Ce face ochii sa lacrimeze...si inima sa planga?

:006:
:salam:

Daca as putea sa intreb, as face-o atunci cand e momentul, insa nu stiu ce ma opreste: teama ca s-ar putea ca starea aceea sa nu se mai intoarca sau jena unui asemenea gand stupid.
De cand ma stiu mi-a placut sa ma uit la oameni, cand eram mica desenam numai oameni, oameni, alhamdulillah ca m-am intors la islam ca poate ma apucam de pictat biserici istagfiruLLAH. Islamul mi-a scos din suflet aceasta pornire de a privi prin oameni, incercand sa citesc in sufletele lor...insa mi se intampla de multe ori sa o pot face cu repeziciune atunci cand se transmite la tv khutbah, sau atunci cand sunt emisiuni cu o incarcatura emotionala...teribila..............
.....si ma intreb mereu, ce ii face pe oameni sa planga ascultand cuvinte atat de puternic rostite (si nu ma refer la tonalitatea vocii)?
De ce oamenii plang cand ii asculta pe altii si nu pot sa-si asculte in propriile inimi?
Ma uitam acum incercand sa scriu ceva la o khutba tinuta de Mohammad Hassan, barbai care plang in hohote....s de fiecare data la fel.
Imi amintesc de atmosfera de la moschee cand aveam si noi un sekh care tinea niste "predici" care te scoteau si din cea mai mare prosteala, ca la un semnal se declansau lacrimi si ochii plangeau...ai multora...
Oare poti constientiza diferit propriile pacate atunci cand ti se arata clar existenta lor, intr-un context general, diferit fata de modul in care ti le poti privi tu insuti?
Sau poate omul cu adevarat sa-si dea seama de orice "firimitura" de pacat?
......................
cred ca stiti deja despre ce vorbesc, despre clipe cand te ridici si nimc nu mai e (chiar si ptr o clipa-lunga/scurta) la fel ca inainte.............as vrea sa plang mai des..............

:salam:
Maryam,draga mea Maryam,se spune ca cine face phsihologia,o face pentru a deslushi,ceea ce a fost shi va ramane o enigma greu de rezolvat``OMUL``.Eu,sunt ``fana``in deslushirile enigmatice(ceea ce poate explica de ce acum ,ma apucat invatzatul),shi cred ca este ceva foarte pozitiv in acest lucru.Am avut shi am ocazia sa imi dau seama in analizele mele ca ``OMUL`` este cea mai complexa dintre creaturile lui Allah subhana wa ta ala.Suntem diferitzi shi in acelshi timp,atat de vulnerabili,sensibili shi ushor de manipulat.Chiar shi cei ``mai duri`` sunt foarte vulnerabili,esentzialul este sa shtii unde sa i tzii,odata tzinut ,se rupe ca un ghiocel.Omul care plange in astfel de situatzii ,inseamana ca are acea picatura de credintza,care inshallah in ziua judecatzii il poate salva,Allah Kreem!
Eu cred ca fiecare dintre noi avem aceea picatura numai ca la unii devine Lacul Baikal,iar la altzii ramane picutura INSHALLAH YA RABBY,cea salvatoare!
Fiecare poate sa faca acel efort care ,inshallah lacrima lui sa fie nu numai la khuotba sa fie o permanentza,care il va curatza.