este fotografierea permisă? Un studiu de caz
Iată o întâmplare care m-a pus pe gânduri.....
Eram la o plimbare pe malul lacului Snagov...
Nu eram numai eu, desigur,...ci şi alţi iubitori de natură.
Unii fotogafiau, alţii se îmbăiau în lac, alţii şedeau la umbra, alţii făceau grătare..
Copii se jucau şi urlau în legea lor, fericiţi că nu le mai aruncă vecinii de la etajele superioare cu apă în cap...
Părinţii urlau la ei mai abitir, făcându-le educaţie: De ce ţipi măi, eşti descreierat? Eşti animal din junglă? Răspunsul copilului venea prompt: Păi tu de ce ţipi?
Lumea se aventura la scăldat...şi în toată hărmălaia de nedescris, o femeie disperată strigă către soţul ei:
- Gicăăăăăăăăăăă, repede, se îneacă maaaaamaaaaaa!!!!!
Gică, procupat de hobby-ul lui fotografia, îi răspunde impasibil:
- Prea târziu scumpo! Deegeaba strigi...NU MAI AM SPAŢIU PE CARD!
Era oare permis ca soţul să "imortalizeze" momentul în care soacra era în pericol de moarte?
Voi ce părere aveţi?
Eu cred că trebuia să steargă din celelalte fotografii, să facă un pic de loc în memoria cardului şi să fotogafieze un moment de viaţă neregizat, îi ieşeau nişte fotografii super!! Vă daţi seama, un om care se îneacă...chipul, expresia feţei, ochii, groaza neregizată, reală...
Putea primi premiu pentru orginalitatea şi realismul fotografiilor la o expoziţie de artă fotografică.
