărbat dintre sălăşluitorii Paradisului.” Şi a intrat ’Abdullah ibn Salam şi tovarăşii Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-au ridicat în picioare şi i-au relatat ceea ce zisese Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) zicându-i: „Şi spune-ne care este cea mai bună faptă din sufletul tău pentru care te rogi lui Allah să te apere de Foc?” El le-a răspuns: „Eu sunt slab şi lucrul cel mai bun pe care-l am este puritatea sufletului meu şi renunţarea la ceea ce nu mă priveşte...”

Aceasta este mărturia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în sensul că omul nu trebuie să se amestece în problemele celorlalţi sau să-i deranjeze.
Abu Dharr (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a învăţat o lecţie de la Profet şi a spus:

„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) m-a întrebat: «Nu vrei să te învăţ un lucru uşor pentru trup şi greu în balanţă?» «Ba da, Trimis al lui Allah!» am zis eu. Şi atunci mi-a zis: «Tăcerea, buna făptuire şi lăsarea la o parte a ceea ce nu te priveşte!»”

Allahu Akbar! Laudă lui Allah! Observaţi ce face balanţa să atârne greu şi ce acceptă Allah Preaputernicul şi Preamăritul? Să nu ne amestecăm în treburile celorlalţi! Răsplata lui va fi mare şi rugămintea lui este mare! Suferinţele pricinuite de limbă sunt grave. Câţi oameni nu au pierit din cauza limbii lor ? Câte case nu s-au ruinat din cauza limbilor? Câte familii nu s-au destrămat din cauza limbilor şi pentru că alţii s-au amestecat în chestiuni de familie? Câţi oameni nu s-au certat şi nu s-au despărţit din cauza limbilor? Citiţi cuvintele Trimisului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ??????? şi i-a zis lui: „Spune-mi mie un lucru din islam despre care să nu întreb!” Profetul i-a răspuns: „Spune: «cred în Allah» şi apoi urmează calea cea dreaptă! Apoi l-am întrebat: «Şi de ce să fiu cu frică?» Şi a arătat Trimisul lui Allah cu mâna spre limba lui. Utba ibn Amir (Allah fie mulţumit de el!) a spus: „L-am întrebat pe Trimisul lui Allah ce înseamnă izbăvirea?” El mi-a răspuns: «Ţine-ţi limba şi să stai în casa ta ca să nu te amesteci în treburile altora şi să plângi pentru păcatul tău.»”
S-a transmis că Sahl ibn Saad as- Saidi (Allah fie mulţumit de el!) a spus: „Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Aceluia care îmi garantează ceea ce se află între maxilarele lui (limba lui) şi între picioarele lui (organele genitale) îi garantez Paradisul.»”
Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost întrebat despre lucrul care îi împinge cel mai degrabă către Iad şi el a răspuns: „Cele două cavităţi: gura şi ruşinea (organele genitale).”
Mu’adh ibn Jabal l-a întrebat pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Vom fi traşi la răspundere pentru ceea ce spunem?” Şi i-a răspuns: „Te-a născut mama ta, ibn Jabal, şi oare nu se aruncă oamenii în foc cu vârfurile nasurilor lor din cauza urmărilor limbilor lor?”

Şi tot Mu’adh l-a întrebat pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) care dintre fapte este cea mai bună? Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a scos limba şi a pus degetul pe ea.

Într-o moschee se afla un om pios, care a auzit discuţia câtorva persoane care se aflau acolo. Ei bârfeau o altă persoană spunând lucruri care nu-i priveau. El i-a povăţuit şi le-a reamintit că acest lucru este nepermis (haram) şi nu face parte din morala musulmanilor. Aceştia s-au întrerupt puţin, dar foarte curând au revenit la discuţia despre persoana respectivă şi în mod ciudat li s-a alăturat şi el la discuţie, vorbind despre ceea ce nu-l privea. Dar când s-a întors acasă şi s-a lăsat noaptea şi a adormit, s-a văzut într-un vis foarte înspăimântător, era negru, cu faţa verde, dizgraţios, cu capul şi faţa acoperită de păr şi cu o bucată de carne de porc alterată într-un taler pe care-l ţinea în mână. Cineva i-a poruncit: „Mănâncă!” Dar el a răspuns: „Nu mănânc!” Atunci l-a tras cu putere şi i-a introdus carnea alterată în gură. Omul s-a trezit în clipa aceea îngrozit şi a înţeles că acesta era un mesaj urgent care i-a fost transmis din cauză că a participat la o discuţie considerată păcat (haram). Şi bărbatul a jurat pe Allah că gustul acelei cărni a persistat în gura lui o lună întreagă. Allah să ne ferească!...

