Neinsemnatatea "rasei" in islam

:006:

Chiar companionii profetului, pacea si binecuvantarea lui ALLAH asupra sa, după ce au îmbrăţişat islamul, s-au numit ei insisi musulmani. Doar musulmani. Ei nu s-au diferenţiat fata de oricare alt musulman care apartinea unei rase diferite. De exemplu, au existat unii companioni care au fost non-arabi, cum ar fi Suhayb, a carui origine era romana si el nu-si spunea roman musulman. Nici Bilal, nu-si spunea musulman african, si-a spus el oare musulman african sau abisynian? ALLAH sa fie multumit de ei!
Dar astăzi musulmanii se adreseaza ca, chinezi musulmani sau musulmani indieni sau unii pur şi simplu, malaezieni. De ce? Putem spune ca suntem musulmani şi vorbim chineza sau suntem născuti în China. Dar nu musulmani din China.

"Ele nu sunt decat niste nume pe care le-ati dat voi si părinţii voştri.
ALLAH nu a trimis asupra lor nicio putere.
Ei nu urmeaza decat banuiala si ceea ce poftesc sufletele,
in vreme ce de la Domnul lor le-a venit calauzirea."
(Surat An-Najm: 23)

Nu există un astfel de criteriu "rasă". Dacă ar fi existat, atunci profetul, pacea si binecuvantarea lui ALLAH asupra sa, ar fi recunoscut-o. De exemplu, el a declarat într-un hadith că nu există un astfel de lucru ce tine de rasă arabă. El a spus:
"Dacă vorbeşti arabă esti arab!"

Un om a vizitat o dată moscheea profetului, pacea si binecuvantarea lui ALLAH asupra sa, în Maedina. Acolo a văzut un grup de persoane care stateau şi discutau impreuna despre credinţa lor. Printre ei se aflau Salman (care a venit din Persia), Suhayb care a crescut în Imperiul Roman de Răsărit şi a fost considerat ca fiind grec, şi Bilal, care a fost un african. Omul a spus apoi:
"Daca triburile (din Madyan) Aws si Khazraj il sprijina pe Muhammad, ei sunt oamenii lui (arabi, adica, ca si el). Dar ce fac acesti oameni aici?"
Cand profetul, pacea si binecuvanatarea lui ALLAH asupra sa, a auzit acest lucru, a devenit foarte nervos; imediat, el a mers la moschee şi i-a chemat pe oameni la rugaciune; apoi el li
s-a adresat astfel:
"O, voi oameni, ştiu că Domnul şi Susţinătorul este Unul Singur. Strămoşul vostru este unul singur, credinţa voastră este una singura, originea araba a vreunuia dintre voi nu provine de la mama sau tatal sau. Aceasta nu este nimic mai mult decat o limba. Acela care vorbeşte araba este arab." (Citat din Islamul- calea naturala, Abdul Wahid Hamid p. 125)
Există multe hadithuri, care în mod repetat insista asupra mândriei pe care o afisau arabii din perioada jahiliyyah. Arabii utilizau aceasta practica înainte de islam, indeosebi folosind o superioritate fata de alte neamuri, si mai ales fata de negrii. Profetul, pacea si binecuvantarea lui ALLAH asupra sa, in mod repetat i-a prezentat antitetic pe africanii credinciosi vs. nobilii arabi necredinciosi.
Profetul, pacea si binecuvantarea lui ALLAH asupra sa, a spus:
"Ar trebui să ascultati şi să va supuneti conducatorului vostru, chiar dacă el a fost un sclav etiopian al cărui cap seamana cu o stafida." (Bukhari).

Gândiţi-vă acest lucru: atunci când musulmanii au cucerit Mekka, victoriosi după ani de persecuţie, apoi in razboi cu necredinciosii qurayshiti, profetul, pacea si binecuvantarea lui ALLAH asupra sa, a mers direct la Kaba.
Acesta a fost apogeul victoriei islamului. El a adus alţi musulmani cu el, i-ar fi putut alege doar pe musulmanii din Quraysh, pe oamenii din propria sa etnie şau din propriul trib. De asemenea, el i-ar fi putut alege numai pe arabi sau numai pe cei din vechea clasa a nobilimii.
Dar doi dintre oamenii care au intrat in Kaba cu profetul, pacea si binecuvantarea lui ALLAH asupra sa, au fost Bilal ibn Rabah şi Zaid Ibn Haritha. Bilal, un african şi un fost sclav, iar Zaid nu a avut o pozitie de seama in tribul sau, Quraysh. Apoi, a intrat un qurayshit, Abdullah bin Omar, ALLAH sa fie multumit de ei toti.
În această zi de victorie, succesul şi fericirea au fost pentru toţi musulmanii, indiferent cine au fost ei si indiferent de originea lor.
Este confirmat in relatarea despre cei doi sclavi eliberaţi dintre companioni, care s-au certat, si fiecare s-a referit la originea etnică a celuilalt, insultandu-se astfel: "Tu Coptule!" şi "Tu abisinianule!"
Auzind acestea, profetul, pacea si binecuvantarea lui ALLAH asupra sa, le-a spus:
"Opriti acest lucru, pentru ca amandoi sunteti acum din familia lui Muhammad."
(Abu al-Yusr `Abidin_al-Qawl al-Wathiq fi Amr al-Raqiq_ citandu-l pe al-Sayyid al-Hifni's _ al-Jawahir al-Hisan in Tarikh al-Habashan)

Oricine favorizeaza o anumita rasa in detrimentul alteia, greseste. Unii oameni cred că, din cauza ca profetul, pacea si binecuvantarea lui ALLAH asupra sa, a vorbit limba arabă şi Coranul este revelat în limba arabă, arabii sunt mai buni decât alti oameni. Acest lucru nu este adevărat. Musulmanii sunt încurajaţi să înveţe araba, deoarece pentru a înţelege islamul complet, trebuie să detii cunoştinţe de limba arabă.
În ceea ce-i priveşte pe acei oameni care au araba ca limbă maternă, acestia nu sunt superiori musulmanilor ce vorbesc diferite alte limbi.
Daca aceasta teorie este valabila in cazul arabilor, cum este atunci cu celelalte limbi de care musulmanii sunt mandri, cum ar fi urdu, malaeziana sau turca?
Hadisul "Hubb al-`Arab min al-iman", "Dragostea fata de arabi este din credinta.", este un lucru fals (mawdu) în conformitate cu Abu Hatim, Ibn al-Jawzi, Al-Dhahabi, şi altii.
Profetul, pacea si binecuvantarea lui ALLAH asupra sa, a spus:
"Într-adevăr, prietenii mei şi aliaţii nu sunt tribul cutare si cutare. Mai degrabă, prietenii mei şi aliaţii sunt cei piosi, oriunde ar fi ei. "

"O, voi cei care credeti!
Intrati in islam pe deplin si nu urmati pasii lui seitan,
caci el va este dusman invederat."
(Surat Al-Baqara: 208)