Vreau opere complete, nu opere alese!
Astazi, din pură întâmplare, voind să mai aflu ce e prin ţară, aflu că nu cu mult timp în urmă, Băsescu face o aşa-zisă "gafă".
De când am plecat din ţară, e prima oară când sunt de acord cu ce spune Băsescu, că de ceea ce face nici nu poate fi vorba!
Pe data de 22 iunie 2011, spune un ziarist: "in patru minute pline de voie buna si hahaieli Traian Băsescu, complice cu Turcescu si Cristoiu, zice: Sluga rusilor, Regele Mihai a tradat, si ar face bine sa imparta vina deportarilor cu Antonescu."
Această declaraţie smulge strigăte de uimire, de parcă ceea ce spusese Băsescu nu ar fi fost adevărat, în mare parte.
Problema României, din punct de vedere politic este că, rareori, liderii statului sau al partidelor care alcătuiesc scena politică românească au păstrat poziţii ferme atunci când a fost vorba de INTERESUL NATIONAL. Mentaliatatea spaţiului ondulat a lui Blaga s-a confirmat încă odată!
Nu vreau să încerc să fac o analiză a scenei politice româneşti, ar fi inutil, şi nu ar folosi nimănui, ci vreau să punctez câteva eveminete istorice, pentru ca a cunoaşte adevărul necosmetizat de interesele politice ale vremurilor şi diverselor regimuri politice şi care este cu mul mai util.
Această situaţuie se potriveşte excelent cu versurile poetului Adrian Păunescu, care, citez, scria:
Istoria nu-i ciornă pe care s-o rescrii
In funcţie de , zilnic, schimbate interese!
M-am săturat de falsuri, minciuni şi de prostii,
Vreau opere complete, nu operere "alese"!
Prin urmare, voi puncta anumite evenimente din Istoria României, lasându-vă pe voi sa trageţi concluzia, cu privire la cum poate fi calificat Mihai I.
In istoria oficială a Casei Regale de România se spune: Regele Mihai a organizat la 23 august 1944 arestarea lui Antonescu. S-a opus guvernelor prosovietice din anii 1945-1946. A fost constrâns să abdice la 30 decembrie 1947.
Acestea sunt "operele alese" de care vorbeam mai sus. Acum să vedem operele complete!
Pe data 23 august 1944, Mihai I, este de acord cu lovitura de stat a generalului Sănătescu (mareşal în armata regală) şi a generalului Dămăceanu, deoarece gen. Sănătescu realizează ce va însemna venirea rusilor la Bucureşti fără un armistiţiu (la vremea aceea, până la aceasta lovitură de stat, România era aliata Germaniei lui Hitler).
Sănătescu era adversar şi politic şi ideologic Mareşalului Ion Antonescu şi îi critica decizia de a recupera Basarabia şi operaţinuile militare de peste Prut.
Mihai I , pe atunci Rege al României, cu greu este convins să vină de la Sinaia, la Bucureşti, pe 22 august 1944, pentru a pentru a pune în aplicare planul loviturii de stat.
După ce ruşii au invadat ţara, George al IV-lea al Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord îl sfătuieşte pe Mihai I să nu abdice, ca nu cumva să dea legimitate guvernului comunist, aşa cum au făcut şi reprezentanţii caselor regale din ţările cotropite de ruşi precum Bulgaria şi Iugoslavia şi să părărsească România, doar dacă îi e ameninţată viaţa.
Mihai I nu a pus în practică decat sfatul cu plecatul din ţară, căci în ceea ce priveşte necedarea legală a puterii nu a făcut absolut nimic, nici măcar nu s-a opus, fie şi numai formal sau declarativ, instaurarii guvernului comunist al lui Petru Groza, la data de 6 martie 1945, atitudine pentru care Uniunea Sovietică îl felicită pintr-o telegramă!!, plus că îl decorează cu Ordinul Victoria.
Mai mult, Mihai I nu a făcut nimic, deşi la acea vreme putea să facă multe, căci englezii erau aliaţi cu ruşii, în ceea ce priveşte sentinţele de condamnare la moarte a generalilor armatei române, în frunte cu Mareşalul Antonescu, de care se servise până atunci.
Cine a făcut ceva pentru România, după instaurarea regimului comunist, adică în timpul Tratatelor de Pace de la Pris din 1946-1947, când se reîmpărţea Europa post belică, au fost: Elena Văcărescu, Florica Bagdazar, gen.Dămăceanu şi chiar, comunistul Lucreţiu Părăşcanu, dar nu Mihai I!
Ce au reuşi aceşti oameni şi mulţi alţi patrioţi români care i-au sprijinit? Au reuşit ca Ardealul şi Satu Mare să rămână teritoriu românesc, căci ungurii revendicau din România circa 22000 de km pătrati, şi fără aportul acestor oameni, ar fi avut soarta Basarabiei!
Ce s-a întâmplat cu aceşti oameni demni şi bravi ai istoriei României?
Elena Văcărescu este stigamtizată şi pomenită nu pentru meritele ei, ca nepoată a marelui Ienăchiţă Văcărescu, sau ca poetă, ci pentru iubirea interzisă dintre ea şi Ferinanad. De reţinut că ea a bătut la toate uşile Marilor Puteri aliate spre a pleda cauza României. Mihai I a privit! Cum era sa fie el de aceeaşi baricadă cu o amanta care pătase numele familiei lui?!
Gen. Dămăceanu a fost condamnat la ani grei de închisoare, fiind eliberat în 1960.
Lucreţiu Pătrăşcanu, care fusese membru în Guvernul Sănătescu, va fi executat chiar de comuniştii lui pentru fraza: „Inainte de a fi comunist, sunt român!”
Acestea fiind spuse, eu nu vad ce gafă sau "crimă de lezmajestate" a făcut Băsescu, când Mihai I, singur şi nesilit de nimeni, a renunţat la tronul României?!
În vremuri de demult, în Istroia României din perioada comunistă, se scria despre Mihai I că a FUGIT din ţară luând cu el o impresionantă sumă de bani şi opere de artă. Să fi fost oare plata comnuniştilor pentru că a abdicat atât de cuminte?
* lezmajestate = jignire adusă persoanei sau autorității unui suveran, în țările monarhice, pedepsită de lege ca o crimă
