Nascut pe 5 iulie

S-a născut într-o familie modestă (tatăl, Ion Tănase, era laborant de farmacie), într-o casă țărănească din Vaslui, județul Vaslui.

A fost un elev mediocru, cele mai mari note fiind la muzică și sport, iar primul contact cu teatrul l-a avut prin frecventarea spectacolelor de la Grădina "Pîrjoala", unde se juca teatru popular, cu actori precum Zaharia Burienescu si I.D. Ionescu.

Acest lucru l-a inspirat în crearea unui grup de teatru de amatori împreuna cu prietenii, cu care juca scene din piesele Meșterul Manole, Capitanul Valter Mărăcineanu sau Constantin Brâncoveanu, prima lor scenă fiind beciul casei. In timp, reprezentațiile s-au mutat în hambar și chiar în poiată.

Prima experiență profesională ca actor a fost în cadrul trupei de teatru de limba idiș condusă de Mordechai Segalescu: aveau nevoie de un actor pentru un spectacol in Vaslui și a fost ales tânărul Tănase, care era deja nelipsit de la repetiții.

In 1896 termina gimnaziul și, în ciuda dorinței sale de a deveni actor, s-a înscris la liceul militar din Iași, unde a fost respins la examenul medical, singura probă unde nu-și făcuse griji, în favoarea unui fiu de colonel.

Dezamăgit, s-a îndreptat către Brăila, unde a frecventat o scurtă perioadă liceul "Nicolae Bălcescu", la care însă a fost nevoit să renunțe după câteva săptămâni din lipsă de bani.

In Brăila s-a împrietenit cu învățătorul și scriitorul Ion Adam, care i-a oferit tânărului de 18 ani catedra sa din Cursești, Rahova, de vreme ce Adam urma să plece la cursuri în Belgia.

S-a descurcat destul de bine ca învățător, însă a intrat în conflict cu directorul și câțiva profesori. Cu ajutorul lui Adam, a primit un alt post la Hârșoveni, Poenești, unde învățase poetul Alexandru Vlahuță.

Tănase și-a dezvoltat repede propriul stil de predare, aducând muzica și gimnastica pe primul loc, lucru care a atras noi elevi către școală. Părinții elevilor au fost de asemenea implicați în activitățile școlare, prin excursii in aer liber, unde preda istorie și geografie.

A ajuns foarte repede un personaj iubit in localitate, atrage însă antipatia notarului si câtorva avocati locali care nu îi apreciau metodele, astfel încât Tănase este în cele din urmă dat afară.

Ziua de 14 octombrie 1899 îl găsește în București, unde s-a înrolat voluntar la Regimentul 1 Geniu București.

Dupa efectuarea stagiului militar s-a înscris la cursurile Conservatorului de Artă Dramatică, de unde a absolvit în 1905.

A inceput sa lucreze în teatru, și s-a căsătorit cu Virginia Niculescu, în 1917.

In 1919 a pus bazele trupei de teatru Cărăbuș, în București, împreună cu care urma să creeze o tradiție de teatru de cabaret/ revistă pe parcursul următorilor 20 de ani, tradiție prezentă și astăzi, mai ales la teatrul de revistă "Constantin Tănase" care functioneaza încă la adresa fostului "Cărăbuș" pe Calea Victoriei, 33-35, în inima Bucureștiului.

In buna tradiție a marilor actori de comedie, a creat un tip de personaj, acela al cetățeanului simplu, umil si necăjit, mereu în contradicție cu birocrația aparatului de stat; personajul său, unic, în costumul său clasic, cu pătrățele, crizantemă la butonieră si bastonaș, s-a facut purtătorul de cuvânt al unei întregi categorii sociale, ceea ce-l va aduce de multe ori in atenția cenzurii.

Impreună cu "Cărăbuș" a făcut numeroase turnee prin țară, și cel puțin un turneu în Turcia.

Tănase a jucat, de asemenea, și la Paris.

O sursă menționează operele de caritate ale actorului – 3 școli primare și o biserică.

La "Cărăbuș", Tănase lansează carierele a numeroși artiști, dintre care Maria Tănase și Horia Șerbănescu.

Tănase a murit în Bucuresti în 1945.

Există zvonuri conform cărora actorul ar fi fost ucis de către Armata Roșie invadatoare.

In orice caz, o altă sursă oferă informații de circumstanță despre moartea sa, care par mai plauzibile. ( Blocaj renal in urma unui tratament cu 20 de aspirine/zi - ciudata indicația doctorului) - informație dată de nepotul actorului, Tănase Radu Alexandru, care, poate, a fost obligat de regim să declare aceasta.

Potrivit primei variante, Tănase încă mai juca în București un an după sosirea rușilor, și a fost ucis din cauza satirei la adresa soldaților ruși care aveau obiceiul să "rechiziționeze" toate bunurile personale purtate la vedere, mai ales ceasuri, pe care le cereau spunând "Davai ceas".

Tănase a compus un cuplet:

"Rău era cu "der, die, das"

Da-i mai rău cu "davai ceas"

De la Nistru pân' la Don

Davai ceas, davai palton

Davai ceas, davai moșie

Harașo, tovărășie"

După mai multe reprezentații a fost arestat, amenințat cu moartea, și i s-a ordonat să nu mai joace piesa.

Dar Tănase nu era omul ușor de intimidat.

La următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mâinile "bandajate" cu ceasuri de mâna.
Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariție, deși actorul nu a scos nici un cuvânt.

Apoi și-a deschis pardesiul, scotând la iveală un imens ceas cu pendulă şi arătând către acesta, a spus doar: "El tic, eu tac, el tic, eu tac".

Două zile mai târziu marele actor era mort.

Teribil de actuale sunt aceste versuri compuse de marele artist:

Si cu asta ce-am facut?

"Ne-am trezit din hibernare

Și-am strigat cât am putut :

Sus Cutare ! Jos Cutare !

Și cu asta ce-am făcut ?

Am dorit, cu mic, cu mare,

Și-am luptat, cum am știut,

S-avem nouă guvernare,

Și cu asta ce-am făcut ?

Ca mai bine să nu fie,

Ne-a crescut salariul brut,

Dar trăim în sărăcie,

Și cu asta ce-am făcut ?

Ia corupția amploare,

Cum nicicând nu s-a văzut,

Scoatem totul la vânzare,

Și cu asta ce-am făcut ?

Pentru-a căștiga o pâine,

Mulți o iau de la-nceput,

Rătăcesc prin țări străine,

Și cu asta ce-am făcut ?

Traversăm ani grei cu crize,

Leul iar a decăzut,

Cresc întruna taxe-accize,

Și cu asta ce-am făcut ?

Totul este ca-nainte,

De belele ne-am trecut,

Se trag sforile, se minte,

Și cu asta ce-am făcut ?

Se urzesc pe-ascuns vendete,

Cum nicicând nu s-a văzut,

Țara-i plină de vedete,

Și cu asta ce-am făcut ?

Pleacă-ai noștri, vin ai noștri !

E sloganul cunoscut ;

Iarăși am votat ca proștii,

Și cu asta ce-am făcut ?"