La citiva pasi de Gaddafi
La citiva pasi de Muammar Gaddafi
Am fost la zeci de evenimente ce vizau intimpinarea unor sefi de stat pe aeroportul Otopeni .Parca erau vorbiti .Nu venea nici unul la noi in tara fara nu fiu ei present la sosire si la plecare.Devenise o rutina si un mod de viata pentru mine.Aveam si un dosar beton.Eram student la seral la Facultatea de Stiinte Social-Politice,,Stefan Gheorghiu", iar cumnatul meu era colonel la securitate Timpul meu liber se desfasura intre venirea si plecarea sefilor de stat streini in si din tara noastra Asta ne mai punind la socoteala plecarea ,,Tovarasului".Dar ceea ce avea sa se intimple la venirea lui Muammar el Gaddafi in Romania nu credeam ca este posibil.
Era in 1983 .Ca secretar cu propaganda am fost convocat (ca totdeauna)
sa particip la intimpinarea pe aeroportul Otopeni a colonelului Muammar Gaddafi care facea a doua sa vizita oficiala in Romania.Prima o facuse prin 1981 dar fusese una mai discreta.Acum i se pregatise o primire cu tot fastul necesar .In dimineata zilei respective ,imbracat la ,,patru ace “ ca doar primisem indicatii precise :costum negru sau in cel mai rau caz bleaumarin inchis ,camase neaparat alba ,cravata neagra fara modele evidente si pantofii negri, facuti prospat cu crema si lustruiti oglinda.Astfel costumati suntem transportati cu un autocar special pe aeroportul Otopeni. Dupa o inspectie vizuala si corporala amanuntita suntem insotiti spre locurile ce ne erau dinainte stabilite. .Formam primul rind din spatele ministrilor din guvernul Romaniei.Pina la sosirea avionului ce-l aducea pe Muammar Gaddafi mai erau doua ore bune de asteptat.Cimpul deschis din fata noastra era strabatut din cind in cind de pale de vint ce cam patrundeau prin hainele subtiri de pe noi.Era o admosfera de relaxare ba ,chiar as spune de veselie, ca totdeauna de altfel cind mergeam la astfel de manifestari .Aveam experienta si stiam ca dupa aceea ne astepta o zi sau doua de relaxare pina cind va pleca invitatul si va trebui sa revenim sa-I facem cu mina la plecare.Faceam glume pe seama invitatului sau ne holbam la cite o fatuca imbracata mai ,,lejer” lingindu-ne pe buze si avind ginduri indecente la adresa ei.Incet incet au inceput sa vina si ministrii din guvern .Ne adresau cite un cuvint de forma sau ne mai stringeau mina intrebindu-ne de sanatate(ne cunosteau de acum de cite ori ne vazusera chipurile ,,angelice" in preajma lor la astfel de evenimente) iar apoi se asezau cuminti in fata noastra soptind intre ei .Dupa o vreme a venit si Ceausescu cu ,,inteligenta” lui sotie si s-au asezat in salonul oficial.Simteam rumoarea si forfota celor din spatele nostru ,adusi de prin intrerinderile bucurestene ,ce priveau spre salon si comentau fiecare ce vedea pe acolo.Dupa citeva minute, Ceausescu si sotia, isi fac aparitia pe covorul rosu, inaintind spre locul de asteptare .Dupa ce stringe mina membrilor guvernului si celor veniti de la ambasada libiana ,iata ca apare si aeronava prezidentiala ce-l aducea pe Muammar Gaddafi .Ne frecam miinile a bucurie .Mai era un pic si plecam acasa.Dupa ce aeronava este adusa in locul de parcare si scara mobila este asezata in dreptul usii principale , observ un lucru deosebit .Inca o scara este adusa la usa din sparte a aeronavei .Pe ea coboara o femeie imbracata in costum de mascare cu o pusca mitralierea in miini .Se duce pina sub botul avionului si dupa ce desface cracana mitralierei tinind-o astfel incit sa vedem toti ce face ,o incarca si introduce un cartusi pe teava apoi se aseaza pe burta cu mitraliera in pozitie de tragere indreptata spre noi .Inghetasem cu totii .Ne desparteau cam 30 de metri de locul unde se afla sonata aia cu arma.Nu stiam ce va urma .Membrii guvernului incepusera sa se stringa unul in altul privind speriati in jur si cautind din priviri pe securistii nostrii .Nici Ceausescu nu se simtea in largul lui .Se vedea asta dupa pasii marunti aproape tremurati pe care ii facea marcati cu dese opriri si cu priviri aruncate spre stinga lui ,unde se afla paza lui de corp.Lumea din spatele meu amutise .Era atita liniste ca puteam auzii cintecul pasarelelor in copacii din jur.Nimeni nu mai misca . Gaddafi apare in usa avionului si coboara pe scara principala.In spatele lui la doar un pas alte doua femei inarmate cu