Frate cititor şi soră cititoare,

De ce nu-i lăsăm pe ceilalţi în pace?
De ce le rănim sentimentele?
De ce ne amestecăm în viaţa lor?

Să-i lăsăm să facă ceea ce voiesc, pentru ca religia noastră să fie adevărată, pentru ca starea noastră să fie corectă, pentru ca societatea noastră să fie ferită de neînţelegerile dintre oameni, pentru ca vrajba să fie stinsă...
Am văzut care este pedeapsa pentru această faptă – Iadul cu focul lui şi mânia lui Allah Atotputernicul şi Preamăreţul.

’Umar ibn Al- Khattab (Allah fie mulţumit de el!), cel de-al doilea calif, i-a recomandat unuia dintre tovarăşii lui:

- Nu te amesteca în ceea ce nu te priveşte;
- Stai departe de duşmanul tău, fii prudent cu prietenul tău, cu excepţia celui de încredere – şi nu este demn de încredere decât acela care se teme de Allah Preaînaltul – şi nu-l însoţi pe cel desfrânat, care te va învăţa să fii desfrânat ca şi el şi nu-i divulga secretele tale şi sfătuieşte-te în legătură cu treburile tale cu cei care se tem de Allah!

În această înşiruire de poveţe preţioase ale emirului credincioşilor, ’Umar (Allah fie mulţumit de el!), constatăm că primul sfat îndeamnă la neamestecul în lucrurile care nu te privesc, aceasta fiind o calitate pe care o posedă oamenii buni şi înţelepţi, recunoscută de oamenii de litere şi savanţi.

Citeşte următorul hadis deosebit:

Oricărui musulman îi sunt interzise (haram) sângele, averea şi onoarea semenului său musulman. De ce îl vedem astăzi pe musulman atacându-l pe fratele său musulman, înjosindu-l, ucigându-l, ofensându-l, furându-i averea pentru o loterie fără judecată, lezându-i onoarea, spionându-i familia, uitându-se la cusururile femeilor?

Toate acestea sunt lucruri interzise (haram).

Când vor reuşi bărbaţii şi femeile să se debaraseze de aceste moravuri josnice şi urâte?

Când le vom respecta pe femeile musulmane? Când vom respecta bunurile musulmanilor şi nu le vom mai aduce daune în privinţa câştigurilor?

Câte probleme au avut loc printre comercianţii din România din cauza lipsei de respect faţă de preceptele religiei şi faţă de ceilalţi?
Au fost închise case, a fost încălcată onoarea, au avut loc hărţuieli. Fiecare s-a folosit de forţa şi de influenţa sa, de mijloace ilegale şi a încercat să obţină expulzarea din ţară prin denunţuri mincinoase sau sub acuzaţii false.

A apărut în felul acesta un cerc vicios care a implicat ura, certurile şi scandalurile între musulmani şi nemusulmani, din cauza că nu s-a renunţat la amestecul în chestiunile care nu ne privesc.


Unde este buna cuviinţă faţă de Allah?
Unde este buna cuviinţă faţă de Trimisul lui Allah?
Unde este buna cuviinţă faţă de musulmani?

S-a transmis că Abu Hurairah (Allah fie mulţumit de el!) a spus:

„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zis: «Nu vă pizmuiţi şi nu vă urâţi unul pe altul şi nu vă întoarceţi spatele unul altuia, nu vă bârfiţi unii pe alţii, ci fiţi robi ai lui Allah şi fraţi!»”

S-a transmis că Anas (Allah fie mulţumit de el!) a relatat:

„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
«Am trecut în Călătoriei mea Nocturnă (Al-Isra wal-Miraj) pe lângă nişte oameni care se zgâriau cu unghiile pe feţe şi l-am întrebat pe Gibril: ‘Cine sunt aceştia?’ Şi el mi-a răspuns: ‘Aceştia sunt cei care îi bârfesc pe oameni şi le lezează onoarea.’»”

S-a transmis că Abu al-Bara’ a relatat:
„Trimisul lui Allah ne-a vorbit până ce l-au auzit şi femeile, în casele lor, şi a spus: «O, voi cei care aţi crezut doar cu limbile voastre şi nu aţi crezut cu inimile voastre! Nu-i bârfiţi pe musulmani şi nu le urmăriţi defectele. Aceluia care urmăreşte defectele fratelui său musulman Allah îi va urmări defectele şi Allah îi va dezvălui defectele celui urmărit de El chiar dacă se află în interiorul casei sale.»
Drepturile celorlalţi rămân la gâtul omului până în Ziua de Apoi, dacă cel care le posedă nu renunţă la ele şi nu-i iartă fratelui său musulman şi acesta este dreptul său.
S-a relatat că Abu Hurairah a spus:

