A da nastere nu te face @MAMA@......
Assalamu alaikum!
Imi cer scuze daca apar dupa multa vreme , si din nou trista....Nu inteleg comportamentul uman...Am vazut cate ceva in comportamentul animalelor...acestea fac totul pentru puii lor,sapa gropi ca sa.i adaposteasca, se arunca.n gheara dusmanului doar ca sa .i apere,se duc zeci de kilometri in cautare de hrana,fac totul pentru puii lor scumpi....Am vazut chiar un video socant unde o maimuta gestanta este ucisa de un leu, aceasta da nastere in ultimele sale momente,iar leul respectiv are grija de puiul ei, sentimente materne apar chiar si la rasa adversa,la dusmani...dar oamenii...din ce provin?ce i.ar putea lega la ochi?ce le-ar putea arunca ura in locul iubirii materne sau paterne? sa.i spui copilului tau ca mai bine l.ai vedea mort,umbra dezamagirii se lasa pe ochii mei,nu inteleg....nu inteleg lumea si oamenii si gandirea....primul pas,gangurit,prima lacrima a copilului,primul zambet...sunt mama si mi.as smulge inima pentru copiii mei, viata mi-as darui-o copiilor si tatalui lor ce este ca un copil mai mare de altfel, as face orice ar sta in putinta mea de om,sa le fie bine sa-i ajut,nu am cuvinte....lumea e plina de ura,dincolo de viata nu inteleg comportamentul unora ce se cred parinti....Am trecut prin vama iubirii ca sa ne nastem,ca mai apoi cei din pricina carora am aparut sa ne vrea moartea?ce sunt copiii pentru un parinte?nu exista cuvinte...si ura...atunci cand iubirea se transforma in ura...ne face animale?si ele au iubire...nu am sa inteleg niciodata , imi va ramane o intrebare pentru celalalt spatiu....de unde atata ura in unii oameni?catre copiii lor?oare copiii au fost erorile lor?oare de aici negativismul?nu am sa inteleg niciodata...sa nasti un copil fara sa/l invalui o viata intreaga in iubire si caldura si daruire suprema,e o viata irosita...Zicea cineva ca femeile se nasc sa fie: sotii,mame si fiice ,ce pacat ca unele din ele nu au putut fi niciuna din ele in adevaratul sens al cuvantului...Suntem oameni sau -----i cu masti ,jucand un teatru ieftin ? as dori sa plec din sala,dar imi este mila ca nu ar mai fi spectatori...desi cateodata simt ca ma inec in lacrimi de suferinta,si ramane intrebarea eterna:am gresit cu ceva?cred ca in fata lor, am gresit atunci cand am venit pe lume...dintr-o eroare sau o joaca inconstienta care a fost hranita cu venin, venin pe care eu il simt cel mai mult...Allah sa ne aiba in paza, si poate intr-o zi, sau in viata de apoi, sa le arate celor ce zic ca sunt parinti,ca viata ar fi fost atat de dulce daca ar fi existat iubirea in ea, si un copil , nascut chiar din intamplare,eroare,nu merita sa duca in spate veninul unui esec....ce pacat....ce pacat...Allah sa ne linisteasca si sa aiba grija de noi!sa ne dea in schimbul lacrimilor,doar zambete!
