Dumnezeu cel dăruit omului...
"Din iubire, Dumnezeu s-a revelat şi s-a dăruit omului. El aduce, astfel, un răspuns definitiv şi supraabundent la întrebările pe care omul şi le pune asupra sensului şi scopului vieţii sale. ........
Dumnezeu s-a revelat pe deplin trimiţându-l pe propriul său Fiu, în care şi-a statornicit legământul pentru totdeauna. Acesta este Cuvântul definitiv al Tatălui, aşa încât nu va mai exista altă Revelaţie după El. " - spun catehiştii ortodocşi.
Aceasta este, practic, explicaţia pentru utilitatea fiului.
După ce savanţi ai lumii întregi, explică ŞTIINŢIFIC, faptul că Alllah subhanahu este ceva extraordinar, este acea PUTERE care a creat universul, este SINGURUL VEŞNIC şi INFINIT, cum poate cineva să creadă, fără absolut nicio dovadă, fie ea cât de mică, că INFINITUL; ATOTPUTERNICIA ŞI VEŞNICIA "se dăruieşte" efemerului, a cărui viaţă este limitată, nevolnicului, care nici măcar nu poate face un lucru dacă nu i se arată cum şi muuritorului, care nu poate dura nici măcar o milionime de secundă, în comparaţie cu ceea ce înseamnă durata altor creaţii din univers?
Prin reducere la absurd, imaginaţi-vă o situaţie oarecum similară: Aveţi o pisică, un câine sau aveţi o pasiune pentru viaţa furnicilor. Vă plac acele fiinţe, le iubiţi, aveţi grijă de ele, practic sunteţi stăpânul lor...... şi, deodată, ca să vă iubească ele şi mai mult şi ca să înţeleagă sensul vieţii lor, va transformaţi în acea vietate ca să "statorniciţi legământul" cu ele.
Veţi spune ridicol!
Da, acelaşi ridicol este şi pentru ideea că Alllah subhanahu şi-a schimbat Esenţa(s-a făcut om), doar ca să Işi dovedească iubirea faţă de om.
Oare Allah subhanahu, dă examen în faţa omenirii, trebuind să le dovedească ceva propriilor Lui creaţii?!!
Oare Alllah subhanahu este la discreţia noastră sau noi suntem sclavii Lui!?
Câtă aroganţă au unii oameni susţinând această incalificabilă idee în care Creatorul este pus să Işi d.emonstreze iubirea şi să îşi dovedească existenţa! Aceasta este ca şi cum aceea l-ar acuza pe Alllah subhanahu că nu a spus că e adevărat că îi ubeşte sau că există, iar EL, Mărire Lui, trebuie să le dovedească creaturilor Sale contrariul!
Ce optică întoarsă pe dos, când noi suntem ca firul de nisip în faţa Lui, iar noi existăm numai prin Voia lui există şi dacă El nu ar mai vrea să fie omenire.....
Alllah subhanahu nu are nevoie de noi, ci noi de EL! Noi trebuie să îl adorăm pe El, ca să nu rătăcim calea!
Sfântul Quran spune că diavolul a jurat să fie duşman omului şi să îl ducă în rătăcire.
Unii vor spune: diavoli nu există, diavolii sunt răul din noi.
Atunci, să explice aceea, cum se face că, doi copii, crescuţi de aceaşi părinţi, primind aceeaşi educaţie şi fiind trataţi în acelaşi fel, unul poate fi virtuos şi celălalt poate fi un vicios?
Cine îl îndeamnă pe cel vicios să fie astfel, când el nu a fost crescut aşa, nu a fost educat aşa?
Unii vor spune "percepţia vieţii şi trăirile interioare sau profilul său psihologic".
Da, exact, numai că modul în care percepe fiecare propria viaţă şi îşi conduce acţiunile este determinat de doi factori: unul este credinţa (acceptarea şi ghidarea vieţii sale după Legea sfântă a lui Alllah subhanahu) şi al doilea este cedarea la şoaptele diavolului (pierderea sau diminuarea valorilor impuse de Legea lui Alllah subhanahu).
Iată, că aceste două căi, cea a credinciosului şi cea a rătăcitului, s-a reflecat teribil asupra istoriei omului.
1. In vremurile de formare a popoarelor, Alllah subhanahu a revelat omenirii credinţa într-un singur Dumnezeu, aşa cum a fost învăţat Adam când a fost trimis pe pământ.
Adam, radi allahu anhu, transmite aceasta fiilor lui. Diavolul îi ademeneşte şi ei trec la idolatrie.
2. Poparele se formează şi fiecare, cu excepţia celor credincioşi, încep să se închine idolilor. Alllah subahnahu, că să îi ajute, le trimite profeţi şi mesageri. Diavolul le insuflă omanilor îndoiala şi ii acuză pe profeţi de minciună şi de nebunie, pe mulţi din ei persecutându-i sau ucigându-i, cu scopul clar ca mesajul divin să nu mai ajungă la oameni.
Ba încă, unii au inventat anumite idei, departe de credinţa şi supunerea în Alllah sunhanahu, în care spun că omul este propriul lui dumnezeu (budiştii, de exemplu) sau că pot fi asemenea zeilor (ex: asirienii care au făcut combinaţia zeu -om, etc.)
3. Alllah subhanahu trimite profeţii cu mesajele divine care se alcătuiesc în Cărţi Sfinte, astfel ca oamenii să aibă ghidare şi mesajele Lui să nu mai fie uitate. Diavolul îi ispiteşte pe cei ce le deţin sau au cunoaştere aspura lor şi oamenii le modifică, le ascund sau mint în ceea ce priveşte sensul lor. Aşa apar noi religii, precum iudaismul, creştinismul, gnosticismul, etc.
4. Allah subhanahu se îndură de omenire, trimite pe ultimul Său profet cu o Carte care să nu mai poată fi modificată. Atunci diavolul, ca să îi ducă pe oameni în rătăcire, insuflă unor oameni ideea că numai ei au dreptate în ceea ce îl priveşte pe Alllah şi esenţa Lui şi aceasta face ca omenii să se scindeze în secte şi fiecare să îşi facă o religie a sa. Unii au mers şi mai departe silind, prin războaie şi persecuţii, pe alţii să treacă la religia lor (războaie de cotropire, tribunale religioase, distrugerea altor popoare).
5. Perioada neagră din istoria omenirii - Evul Mediu - caracterizată prin persecuţii, boli, ignoranţă, ca efect al rătăcirii căii lui Alllah subhanahu, a însemnat cedarea omului la amăgirile diavolului în respingerea şi negarea lui Alllah subhanahu, căci mulţi, au acuzat pe Alllah subhanahu de viaţa mizerabilă pe care o duceau şi tot la de la amăgirile diavolului au pierdut încrederea în îndurarea lui Alllah subhanahu. Aşa au apărut curentele filozofice renascentiste, iluministe, materialiste.
6. Apogeul negării lui Alllah subhanahu a fost atins în regimurile comuniste, însă oamenii având acces la informaţii, au început, parte din ei, să caute din nou pe Alllah subhanahu. Atunci diavolul a insuflat în inimile multora că Alllah subhanahu este o poveste a celor de mult, că mai importante sunt legile oamenilor, şi că omul este trecător şi are numai o singură viaţă, pe care nu trebuie să o "irosească" în căutări spirituale ci să se "bucure" de ea. Şi aşa s-a năcut babilonia actuală în care fiecare face ce vrea, cum vrea, când vrea, numind asta civilizaţie, libertate, drepturile omului şi liberă exprimare a cuvântului.