„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Aceluia care va mânca din carnea fratelui său în această lume i se va aduce aproape carnea lui în Lumea de Apoi şi i se va zice lui: ‘Mănâncă din ea, aşa cum ai mâncat când era vie!’ şi el va mânca şi va ţipa şi se va încrunta (dezgustat de gustul cărnii stricate a cadavrului)»”.
Şi a spus Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Feriţi-vă de două lucruri care anulează postul: bârfa şi minciuna!”
Adică bârfă anulează răsplata pentru post şi minciuna de asemenea.
Tu, cel care spui că eşti musulman, lasă-i pe oameni în pace şi tratează-i aşa cum ţi-ai dori să fii tratat!
Ţi-ar plăcea să-ţi lezeze cineva onoarea sau să se amestece oamenii în treburile tale? Sau să se opună hotărârilor şi dorinţelor tale?
Cred că nu ţi-ar plăcea! Atunci lasă-i în pace, căci în casa de sticlă ceilalţi nu trebuie să arunce cu pietre.
Mujahid a afirmat în comentariul său la cuvintele lui Allah Atotputernicul şi Premăreţul din sura Al-Humaza, versetul 1:
„Vai, pentru tot clevetitorul şi defăimătorul”
deoarece al-Humaza înseamnă calomniatorul, detractorul, cel care ofensează onoarea şi care se amestecă atât în lucrurile mărunte, cât şi în cele mari şi răneşte sufletele oamenilor, iar lumaza înseamnă cel care mănâncă din carnea oamenilor... adică îi vorbeşte de rău.

Wahb bin Munabbih a transmis că Dhul Qarnain (Pacea fie asupra lui!) i-a întrebat pe cei dintr-un neam: „De ce cuvântul vostru este unul sigur şi calea voastră este dreaptă?” Iar ei i-au răspuns: „Noi facem parte dintr-un neam ai căror fii nu înşeală şi nu se bârfesc unul pe altul.”

S-a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Patru sunt aceia care îi vor chinui pe sălăşluitorii Iadului peste tot ceea ce au ei, alergând între Hamim (un nivel al Iadului plin de chinuri aspre) şi Gheena (alt nivel) strigând şi lamentându-se. Îşi vor spune sălăşluitorii Infernului unii altora: „Ce este cu aceia care ne-au chinuit pe noi peste pedeapsa noastră.”
A zis: „Unul este închis într-un coşciug de jăratec, altul îşi roade maţele, altuia îi curge din gură puroi şi sânge, altul mănâncă din carnea lui. Şi i se zice aceluia care mănâncă din carnea lui: «Ce e cu cel mai nenorocit care ne chinuie pe deasupra pe noi?» Şi el va răspunde: «Cel mai nenorocit a mâncat din carnea oamenilor prin bârfe şi a umblat cu intrigi.»”

S-a relatat că a spus Ka’b ibn Malik (Allah fie mulţumit de ei!):
„Bârfa zădărniceşte lucrul.”

Iar Qatada (Allah fie mulţumit de el!) a relatat:
„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
«Ni s-a reamintit despre chinurile mormântului; vor fi trei: o treime pentru bârfă, o treime pentru cel care nu se curăţă după ce a urinat şi o treime pentru intrigi (pentru cel care duce vorba între oameni).»”
Salman al-Farisi (Allah fie mulţumit de el!) a scris că Abu ad-Darda’ (Allah fie mulţumit de el!) a spus: „Eu te povăţuiesc să-l pomeneşti pe Allah, căci aceasta este un leac şi te opreşte pe tine de la pomenirea oamenilor, căci aceasta este boală.”
Într-adevăr este o boală să-ţi consacrii o parte din timpul tău sau tot timpul tău ocupându-te de treburile altora.

Câteva sfaturi pentru a intra în casa cuiva:


- Când intri în casa cuiva nu întinde mâna spre nici un lucru;
- Un lucru deschis se acoperă;
- Nu încerca să te joci cu televizorul sau cu monitorul televizorului;
- Nu lua o carte decât cu permisiunea gazdei;
- Nu încerca să deschizi computerul sau să ceri cifrul;
- Nu umbla prin casă decât cu permisiunea gazdei;
- Aşează-te acolo unde îţi propune stăpânul casei;
- Nu răspunde la telefon;
- Nu pune întrebări despre familia soţului sau a soţiei, numele lui/ei, cum s-au căsătorit, cum trăiesc în casă;
- Nu intra în bucătărie sau în dormitor;
- Nu-l trezi pe cel care doarme şi nu încerca să adormi copilul gazdei;
- Vorbeşte cu glas scăzut.