Câteva cuvinte sărace despre un imens Tezaur

„Daca printre voi se află cineva care îl adoră pe Muɧammad, să ştie că Muɧammad e mort, dar, dacă Allah este Cel pe care îl adorați, atunci să ştiţi că el trăieşte pentru eternitate.”

Profetul nostru Muhammad (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم) începe să predice Islamul, religia adevărului şi supunerea omului lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), de la vârsta de 40 de ani până la 63 de ani când a murit. In decursul celor 23 de ani de profeție, Muɧammad (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم) a schimbat pentru totdeauna întreaga peninsulă arabă. In decursul unei generații, majoritatea populației a trecut de la păgânism şi idolatrie la credinţa monoteistă, de la dispute şi războaie tribale la solidaritate naționala şi unitate, de la consumul de alcool şi depravare la sobrietate şi milă, de la lipsa legilor şi anarhie la un stil de viață caracterizat de disciplină, de la absenţa unui cod moral la o etică sănătoasă şi echilibrată. Istoria umanităţii nu a mai consemnat, până atunci, o transformare atât de radicală a unei societăţi sau a unui areal şi toate aceste schimbări nemaiîntâlnite au avut loc pe parcursul a doar două decenii.

Pe parcursul vremii, personalități ale culturii mondiale au fost impresionate de omul extraordinar care a fost Muɧammad (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم).

Renumitul istoric Lamartine a vorbit cu admirație despre esența măreției umane spunând:
„ Daca noblețea gândirii, lipsa de resurse, precum şi rezultatele uimitoare sunt cele trei criterii de bază pentru evaluarea geniului uman, ce personalitate a istoriei moderne ar îndrăzni să se compare cu Muhammad?
Cele mai celebre personalităţi au generat doar războaie, legi şi imperii, au fondat puteri materiale care s-au distrus de cele mai multe ori chiar sub ochii lor .
Acest om a tulburat nu doar armate, legi, imperii, dinastii şi o treime din populația acelor vremuri, ci mai ales altarele, zeii, religiile, ideile, credințele şi sufletele.
……
Răbdarea sa de a aștepta victoria, ambiția sa (dedicata în întregime unei idei şi în niciun caz dorinței de a obține un imperiu, rugăciunile sale ce păreau fără de sfârșit, conversațiile sale cu Dumnezeu, moartea sa şi triumful de după moarte nu sunt dovezi ale unei mistificări, ci dovezi ale unei perseverenţe constante care i-a dat puterea să stabilească o dogmă.
Luând în considerare toate calităţile care definesc un caracter ca fiind grandios, ce alt om poate fi mai măreţ decât el?” („Istoria Turciei”, Paris 1854 , volumul 2, pag. 276-77 )

Mahatma Gandhi , vorbind de caracterul lui Muhammad (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم) scrie în volumul „Tânăra Indie”:
„ Am vrut să știu mai multe despre cel care deține azi o indiscutabilă influenţă asupra inimilor a milioane de persoane... şi sunt convins că nu sabia a fost cea care a cucerit locul pe care il ocupa Islamul în ziua de azi, ci simplitatea riguroasă şi absoluta modestie a Profetului, respectul nestrămutat de sine în a-şi ține promisiunile, intensa devoțiune față de companionii săi şi membrii comunitarii sale, curajul său, lipsa oricărei temeri, încrederea absoluta în Dumnezeu şi în propria sa misiune. Aceste aspecte, nu sabia, au fost cele care le-au deschis ușile şi le-au permis să treacă peste toate obstacolele. Când am terminat de scris cel de-al doilea volum (al bibliografiei Profetului) am fost dezamăgit pentru că nu mai aveam altceva de citit despre viața acestui mare om.”

In opera sa “Eroi şi cultul eroilor”, Thomas Carlyle s-a arătat uimit de „cum un om a putut uni, în mai puțin de 20 de ani, triburi de beduini nomazi care se luptaseră intre ei, astfel încât cea mai puternică şi mai civilizată națiune.”
„Trebuie să ne fie rușine de toate minciunile iscate cu atâta ardoare în Occident împotriva acestui om ( Muhammad ).”

