In amintirea nasterii Profetului nostru Muhammad *salat*
:salam:
Pentru ca se apropie ziua de 15 februarie, in care noi musulmanii ne aducem aminte de nasterea Profetului nostrum Muhammad, voi scrie cate ceva despre El.
Toate perioadele vietii Lui, copilaria, tineretea, maturitatea reprezentau caracteristicile, insusirile inceputului profetiei, treptele si scarile ei. Asa se face ca multi dintre cei care-L cunosteau I s-au alaturat imediat ce si-a proclamat profetia, crezand in menirea Lui.
Niciodata in viata Lui nu spusese macar o minciuna. Si, iata, aces tom vorbea despre Allah subhanna wa a ta’alla si proclama ca devenise profet. Oare cum este posibil ca un om care in cele mai mici chestiuni nu minte, cand este vorba de o problema atat de importanta si sublime sa spuna un neadevar?
Acest lucru nu era posibil. Iata ca oamenii din vremea aceea asa gandeau, dar nu chiar toti, doar cei care se lepadau de indaratnicie si invidie incepeau sa creada. Desigur ca epoca in care traia era epoca ignorantei. Dar acest atribut era dat acelora care ramasesera in afara timpului specific Lui. Caci El niciodata nu traise vremurile ignorantei.
Era un om devotat, fidel si toata lumea as ail considera. Era un om care trezea atata incredere incat, ipotetic vorbind, daca v-ati hotari, de exemplu sa plecati undeva si sotia nu ar avea cu cine sa ramana, atunci ti putea, fara sa sovaiti sa mergeti la El, sis a i-o lasati in grija. Puteti fi siguri ca nu s-ar uita la ea nici macar ridicandu-si o spranceana. Daca vreti sa va lasati averea in grija Lui, puteti sa o faceti, caci nimic nu va lipsi din ea.
Doriti sa stiti tot adevarul in legatura cu o problema? Alergati imediat la El si ascultati-L, apoi luati o hotarare conform spuselor Lui si toate sfaturile si indemnurile le puteti folosi ca baza in tot ceea ce faceti. Pentru ca toata viata nu a mintit nici macar o data.
Toti ii confirmau simtul de dreptate si-L considerau de incredere. Isi pierduse tatal atunci cand inca era in pantecele mamei sale, iar la varsta de cinci-sase ani a ramas si fara mama. Bunicul Abdulmuttalib L-a luat sub protectia sa, dar la varsta de opt ani si-a pierdut si bunicul. De parca soarta il diferentia de toti si-L pregatea sa se lase in voia Lui Allah subhanna wa a ta’alla. Toti cei care puteau sa-I intinda o mana de ajutor dispareau si in lumina unicitatii divine era prevenit ca va fi protejat de Cel Drept prinaparitia tainei unicitatii.
Numele de “Abdullah”, care insemna “robul Lui Allah” subhanna wa a ta ala si de “Amine”, insemnand femeie devotata si cinstita, erau nume potrivite unui tata si a unei mame, care sa-L aduca pe lume. Da, El venea pe lume printr-o femeie ce genera incredere, siguranta, care era chezasia ocrotirii.
Inainte de a primi profetia, acest om, care era superior celorlalti, cu o noua onoare, avea ca tata pe cineva al carui nume insemna “Robul lui Allah” subhanna wa a ta’la. Acest lucru nu este o intamplare, ci o incuviintare din porunca lui Allah subhanna wa a ta’ala.
Ameen.