De acum sunt musulmana?...
Inca nu-mi vine sa cred ca s-a intamplat! ----
De ani de zile sunt in cautarea adevarului si iata ca era langa mine tot timpul, dar ochii mei au fost orbiti de viata de zi cu zi, de dorinte cotidiene care m-au indepartat din cale. Drumul meu catre adevar a fost, mereu, cu suisuri si coborasuri. Dintotdeauna, am fost aproape de El, de Allah, si totusi atat de departe. Mereu am fost convinsa ca numai El este cel in fata caruia trebuie sa ma inclin, sa-mi dedic viata, inima si sufletul. Am mers taras, am mers poticnit, am trecut de la o religie la alta in cautarea dualismului dintre Dumnezeu si umila mea persoana. Am studiat, rand pe rand, majoritatea religiilor, am disecat, fir cu fir, fiecare cuvant incercand sa inteleg dincolo de sensuri, dar niciodata nu m-am simtit pe deplin implinita. Intotdeauna, au existat "de ce" -uri fara raspunsuri logice, mereu au existat indoieli.
Si iata ca, urcand una cate una toate aceste trepte, am ajuns, de fapt, sa inteleg ca El imi pregatea o alta cale, imi facea ascensiunea cu mult mai usoara decat credeam ca va fi. Pas cu pas, am ajuns sa descopar ce-i lumea, ce-i adevar si minciuna, ce-i idol si ce-i Dumnezeu. Treapta cu treapta, m-am descoperit pe mine insumi, m-am pregatit fara sa stiu pentru ziua de azi. Ziua cea mai fericita din viata mea, ziua in care am fost de acord, din toata inima, sa fiu aproape de El. Am devenit musulmana si ma simt atat de implinita cum nu am fost niciodata. Am ochii plini de lacrimi, dar lacrimi de bucurie, bucuria regasirii. Mi-am regasit sufletul pierdut in nevoile cotidiene, lasat de izbeliste pentru grija zilei de maine. Abia acum stiu ca maine nu poate fi mai bun decat azi, decat daca voi face totul sa fiu asa cum ar vrea Allah sa fiu. Adica cu inima curata, cu dragoste fata de El, cu dragoste fata de cei de langa noi.
Sunt musulmana si lacrimile imi inunda chipul, bucuria implinirii dandu-mi o lumina aparte, un elan si o vointa ce nu le-am avut nicicand. Sunt dornica sa urc treapta cu treapta, sa imi curat sufletul de pacatele trecutului, facute cu sau fara stiinta. Nu stiu inca sa ma rog, nu stiu inca sa vorbesc limba araba, nu stiu mai nimic din indatoririle unui musulman, dar ceea ce stiu sigur este doar faptul ca voi invata, ceas de ceas, sa fiu cu adevarat ceea ce El asteapta de la mine. Cu certitudine, in timp, cuvintele "inca nu stiu" vor disparea atunci cand voi vorbi despre indatoriri. Sunt fericita ca acum am raspunsuri la multe dintre intrebarile anterioare. Sunt fericita ca sunt femeie cu drepturi egale in fata barbatului, ca voi avea prieteni adevarati, ca nu mai trebuie sa cred cu ochii inchisi, ci dimpotriva, sa cercetez. Va trebui sa invat ceas de ceas si sa studiez fiecare lucru pentru a intelege cat mai bine. Ce daca ma voi ruga de cinci ori pe zi? Nimic nu e prea mult atunci cand e vorba de Allah, de a fi impreuna cu El!!! Stim numai sa-i cerem, dar ce dam in schimb? Stiu ca voi purta hijab si ma bucur din toata inima pentru ca aceasta este decizia mea. Acum ii vad alt rost decat cel de dinainte, deoarece am aflat ca inseamna pastrarea puritatii si nicidecum opresiune, asa cum am fost indusa in eroare ani de zile. Acest val inseamna castitate, inseamna respect pentru dragostea celui cu care iti imparti viata, inseamna dreptul de a nu fi expusa tuturor privirilor pornite din ganduri indecente.
Din aceasta zi sunt musulmana iar lumea este cu mult mai minunata pentru mine. Am obtinut, in sfarsit, tot ceea ce fiecare dintre noi isi doreste, sansa de a afla adevarul, de a cunoaste cuvantul Lui, sansa de a alege ceea ce sufletul meu a ravnit dintotdeauna, dar nu a stiut sa defineasca, calea catre Allah, Dumnezeul unic!!!
