Copilul adoptat VS copilul natural

As-Salaam Aleykum wa Rahmatullah wa Barakatu

Subiectul in sine naste multe controverse, deoarece poate fi privit din foarte multe unghiuri si judecat ca atare. Problema privind adoptia unui copil a fost indelung dezbatuta si de multe ori criticata, mai ales de catre persoane inguste in convingeri si viziuni.

Pusa in fata unei alegeri, intre un copil pe care sa il adopte si unul pe care sa il nasca, ma indoiesc ca ar exista vreo mamica care sa aleaga prima varianta. In ciuda celor 9 luni dificile de sarcina, a nasterii propriu-zise si a siluetei oarecum compromise, cel putin in primul an dupa nastere, majoritatea femeilor aleg sa aiba propriul copil.

Este acel sentiment matern, mult mai puternic atunci cand iti strangi la piept propriul copil si nu doar orice copil.

Insa cum ramane cu copiii adoptati? Merita ei mai putina dragoste si atentie din partea parintilor adoptivi doar din cauza ca nu sunt nascuti de ei?

Din contra! Copiii adoptati provin deseori din abandonuri familiale, sunt copii care au cunoscut suferinta si lipsa parintilor mult prea devreme.

Sunt copii care cersesc pur si simplu dragoste, atentie si un zambet pe chipul mamei. A mamei adoptive…pentru ei tot mama este.

Asadar, parinti, nu faceti diferenta intre copiii vostri!

Daca s-a intamplat sa credeti ca nu puteti avea copii si ati adoptat in trecut un copil, iar acum ati putut face si voi unul, tratati-i pe amandoi la fel…

Dragostea venita din partea unui copil adoptat este la fel de mare ca si cea din partea copilului care va poarta genele. Si deseori, mai mare…

ei draga mea uite aici te contrazic.iti vorbesc din experienta! sa punem un nou nascut in bratele unei "mamici" si acea femeie sa il creasca o perioada sa vedem cum e...
atat femeia si barbatul cu frica de dumnezeu,si daca este frica este iubire pt tot si toate, nu vor face niciodata diferenta.
in unul din topicurile trecute am discutat pe larg acest subiect despre adoptie.
nu! nu e mama cine da nastere,poarta un copil,isi schimba formele corpului,acest lucru nu e asa de importat.e mama cea care hraneste,educa,plange atunci cand micutul e bolnav,il invata a vorbi,a merge,il indruma pe calea cea dreapta.
menirea unei femei este de a da nastere!!!!ei uite eu spun ca e gresit!!!gandire"comunista"
menirea unei femei e de a fi mama,si a fi mama nu inseamna de a naste copilul.a fi mama e un cuvant prea greu de definit.
vai de cei ce isi parasesc sotul/sotia pe motiv de infertilitate,caci scopul familiei e de sustinere,intelegere si respect iar copii aduc bucurie si alinare chiar daca nu "au sangele nostru".

Assalmu alaykum


Pun şi eu întrebări...aşa ca neavenitul: În Islam, eşti obligat să spui copilului adoptat că nu eşti mama lui biologică?
Dacă i se spune, la ce vârstă?
Şi dacă soţul se căsătoreşte a doua oară sau are două neveste, cu una are copii "naturali" şi cu celalată, infertilă, are un copil adoptat, copilul adoptat moşteneşte pe tatăl lui?

Dacă răspundeţi la întrebările acestea veţi vedea dacă se poate face sau nu diferenţa între copilul adoptat şi cel natural.

Inteleg ce vrei sa spui yvette si-ti dau dreptate,nu numai ca acel copil adoptat nu mosteneste tatal,si mai mult daca este fata va purta hijab in fata baietilor tatalui adoptiv.
Dar mesajul cred ca era altul.Copiii abandonati au nevoie de dragostea simtita intr-un camin,iar cei care pot lua in casele lor un copil cu care soarta a fost dura,sa nu stea pe ganduri dar sa tina seama de invataturile islamice.