Poetul german Wolfgang Goethe, spune: „Am căutat în paginile istoriei un model pentru umanitate şi l-am găsit în Muhammad.”

Diwan Chand Sharma scria: „Muhammad era însuși sufletul bunătăţii şi prestanţa lui era simțită şi nu putea fi uitata de cei din jurul lui.” (D.C.Sharma, „Profetul estului”, 1935 , pag.12)
Muhammad (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم) a fost doar un om care a avut o misiune nobilă: aceea de a uni întreaga umanitate în supunerea fața de unicul Dumnezeu, Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), şi de a-i învăţa pe oameni acel mod de viaţă care să fie construit pe poruncile Sale. El se auto-intitula, întotdeauna, ca fiind un „servitor şi mesager al lui Dumnezeu” şi toate acțiunile lui stau mărturie pentru aceasta.
In Enciclopedia Britanica se afirmă:
„Există atât de multe persoane care au preluat ca încă de la început faptul ca Profetul Muɧammad (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم) a fost un om onest şi corect, care a câștigat respectul şi loialitatea celor care, ca şi el, erau drepți şi onești”.

George Bernard Shaw, vorbind de Muɧammad (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم) spune :
„El trebuie numit Salvatorul Umanităţii. Eu sunt de părere că, dacă un om precum Muɧammad şi-ar fi asumat conducerea lumii moderne, ar fi fost capabil să rezolve toate problemele, să aducă pacea şi liniştea de care este nevoie”. („Islamul autentic”, Singapore, Volumul 10, 1936 )

Lumea nu a ezitat să laude persoane a căror vieți şi misiuni s-au pierdut în legendă pentru a-i transforma pe unii dintre ei în veritabili semizei. Istoric vorbind, niciunul din aceste personaje nu a realizat nici măcar o mica parte din ceea ce a făcut Muɧammad (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم).
Muɧammad (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم) şi nici urmașii lui nu au susţinut el ar fi fiul lui Dumnezeu, nici că este o divinitate reîncarnată sau un om cu o natură divină – însă a fost întotdeauna considerat, atunci ca şi acum, un mesager dintre oameni ales de Dumnezeu.
Este cunoscut faptul ca Muɧammad (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم) este ultimul din profeții care au fost trimiși unui popor într-un anumit timp şi loc, de la începutul existenţei omului pe pământ. Invățăturile şi legile pe care Alllah Atotputernicul le-a revelat permit realizarea unei societăți fără egal nici înainte, nici după, exceptând pe cele care au continuat să urmeze exemplul său .
In cuvintele profesorului Hurgronje: „Liga națiunilor fondată de Profetul Islamului a făcut din principiul unităţii internaționale şi din fraternitatea umană bază universală, astfel încât aceasta poate fi considerată un model pentru alte națiuni, deși, nici una din ele, în cele din urmă, nu a realizat ceva asemănător”.

Sarojini Naidu, o celebră poetă indiană, a vorbit despre tema egalităţii umane în faţa lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), în Islam: „Islamul a fost prima religie care predică şi exercită democraţia; întrucât, în moschei, când se aude chemarea la rugăciune şi credincioșii se adună, democrația Islamului ia forma astfel de cinci ori pe zi, pentru că omul simplu şi regele îngenunchează unul lângă altul, şi de pe aceeaşi poziţie şi într-un glas spun: „Allah e Cel Mare!”
„M-am întâlnit în repetate rânduri cu această unitate indivizibilă a Islamului, cea care face pe om să devină fratele altuia, instinctiv”. (S. Naidu , Idealul Islamului, în videou-rile Discursuri – Scrieri, madras, 1918, p. 169)

Edward Gibbon şi Simon Ockley, vorbind despre mărturisirea de credință în Islam, constatau: «Cred într-un singur Dumnezeu şi Muhammad e Mesagerul lui Dumnezeu.» e mărturisirea de credinţă a Islamului cea mai nesofisticată. Imaginea intelectuală a divinităţii nu a mai fost degradată de nici un idol vizibil; onoarea profetului nu a întrecut niciodată măsura virtuții umane şi perceptele sale vii au trezit recunoștința discipolilor săi, în interiorul limitelor impuse de rațiune şi religie”. („Istoria imperiului Sarazin”, Londra, 1870, p.54)

