Pelerinajul profetului si predica de adio
:006:
:salam:
PELERINAJUL PROFETULUI :009: SI PREDICA DE ADIO
Aceasta predica tinuta de profet:009: nu este mai lunga de patru randuri, insa ea a stabilit principiile islamului, a pus bazele sale si ea este o constitutie completa. A adunat in ea toate lucrurile care ii aduna pe oameni in infaptuirea binelui in viata de zi cu zi si ii pregateste pe ei pentru viata de apoi.
Despre acest subiect s-au scris foarte multe carti si continua sa se scrie si azi.
In aceasta predica, profetul s-a concentrat asupra a patru lucruri despre care vom vorbi, Inshaa ALLAH.
Trimisul lui ALLAH a facut un singur pelerinaj si acesta se numeste pelerinajul islamului si mai poarta denumirea de pelerinajul implinit pentru ca profetul i-a intrebat pe companioni:
"V-am intregit voua religia?"
si ei au raspuns: "Da!"
"O, ALLAH, fii martor!" a spus profetul:009:.
Acest pelerinaj se mai numeste si pelerinajul de adio (Hajj Al-Wadda), pentru ca la inceputul predicii profetul a spus:
"O, voi oameni, ascultati vorbele mele pentru ca nu stiu daca ne vom mai intalni dupa acest an..."
Si intr-adevar a fost ca si cum si-ar fi luat adio de la ei, pentru ca la 81 de zile dupa aceasta predica profetul a decedat.
De ce a facut profetul un singur pelerinaj si de ce a intarziat el atat de mult implinirea pelerinajului?
Trebuie stiut ca arabii in perioada preislamica (jahiliya) aveau obiceiul de a se juca cu lunile anului, in special cu lunile sacre, acele luni de pelerinaj, schimbandu-le perioadele, cateodata le intarziau, alteori le inaintau. Pana s-a ajuns ca atunci cand Abu Bakr a facut pelerinajul cu comapnionii (in anul 9 H), pelerinajul a avut loc in luna Dhul Qiddah (datorita acestor schimbari).
Si a vrut ALLAH ca pelerinajul trimisului sa fie implinit la timpul stabilit si acesta este motivul pentru care pelerinajul lui a fost amanat.
A spus profetul in ziua sacrificiului:
"Timpul s-a intors in fagasul sau natural asa cum l-a creat ALLAH de la facerea cerurilor si a pamantului. Anul are douasprezece luni, patru dintre ele sunt sfinte."
In timpul pelerinajului, in ziua de Arafat, ALLAH a pogorat acest verset:
"...In ziua aceasta am desavarsit religia voastra si am incuviintat Islamul ca religie pentru voi."
(Surat Al-Maida:3)
Odata, un evreu a venit la Omar radiya-LLAHU 'anh si i-a spus:
"In cartea voastra este un verset, care, daca ne era nou pogorat, am fi tinut aceasta zi ca sarbatoare."
"Care este acel verset?" l-a intrebat Omar.
Si el i-a recitat versetul. A spus Omar:
"Jur pe ALLAH ca nu stiu cand si unde a fost el pogorat."
Si acest verset a fost pogorat cu putin timp inainte de sfarsitul zilei de Arafat, dupa rugaciunea al-asr, pe inserat.
In timpul pelerinajului profetului au avut loc unele minuni.
Intr-o relatare a Imamului Muslim, se spune ca alaturi de profet :009: au facut Hajj 114.000 de companioni. Si acest lucru ne aminteste de ziua in care profetul a iesit din Mekka impreuna cu Abu Bakr, radiya-LLAHU 'anh , temandu-se sa nu fie urmariti, ascunzandu-se in pestera si Subhanna ALLAH, dupa noua ani s-a intors cu 114.000 companioni si aceasta este o dovada ca islamul este religia lui ALLAH si ca oamenii vor intra in islam in valuri.
Din toti acesti companioni n-au murit in Peninsul Arabica decat zece mii, ceilalti isi au mormitele in Egypt, Maroc, Yemen, Irak si multe alte locuri.
Acesti companioni s-au indreptat catre aceste locuri pentru a raspandi religia lui ALLAH.
Si mesajul pe care noi trebuie sa-l receptam este acela ca omul are obligatia de a raspandi islamul.
Decedase trimisul lui ALLAH si islamul nu depasise granitele Peninsulei Arabe si cu toate astea companionii n-au lasat niciun loc pe pamant unde sa nu ajunga mesajul islamului.