Am scris aceasta pentru că m-am gândit mult la aceasta... adică să adopt un copil.
Dacă ai copii soră yumna, şi nu unul, doi sau mai mulţi, ştii deja că ei se gelozesc unul pe celălat pentru iubirea mamei sa a tatălui...Poate ai auzit spunând, fraţii între ei...du-te la mama, că pe tine te iubeşte mai mult, sau esti favoritul ei, sau cere-i tu voie lui tata, că are slăbiciune pentru tine...etc.
Când le cumperi ceva...se uită să vadă dacă nu cumva ce i-ai luat fratelui este mai frumos sau mai ştiu eu cum. Şi la masă se uită să vadă dacă bucata lui de prăjitură e mai mică sau mai mare...şi tot aşa.
Imagineazăţi cum ar fi, dacă tu ii dai iubire mai multă celui adoptat, că gelozia se va stârni în fii naturali în contra fiilor adoptivi....sau îl vei face să sufere mai mult pe cel adoptat ...chiar si pentru o simplă pedeapsă. Îţi va spune: normal, pentru că eu nu sunt copilul tău.....
Şi cum ai să te împarţi??? Şi tare îmi e teamă că, fără voie, voi răni pe unul dintre ei. Sincer, mie îmi e greu...Şi apoi ce să îi spui...ştii tu ai fost bătut de soartă şi tatăl tău adoptiv nu îţi va da ţie din bunurile sale... şi acel copil poate te iubeşte şi merită mai mult decât cei născuţi de tine, şi tui vezi asta...însă... te uiţi cum fii naturali au parte şi celălat nu...Eu le-aş face parte la toţi, egală, însă nu ştii ce fii vei avea când ei vor creşte şi ce se va alege de educaţia ce le-ai dat...şi poate că te urâ pentru asta. Iar bărbaţii care au fiii, cu atât mai puţin le vor face parte egală.
Poate judec greşit...şi foarte sentimental...

Eu cred că cel mai bun lucru, este ca o famile când adoptă un copil să nu existe cei naturali...
Aşa da...nu vei putea face nici tu diferenţa şi nici copilul.
tu esti numai pentru el şi el numai pentru tine, jale e când bărbaţii au fiii şi cel adoptat e o fată...

Da.yvette,am 3 alhamdullilah,dar acum sunt mari si nu am observat gelozie decat la primul copil cand a venit al doilea si a inteles dupa 3-4 luni si s-a potolit.Acum am zambit ca mi-ai amintit cand a venit al doilea copil,primul avea 3 ani si 5 zile,iar cand am adus acasa fetita cea mica,cea mare a stat linistita cateva ore apoi m-a intrebat:"Cine e mama ei?"I-am raspuns :"Eu sunt mama ei." "Nu,tu esti mama mea,sa vina mama ei sa o ia acasa."
Dar acum,alhamdullilah nu sunt gelosi intre ei,se iubesc,isi impart dulciurile corect ba chiar sunt dispusi sa renunte in favoarea celuilalt.Sigur ca daca ai copii naturali nu e indicat sa adopti,mai greu este daca adopti stiind ca nu poti avea copii si mai apoi surpriza apare:un copil.Eu nu m-as descurca in asemenea situatie,sincer.
Islamic,copilul adoptat nu mosteneste tatal adoptiv,dar eu stiu ca el poate lasa copilului bunuri materiale,cred ca nu gresesc.

assalamu alaykum wa rahmatu-llahi wa barakatuhu,

...surioara yvette, pe de o parte iti dau dreptate, pe de alta, nu...ce te faci cu copiii din primele casatorii, vrei nu vrei, sunt cateodata pusi in situatii din care nu ai iesire, nu ai de ales...alhamdulillah, la noi e totul bine si a fost clar de la bun inceput...sigur, nu facem diferente intre ei, insa la fel de sigur este ca nu au toti aceleasi cerinte, ce ii place unuia, nu ii place altuia, si ce este pentru unul prea putin, este pentru altul, prea mult, asa ca intr-un fel, totul se echilibreaza, la un moment dat... iarasi, este usor, pentru ca nu locuim cu familia si situatii mai dificile apar doar acolo - cand "matusile" si "verisoarele" mai uita ca Raschid este doar fiul meu, natural, si ca intre timp este matur...
...insa nu ar trebui sa punem relele inaintea binelui sau sa ne gandim la ce ar fi posibil sa se intample, fara sa se fi intamplat, ci sa ne incredem in Allah subhanahu wa ta'ala si sa ne straduim sa facem totul cat putem mai bine...este doar parerea mea...Allah subhanahu wa ta'ala ne incearca mereu, fie ca El subhanahu wa ta'ala sa ne ajute pe toti, parinti si copii, sa trecem cu bine, toate testele la care ne va supune, amin!