Al-Zahrawi

Abu Al-Qassim Khalaf ibn (al-) Abbas al Zahrawi sau Abulcasis (n. 936 - d. 1013) a fost medic, chirurg, chimist, cosmetician arab. Este considerat unul dintre fondatorii chirurgiei moderne.

Abulcasis s-a născut la El-Zahra, localitate situată astăzi la opt kilometri de Cordoba, aparţinând pe atunci la Al-Andalus (Spania musulmană) şi aparţinea tribului Ansar, care se stabilise în Spania. Şi-a petrecut cea mai mare a vieţii în El-Zahra, în perioada domniei califilor Umayyazi Abd ar-Rahman III şi Al-Hakam II. Aici a studiat, a predat şi a practicat medicina. Numele său este menţionat pentru prima dată de filozoful medieval Ibn Hazm (993 - 1064) care îl consideră ca fiind unul din marii medici ai Spaniei maure.

Al-Tasrif

"Kitab al-Tasrif", cea mai importantă lucrare a lui Al-Zahrawi, publicată în anul 1000, este un tratat care cuprinde o gamă largă de domenii medicale, printre care şi stomatologie şi obstetrică. Sunt sistematizate aici informaţii adunate de-a lungul a 50 de ani de studiu şi practică medicală. Aici apar descrieri anatomice detaliate, o clasificare a bolilor, informaţii privind alimentaţia. Printre alte domenii medicale, mai putem enumera: oftalmologie, ortopedie, farmacologie şi chirurgie căreia i-a dedicat un amplu spaţiu.

Din rândurile acestui tratat reiese atenţia deosebită pe care Abu Al-Qasim o acordă relaţiei medic - pacient. Marele medic arab consideră că pacienţii trebuie trataţi şi respectaţi indiferent de statutul lor social. Cu acelaşi respect şi preţuire vorbeşte despre studenţii săi, pe care îi numeşte "copiii mei".

Al-Zahrawi încurajează observarea atentă, experimentul, efectuarea disecţiilor fiind un adept al empirismului promovat de Hippocrate şi Galenus. Această carte a fost tradusă în latină, în secolul al XII-lea, de Gerard de Cremona (c. 1114 - 1187), celebru traducător al operelor arabe, devenind lucrare de referinţă pentru medicina europeană de mai târziu, menţinându-şi influenţa timp de 600 de ani, până în secolul al XVII-lea, fiind cunoscută sub numele latin Concessio ei data qui componere haud valet. Astfel, medicul francez Guy de Chauliac (c. 1300 - 1368), în lucrarea sa Chirurgia magna, citează în mai multe rânduri celebrul tratat arab.

In secolul al XV-lea, numeroşi medici italieni, cum ar fi Mathieu de Grandibus şi Arduinis de Passaro, fac referiri la această lucrare. Influenţa acesteia s-a menţinut şi în zona orientală. Astfel medicul şi chirurgul turc Şerafeddin Sabuncuoğlu (1385 - 1468) întocmeşte celebrul său atlas medical bazat pe tratatul lui Al-Zahrawi.

O altă traducere a lucrării este cea efectuată în ebraică de Shem-Tob ben Isaac de Tortosa, medic evreu - provensal de la începutul secolului al XIII-lea.

Contribuţii în chirurgie

http://upload.wikimedia.org/wikipedi...c/Zahrawi1.png

Elemente novatoare introduce de Al-Qassim în chirurgie:

In partea finală a tratatului Al-Tasrif, Al-Zahrawi men‏ţionează un adevărat arsenal de scule şi dispozitive chirurgicale, numărul lor ajungând la aproape 200, cum ar fi: forceps, ace chirurgicale, cârlige, spatule, scalpel, fierăstraie pentru oase, chiuretă, retractor etc.

Aceste instrumente aveau ca scop:

* examinarea interiorului uretrei
* îndepărtarea corpurilor străine din cavitatea laringială
* examinarea urechii.

Utilizarea firului de catgut pentru suturi chirurgicale. Acesta, în comparaţie cu alte tipuri de fire, este bine tolerat de organism şi nu produce infec‏ţii sau hemoragii. Medicina europeană a început să-l utilizeze abia prin secolul al XIX-lea.

Descrierea a ceea ce mai târziu va fi denumită "metoda lui Kocher" pentru refacerea umerilor dizlocaţi şi "poziţia Walcher" în cazul obstetricii.

Descrierea modului de efectuare a ligaturii vaselor sanguine, cu mult înaintea lui Ambroise Paré (c. 1510 - 1590).

Prezintă caracterul ereditar al hemofiliei

Utilizarea forcepsului pentru extracţia fetuşilor neviabili.

Aplicarea cauterizării rănilor şi a arterelor deschise. Totuşi în cazul sângerării, insistă asupra aplicării ligaturii vaselor sangvine.

Utilizarea bandajul-plasture pentru îngrijirea rănilor şi a feşelor şi pansamentelor de bumbac pentru controlul hemoragiilor.

Utilizarea scalpelului pentru extracţia pietrelor de la rinichi sau din vezică.

Contribuţii la dezvoltarea chirurgiei plastice, care nu mai evoluase de pe vremea lui Susruta. Dovedeşte îndemânare chirurgicală în tratarea ginecomastiei şi ajunge să efectueze operaţii de mamoplastie.

Indică metode de replantare a dinţilor dizlocaţi.

Practică anestezia înaintea efectuării intervenţiilor chirurgicale, prin inhalarea de către pacient a vaporilor halucinogeni produşi de lichidul (de obicei alcool) în care era înmuiat un burete aplicat pe faţa acestuia. Alături de Ibn-Zuhr, este considerat unul din promotorii anesteziologiei islamice şi a celei moderne.

Se ocupă şi de neurochirurgie şi craniotomie, ca tratament chirurgical al tulburărilor mintale.

Farmacologie

Intr-o altă lucrare a sa, Liber Servitoris, Abu al-Qasim al-Zahrawi se dovedeşte a fi un pionier în domeniul preparării substanţelor medicale prin sublimare şi distilare. Din substanţe simple, realizează medicamente complexe, descrise cu multă minuţiozitate în Al-Tasrif.

Cosmetică

Capitolul 19 al tratatului Al-Tasrif este dedicat cosmeticii. Abulcasis o consideră o ramură a medicinii, pe care o denumeşte Adwiyat al-Zinah ("Medicina frumuseţii"). Aici se ocupă de oparfumuri, uleiuri volatile şi alte substanţe aromate, conţinute în sticluţe şi cutii speciale, precursorii deodorantelor şi lipstick-urilor de mai târziu.