Bismi_Alllah AlRrahmani AlRrahimi
Pentru a anihila unele acuzaţii nefondate la adresa Islamului în ceea ce priveşte duritatea şi stricteţea lui, am să postez cum este privită polemica în Islam.
Postarea mea se adresează musulmanilor care sunt provocaţi la polemică de către creştini sau evrei, pe tema Islamului. Aceia dintre evrei sau creştini care se ocupă cu astfel de îndeletniciri, provoacă polemici din necunoaşterea parţială sau toatală a Islamului, cunoştinţele lor despre Islam reducându-se numai la ceea ce au auzit de la cunoscuţi, din mass-media, incluzând aici şi internetul cu blogurile lui sărace în informaţii, dar abundând de frustrări şi păreri personale.
Aceşti soi de oameni, pe care mulţi îi numesc diversionişti, nu sunt bine pregătiţi în nici un domeniu, nici măcar în ceea ce priveşte propria lor credinţă. Ei cred, în mod greşit, că aceia care nu sunt de acord cu ideile lor trebuie boicotaţi, atacaţi, ironizaţi, batjocoriţi sau chiar ucişi. Din aceste motive ei defăimează Islamul.
Veţi recunoaşte acest gen de oameni după slaba lor educaţie şi cultură, susţinută de o aroganţă nejustificată de deţinători ai adevărului suprem, împănată cu o vehemenţă verbală dusă pâna la batjocorire şi jignire.
Ţinând cont că Jihadul şi apărarea Islamului prin comunicare scrisă sau vorbită este o îndatorire pentru fiecare, că Alllah Preaînaltul şi Milostivul este Cel care le aduce victoria celor devotaţi Lui, mă determină să fac cât de cât lumină în acest subiect, cu voia şi ajutorul lui Alllah şi să vă comunic modul islamic de a-i trata pe non-musulmani în ceea ce priveşte polemica.
Quraânul acceptă polemica sau discuţia în contradictoriu îi impune regulile şi îi explică roadele.
In nicio altă scriptură nu este permisă polemica pe teme religioase, cu atât mai puţin să prevadă reguli ale desfăşurării ei, aşa cum le prevede Quraânul.
In Quraân, este permisă polemica cu privire la credinţă, la orice nivel, îngerii îl chestionează pe Alllah (swt) cu privire la khalifatul omului pe pământ - AlBaqrah, 30-33; în Ziua Judecăţii oamenii îşi pot susţine punctul de vedere- AlAn'am 22-24; Profetul Ibrahim discută în contradictoriu cu tatăl lui -Maryam 41-48, cu poporul şi conducătorul lui - AlAnbiya 51-57; între oameni - AlKahf 32-42.
Asemenea predecesorilor lui, Profetul Muhammad(saws) discută în contradictoriu cu necredincioşii. Ase vedea AlA'raf, AlTtur, Yunus 15-18, AlRrum 1-3, AlImran 33-65 şi 93-95.
Chiar şi exegeţii Islamului polemizau cu oponenţii, spre exemplu Ibn Qudamah sau Ibn Abbas.
Reguli cu privire la polemică prevăzute de Quraân
1. Respingerea ideilor preconcepute sau a prejudecăţilor - AlBaqarah 170-171, AlMa'idah 104
2. Respingerea prin argumente valide, reale şi corecte a acuzelor şi criticilor oponenţilor chiar dacă ei susţin minciuni sau informaţii eronate. Saba' 43-49
3. Aplicarea principilului veridicităţii şi corectitudinii pentru a scoate la lumină adevărul - Saba' 43-49
4. Aplicarea principiului toleranţei, adică se va ţine cont de posibilitatea ca ambele părţi implicate în polemică să se afle în eroare sau ambele părţi să aibă dreptate. Saba' 24
5. Acceptarea dubiului. Incertitudinea sau suspiciunea asupra problemei dezbătute nu este un lucru nociv, deoarece ea stă la baza cercetării în vederea aflării adevărului. Yunus 94
6. Argumente aduse trebuie să se bazeze pe dovezi. - AlMu'minunm 117 şi AlNnaml 64
7. Buna cunoaştere a temei pusă în dezbatere sau adusă în polemică. AlImran 65-67
Etica polemicii în Islam
1. Argumentele trebuie aduse numai cu privire la tema dezbătută, fără referinţe la persoană sau viaţa acesteia.AlNahl 125
2. Polemica trebuie dusă cu fermitate, dar cu bun -simţ şi cu politicos. AlNahl 125şi AlAkabut 46
3. Argumentele trebuie expuse cu blândeţe şi nu cu agresivitate sau duşmănie -AlŞşura 15
Filosofia polemicii în Islam
In ceea ce priveşte religia şi credinţa filosofia islamică a polemicii se bazează pe principiul că adevărul este doar unul singur, iar opusul lui este gresit, fals. - Yunus 32
Beneficiile metodologiei islamice de dezbatere şi polemică
1. Dezvoltarea moralei
2. promovarea cunoaşterii şi a adevărului
3. confirmarea liberei exprimări a opiniei şi credinţelor personale
4. conştientizarea fenomenului de diversitate, aşa cum a fost voia lui Alllah.