Odata, Ibn Naher s-a oprit la malul Oceanului Atlantic si a spus:
"Jur pe ALLAH ca daca cumva voi afla ca dincolo de aceasta apa se afla oameni, ii voi trece cu calul meu pentru ca ei sa afle mesajul islamului."
Datorita faptului ca acesti companioni, ALLAH sa fie multumit de ei, isi cunosteau foarte bine religia si mesajul islamului, se ajunsese ca mai mult de 80% din populatia islamului sa fie musulmana.
Dar cand musulmanii s-au dezis de islam si preocuparile lor au ajuns sa se lege de aceasta viata lumeasca, numarul musulmanilor a scazut.
Daca companionii ar fi luat islamul asa cum o facem noi astazi, jur pe ALLAH ca n-ar fi ajuns la noi mesajul islamului.
Pe patul de moarte profetul a spus:
"O, voi oameni, transmiteti despre mine chiar si un semn (o relatare, un verset, o fapta). ALLAH sa va miluiasca!"
Si de aceea noi avem obligatia de a nu uita niciodata binefacerea companionilor, datorita careia, alhamdulillah, noi suntem musulmani.
Ei au purtat si au pastrat Coranul, au avut grija de Sunna profetului si a spus profetul :009:despre ei:
"Nu-i vor iubi pe ei decat drept-credinciosii si nu-i vor uri pe ei decat ipocritii."
Prima fraza din predica de adio.
A spus profetul:
"Sangele vostru, averile voastre si onoarea voastra sunt acele lucruri pe care omul uraste sa fie atinse cu rautate.
Si lucrurile pe care omul le pretuieste nespus sunt cinstea, reputatia, pozitia sociala, lucrurile care tin de intimitatea sa, familia, copiii, toate acestea sunt sacre pentru un musulman ca si sacralitatea acestei zile, in aceasta luna sacra, in acest tinut sacru."
Primele lucruri despre care profetul a vorbit au fost sangele, banii si onoarea si oamenii de stiinta au cazut de accord ca toate religiile, desi exprimarea corecta este ca singura religie, islamul, pentru ca toti profetii au venit cu mesajul islamului si ALLAH nu a lasat alta religie, a venit cu respectarea a cinci lucruri:
1. Credinta.
2. Sufletul (nu-i este permis musulmanului sa-si faca siesi rau si orice lucru care-i poate aduce atingere este interzis)
3. Onoarea (cinstea, virtutea)
4. Mintea (de aceea ALLAH a interzis carnea de porc, alcoolul, drogurile si orice substanta, lucru care poate afecta creierul, este interzis!)
5. Banii(de accea sa cheltuiesti fara rost si sa fii risipitor este interzis.)
Daca am dori sa denumim intr-un fel predica de adio, atunci cea mai buna denumire pe care am putea sa i-o dam este Intelegerea Internationala a Drepturilor Omului, o intelegere adevarata si nu una mincinoasa, nicidecum cea care a fost de curand sarbatorita la implinirea celor 60 de ani, cu toate ca de atunci pana azi noi nu vedem nicio aplicare reala a drepturilor omului.
Insa profetul a facut din respectarea sangelui, averii si onoarei musulmanilor si a oamenilor in general, indiferent daca sunt barbati sau femei, o sacralitate care nu este permis a fi incalcata.
A spus profetul:
"Fiecare musulman este interzis pentru alt musulman."
Si termenul "intrezis" se refera la sange, avere si onoare.
Musulmanul este fratele musulmanului, nu-l nedreptateste si nu permite sa fie nedreptatit de altii si dintre cele mai placute lucruri in fata lui ALLAH este sa-l bucuri pe fratele tau musulman (dandu-i vesti bune, ajutandu-l atunci cand are nevoie, in saracie, vizitandu-l daca este bolnav; pana si a zambi fratelui tau este un act de caritate.
"A zambi fratelui tau este un act de caritate." (Hadis)
Femeile femeilor si barbatii barbatilor!
Sacralitatea musulmanilor este precum sacralitatea Ka`abei, ba chiar si mai mareata decat a ei.
Cand profetul :009: a privit catre Ka`aba, odata, a spus:
"Ce mareata esti! Si ce mareata este sacralitatea ta! Jur pe ALLAH ca un musulman este mai sfant decat tine!"