Se ştie că Muɧammad (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم) era analfabet şi a avut o viață foarte liniștită înainte de a anunța tuturor misiunea sa de profet, la vârsta de 40 de ani.
Şi nu este, oare, o dovadă ce nu poate fi respinsă faptul că, fiind analfabet, toţi cei din Arabia s-au ridicat în picioare, uimiţi şi plini de admiraţie când el începea să predice mesajul divin, fermecaţi de extraordinara să elocventa?
De atunci şi pana în ziua de azi, nici chiar cei mai mari poeţi arabi, predicatorii şi oratorii de cel mai înalt calibru, nu au reuşit să compună ceva asemănător cu Nobilul Qurân. Deci, cum ar fi putut profetul cel neşcolit să dețină toate acele informații despre natura universului, pe care numai știința modernă le-a putut descoperi, graţie tehnologiei avansate?

In opera sa, “Dezvoltarea umana”, profesorul Keith Moore spune: „Mi se pare clar faptul ca aceste noțiuni au ajuns la Muhammad de la Dumnezeu, întrucât o mare parte din aceste informații au fost descoperite cu multe secole mai târziu, şi acest lucru este, pentru mine, o dovadă ca Muhammad a fost cu adevărat Mesagerul lui Dumnezeu”.

In ziua de astăzi, la 14 secole distanța, viața şi învăţăturile lui Muɧammad (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم) au fost transmise integral, fără nici un amestec sau modificare. Acestea oferă aceleaşi soluţii, perfect valabile, pentru rezolvarea multor probleme ale omului, aşa cum era şi pe vremea când Profetul (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم) era în viaţă, şi acestea nu sunt doar pretenţii nejustificate sau mistificări ale Companionilor lui, ci reprezintă concluzia de netăgăduit a unor studii critice, imparţiale, efectuate asupra acestor tradiţii.

K.S.Ramakrishna Rao, profesor italian de filosofie, în revista sa „Muhammad, profetul Islamului”, îl defineşte ca fiind „ modelul perfect pentru viaţa oamenilor”. Profesorul explica punctul sau de vedere astfel: „Este o muncă titanică şi aproape imposibilă ca să cuprinzi pe de-a întregul şi la adevărata sa dimensiune personalitatea lui Muɧammad. Poate fi aleasă o succesiune de scene sau roluri. Exista Muɧammad Profetul, Muɧammad comerciantul, Muɧammad legislatorul, Muɧammad oratorul, Muɧammad reformatorul, Muɧammad apărătorul orfanilor, Muɧammad protectorul sclavilor, Muɧammad – cel care a emancipat statutul femeilor, Muɧammad judecătorul şi, în toate aceste magnifice roluri şi în toate aspectele vieţii umane, el este un erou”.

Profetul Muɧammad (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم) a fost cu adevărat unic din toate punctele de vedere. El a transmis un mesaj pentru un mod de viața complet şi echilibrat, în toate momentele zilei, iar toți cei care îl urmează vor găsi pacea în aceasta viaţă ca şi în Viaţa de apoi.

Chiar daca Profetul Muɧammad (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم) este profund iubit, respectat şi imitat de musulmani, el NU reprezintă un obiect al adorației musulmanilor.
„La moartea lui Muhammad au încercat să se divizeze, dar omul care urma să-i devina succesor a eliminat tulburarea generală iscată, pronunțând unul din cele mai nobile discursuri din istoria religioasă:

„Daca printre voi se află cineva care îl adora pe Muɧammad, să ştie că Muɧammad e mort, dar dacă Allah este Cel pe care îl adorați, atunci să ştiţi că el trăieşte pentru eternitate”

(James A. Michener , „Islam: religia neînțeleasă, extras din „Reader’s Digest”, editia americana, mai 1955, pag. 68-70)