automate AK-47 ,Coboara pe aceeasi scara si dupa ce depasesc grupul venit sa-l intimpine pe Gaddafi se deplaseaza spre dreapta si spre stinga .Una se opreste in fata membrilor guvernului nostru la 2-3 metri de ei si cealalta in fata membrilor ambasadei libiene si a familiilor acestora. Ca la o comanda amindoua iau pozitie de tragere in picioare si dupa ce isi incarca armele si introduc cartus pe teava incremenesc ca doua statui .Doar ochii lor ii simti cum te patrund ca doua cutite pina in adincul creierului.Nu indrazneam nici macar sa mai clipim.Gura mi se uscase iasca.Simteam nevoia sa-i fac un semn celui de linga mine dar instinctul de autoconservare imi spunea sa nu o fac.Nu imi puteam desprinde privirea din ochii acelei femei soldat si ma irita faptul ca nu puteam trece dincolo de ei.In spatele ei se desfasura ceremonia de primire, cu famfara ce prezenta onorul si cu tot ceremonialul aferent dar eu priveam tot inainte ca spre un zid ce nu se lasa penetrat .In momentul cind cei doi presedinti au venit sa dea mina cu membrii guvernului mi-am revenit oarecum din uluiala.De fapt si femeile acelea au inceput sa priveasca in stinga si in dreapta urmind miscarea ochilor cu miscarea armelor.Gaddafi zimbitor dar rece aflat la doi metri de mine incepe sa stringa miinile tremuride ale ministrilor.Aud in spatele meu o voce care ne indemna ,,–Hai,acum-Ceausescu- Gaddafi”.Fara sa ma intorc ii raspund ,,–Striga tu ,ma daca vrei sa-ti plombezi maselele cu gloante”Amicul incerca sa strige ceva dar din gura ii iese un fel de scheunat de pisica strangulata.Isi da seama de ridicolul situatiei si tace .Nimeni nu stiga nimic. Nimeni nu face nici un gest .Parca suntem niste statui plantate acolo.Steagurile si esarfele primite au disparut parca instantaneu.Gaddafi ajunge in dreptul meu Ne desparte doar un metru.Privesc chipul acela purtind pe el masca unui zimbet ce te ingheata .Ochii lui sunt cruzi si reci umbriti de doua sprincene groase. Mindru de el si plin de importanta, imbracat in uniforma aceea impecabila de colonel,intinde mina militareste si trece mai departe de la un minstru la altul.Dupa modul in care se poarta si dupa miscarile rigide cred ca poate impusca un om fara sa i se miste nici macar un muschi pe figura .De fapt ochii lui asta transmit .Omul pentru el nu exista decit atita timp cit se poate servi de el pentru scopurile pe care si le-a propus.Le pling de mila celor pe care ii conduce .Vai de tine popor libian.Tensiunea pluteste in aer si toti sunt stapiniti de o agitatie launtrica ciudata. Din niste megafoane asezate pe o schela a unei masini de la tvr. se aud glasuri urlind din rarunchi ,,Ceausescu-Gaddafi”si,, Ceausescu-PCR” . Noi stam fara sa ne miscam nici macar buzele cum faceam de obicei .Pe cei de la ambasada Libiei ii trateaza ca pe niste transfugi.Stringe mina ambasadorului iar pe ceilalti ii ignora total.Mai mult il impinge decit se lasa insotit de Ceausescu spre covorul rosu pe care paseste agale voind parca sa lase lumea sa il admire indeajuns.
Un securist din garda personala este trimis sa spuna ceva soferului de la masina prezidentiala ,La intoarcere incerca sa sara peste gardul viu si ii cade pistolul , ascuns la spate sub haina.Nu observa imediat si face doi pasi mai departe .Ma aplec iau pistolul de jos si il intind aproape mecanic .Vazind miscarea una dintre femeile soldat deja indreptase arma spre noi.Securistul vede si el teava automatului ce-i viza pieptul si zapacit baga pistolul in fata la curea..Se duce spre alaiul prezindential dar este urmarit de harpia aia inarmata.Un coleg ii arata pistolul si ii face semn sa-l ascunda Se conformeaza dar se vede clar cit de tare ii tremura miinile .Harpia se regrupaza in spatele alaiului dar tot nu il scapa din ochi. Alaiul ajunge in salonul oficial,.Harpia soldat ,aia cu mitraliera de sub avion, dispare si ea in interiorul acestuia, iar noi respiram usurati .Abia acum simt transpiratia ce imi uda camasa pe sub costum.Bine ca am scapat .M-am simti pentru citeva minute ca un detinut in fata plutonului de executie .Speram in gindul meu ca sederea lui Gaddafi sa fie una cit mai scurta si imi faceam planul cum sa evit sa fiu prezent la plecare.Nu voi scapa .Voi avea parte si atunci de alte intimplari .Dar asta poate alta data daca veti fi interesati sa aflati.
.
