Tawhid - Conceptul islamic de Unicitate a lui Alllah subhanahu wa ta'ala - partea III
Universul - creaţie şi tawhid
Universul este o formă de organizare a materiei într-un ansamblu de obiecte (corpuri cereşti – quasari, stele, nove şi super nove, planete) şi fiinţe (orice formă de viaţă posibilă: bacterii, plante, animale, oameni, inclusiv fiinţele extraterestre), manifestate sub diverse forme, care alcătuiesc un sistem unitar, infinit în timp şi spaţiu.
Aceasta este doar definiţia actuală pentru ceea ce numim „univers”, pentru că aceasta este doar ceea ce ne-a fost lăsat să cunoaştem şi să percepem cu simţurile noastre.
Dar dincolo de acest Univers al nostru, cel alcătuit din materie, oare mai există ceva?
Ar mai putea exista şi altceva decât ceea ce percepe ochiul, urechea sau mintea noastră?
Desigur! Există ceea ce Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì) ne-a relevat prin profeţii Săi, există cele pe care noi, oamenii, nu le-am atins, nu le-am văzut, acele universuri „paralele” despre care mulţi învăţaţi ne vorbesc, acele „fenomene inexplicabile” care mai apar din când în când, acolo unde Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì) voieşte, cu rostul pe care numai El îl ştie, iar noi le analizăm şi le clasificăm după cunoaşterea noastră cea limitată.
Putem încadra aici lumea (universul) jinnilor, îngerilor, Raiul, Iadul, locul unde Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì) are „tronul” său, însă noi nu ştim cu adevărat structura lor, pentru că aceasta încă nu ni s-a desluşit şi aceasta tot din voia Celui Atotputernic şi Creatorul acestor lumi ascunse nouă.
Aşadar, nici una dintre aceste forme de existenţă (materială sau de orice altă natură) nu poate avea sub autoritatea sa pe o alta.
Mulţi, din cauza ignoranţei, au confundat interdependenţa elementelor care compun universul cu autoritatea şi dispoziţia, ca elemente ale divinităţii, spunând, spre exemplu: «soarele este dumnezeu, pentru că fără lumina lui, orice este viu ar muri.», fără să ţină cont că pentru susţinerea vieţii terestre mai sunt necesare şi apa, şi oxigenul şi hrana.
Alţii au mai spus, «elefantul este un dumnezeu, căci este mult mai puternic decât omul, este mai răbdător, are memorie bună, ba încă, datorită pieii lui groase, îl făceau greu de ucis, iar furia lui era de-a dreptul fatală. Oamenii, în ignoranţa lor, contemplând aceste calităţi cu care a fost dăruit de Creator, au ajuns la concluzia, eronată, că elefantul este „o fiinţă superioară”.
Astfel, elefantul a ajuns să reprezinte în filosofia budistă „perfecţiunea, desăvârşirea”. Apoi au venit alţii, au luat toate aceste concepţii şi le-au recompus, le-au răstălmăcit, le-au amestecat, până când au ajuns la concluzia că acestea sunt «forme de manifestare a divinităţii», avataruri, alter-ego-uri ale lui Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì).
Am dat aceste exemple pentru a observa că numai necunoaşterea completă a elementelor universului şi a legilor care îl guvernează îl fac pe om să catalogheze lucrurile şi fenomenele în mod greşit şi limitat la ceea ce creierul lui este capabil să perceapă şi să înţeleagă.
Aşa s-au născut idolatria, politeismul, credinţa în doi sau trei dumnezei de aceeaşi esenţă cu Unul şi Atotputernicul Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì).
Având în vedere atributele lui Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì), ceea ce înseamnă univers şi structura lui şi ţinând cont de cunoaşterea corectă, raţională şi logică a realității putem să pricepem sensul exact al expresiei „nu există altă divinitate” - áÇ Åáå – «Laā ᶝIlaha».
Aşadar, „nu există altă divinitate” - áÇ Åáå – «Laā ᶝIlaha», înseamnă că nu există nici un obiect sau fiinţă din univers care să posede atributele divine ale puterii şi autorităţii şi căruia se cuvine închinare şi adorare.
-----strând şi cunoscând că divinitatea nu este un atribut al niciunui obiect sau al niciunei fiinţe din univers, este clar că divinitatea este atributul numai al Celui care a creat aceste lumi, al acelei Entităţi Supreme Care are autoritate deplină asupra tuturor şi Care nu este asemenea cu nimeni şi nimic, a Cărui Voinţă este Legea care guvernează totul, Cel care este Atotputernic, Omniprezent, Omniscient, Infinit, Veşnic, fără formă sau trup, Cel pe care nu-l cuprinde nici oboseala şi nici slăbiciunea, Cel care nu se transformă şi nici nu se modifică, Cel Unic şi Indivizibil, Stăpânul şi Domnul tuturor, al cărui nume este Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì).
Ţinând cont de toate aspectele enunţate mai sus vom înţelege motivele pentru care prima parte a şahaādaɤ - ÔåÇÏÉ – Nu există altă divinitate (alt dumnezeu) decât (în afară de) Alllah - áÇ Åáå ÅáÇ Çááå – Laā ᶝIlaha ᶝIlaā Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì) – este construită astfel.
Cu alte cuvinte, prin prima parte a şahaādaɤ spunem că: în tot universul (cel vizibil şi cunoscut nouă, dar şi în cel pe care noi nu l-am văzul şi nici nu-l cunoaştem, dar a cărei existenţă ne-a fost semnalată) nu există alt dumnezeu, decât Unul Singur, Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì), Cel care numai El Unul siSingurul posedă atributele divinităţii şi pe care nu le împarte cu nimeni şi cu nimic.
De acea, atunci când un om este pe deplin conştient de această realitate şi o acceptă ca un fapt incontestabil, va avea deplină cunoaştere a ceea ce înseamnă Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì). Cel care este conştient şi pe deplin convins că Alllah (ÓõÈúÍóÇäóåõ æóÊóÚóÇáðì) este Stăpânul absolut al tot ceea ce este există, indiferent dacă le poate percepe s-au nu, şi, pe cale de consecinţă, inclusiv a sa, ca şi una dintre creaţiile ce se află în Univers, va înţelege de ce toată adorarea, lauda şi prea-mărirea i se cuvin Lui, Cel Unic şi Indivizibil, Celui care îi este Domn şi Stăpân.
