Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - 2

Despre «Al-Baqara» şi virtuţile ei

Imamul Ahmad (الْإِمَام أَحْمَد), în «Musnad-ul - مُسْنَد» lui, Muslim (مُسْلِم), în «Sahiih-ul - صَحِيح» lui, dar şi At-Tirmidzii (التِّرْمِذِيّ) şi An-Nasaa’ii (النَّسَائِيّ), cu toţii au consemnat un hadiis în care se relatează că Profetul  a zis:

„Nu vă prefaceţi casele în morminte. Cu adevărat, Şaytaan nu intră în casa în care Sura Vacii este recitată.”
– varianta colectată de At-Tirmidzii în «Ƕassan Sahiih»

Şi Abdulah bin Mas’uud (عَبْد اللَّه بْن مَسْعُود) a relatat un hadiis similar:

„Şaytaan zboară din casa unde se aude Sura Vacii.”
– colectat de An-Nasaa’ii în « Ziua şi noaptea - الْيَوْم وَاللَّيْلَة».

Şi Al-Haakim (الْحَاكِم) a consemnat acest hadiis despre care a spus că lanţul de naratori este autentic.
In plus, Ad-Daarimii (الدَّارِمِيّ), în «Musnad», a înregistrat relatarea lui Ibn Mas’uud în care acesta spunea:

„Şaytan părăseşte casa în care se recită Sura Vacii, se îndepărtează de acea casă şi se transformă în abur.”

Tot el a consemnat şi relatările lui Aş-Şa’bii (الشَّعْبِيّ) şi a lui Abdulah bin Mas’uud, care au spus:

„Cel care recită zece âyaturi din Sura Vacii în timpul nopţii, îl împiedică pe Şaytaan să-i intre în casă, în tot timpul nopţii aceleia. Aceste versete sunt: primele patru, Ayatu_ālKursiyy şi următoarele două (256-257) şi ultimele trei.”

Intr-o altă relatare, s-a narat că Ibn Mas’uud (اِبْن مَسْعُود) a mai adăugat:

„Aşadar, Şaytaan nu se va mai putea apropia nici de acela şi nici de familia lui şi nici nu-i va putea aduce vreo vătămare. Ba încă, dacă aceste versete sunt recitate asupra unui senil, el se poate recupera.”

In plus, Sahl bin Sa’d (سَهْل بْن سَعْد) a relatat că Trimisul lui Allāh  spunea:

„Orice lucru are o culme, iar Sura Vacii este culmea cea mai înaltă a Coranului. Oricine recită Al-Baqara, acasă, pe timpul nopţii, face ca Şaytaan să mai nu intre în casa lui trei nopţi, iar acela care o recită ziua va face ca Şaytaan să nu mai intre trei zile în casa lui. ”

– hadiis colecţionat de Abul-Qaasim (أَبُو الْقَاسِم), Abuu Haatim (أَبُو حَاتِم), Ibn Hibbaan (ابْن حِبَّان) în «Sahiih» şi de Ibn Marduuya.

At-Tirmidzii, An-Nasaa’ii şi Ibn Majaah (ابْن مَاجَهْ) au consemnat că Abuu Hurayra (أَبُو هُرَيْرَة) ra. a relatat următoarele:

"Trimisul lui Allāh  a întreprins o expediţie militară şi, în timpul marşului, mai mulţi oameni dintre aceia care participau la misiunea aceea, l-au întrebat pe Profet  ce anume din Coran să memoreze. Profetul  s-a apropiat de cel mai tânăr dintre ei şi l-a întrebat:
- Tu ce ai ţinut minte?,
- Am memorat sura cutare şi sura cutare şi, în plus, Al-Baqara. - i-a răspuns tânărul acela:
- Ai memorat sura Al-Baqara? - a întrebat Profetul .
- Da! - a răspuns el:
- Atunci, tu eşti comandantul lor! - a replicat Profetul .:
Unul dintre oameni a comentat:
- Pe Allāh!, eu nu am învăţat-o pe de rost de teamă că nu am să pot să o şi aplic.
Atunci, Profetul  a zis:
- Invaţă Coranul, recită-l! Orice înveţi din el, recită şi crede acel lucru, căci aceasta este asemenea unui sac plin cu mosc care îşi împrăştie aroma în aer, însă dacă înveţi Coranul, îl reciţi şi nu-l aplici, este asemenea unui sac plin cu mosc strâns legat la gură.”

– hadiis «ɧasan - corect» colectat de At-Tirmidzii.

Şi Al-Bukhaarii a consemnat un fapt povestit de Usayd bin Hudayr (أُسَيْد بْن حُضَيْر) care spunea că:

„ In vreme ce recita Sura Vacii, lângă calul său bine priponit, acesta a început să se agite. Când Usayd înceta recitatul, calul, de asemenea, se oprea din mişcare, iar când reîncepea, calul se agita din nou. In această vreme, fiului său Yahya (يَحْيَى), se afla aproape de cal, iar lui i-a fost teamă ca acesta să nu îl calce. Când l-a dat la o parte pe fiul lui, el s-a uitat înspre cer şi a văzut un nor care radia o lumină puternică, precum o lampă. Dimineaţa următoare, el s-a dus la Profet  şi i-a povestit cele întâmplate şi apoi a completat:
- O, Trimis a lui Allāh, fiul meu era aşa de aproape de cal că mi-a fost frică să nu îl calce. Când m-am dus să îl protejez şi mi-am îndreptat ochii spre cer am văzut un nor luminând ca o lampă. Aşa că am venit la tine, dar nu-l mai pot vedea.
- Ştii ce a fost aceasta?, l-a întrebat Profetul .
- Nu! a răspuns el.
- Au fost îngerii, ei au venit mai aproape auzind vocea ta, şi dacă nu te opreai din recitat, oamenii ar fi putut să îi vadă când soarele răsare şi nu s-ar mai fi ascuns de ochii lor. - i-a explicat Profetul .”

Această relatare a fost redată de Imamul Oubayd Al-Qaasim bin Salaam (عُبَيْد الْقَاسِم بْن سَلَّام), în cartea sa « فَضَائِل الْقُرْآن – Virtuţile Coranului ».
Imam Ahmad a relatat că Abuu Nu’ayim (أَبُو نُعَيْم) le-a povestit că Bişr bin Muhaajir (بِشْر بْن مُهَاجِر) a spus că Abdulah bin Burayda (عَبْد اللَّه بْنِ بُرَيْدَةَ) le-a istorisit de la tatăl său acestea:

„Stăteam alături de Profet  şi l-am auzit spunând:
- Invăţaţi Sura Vacii, pentru că a o memora este binecuvântare, iar în neluarea ei în seamă este necaz, iar vrăjitoarele nu o pot memora.
Apoi el a tăcut pentru o vreme şi apoi a zis:
-Invăţaţi Sura «Al-Baqara» şi Sura «Ali-Imraan» pentru că ele sunt ca două lumini şi sunt acoperământ pentru om în Ziua Invierii, şi ele îl vor adumbri ca doi nori, căci ele sunt două umbre răcoroase, două zboruri de păsări.

Coranul îşi va întâlni tovarăşul său, cel palid la faţă, în Ziua Invierii, când mormintele se vor deschide. Şi Coranul îl va întreba: «- Mă cunoşti? » Şi omul va spune: « - Nu te cunosc. » Şi Coranul va spune: «- Eu sunt tovarăşul tău, Coranul, care te-a însetat în arşiţă şi te-a ţinut treaz nopţile. Fiecare negustor îşi are negoţul său, dar în această Zi, tu eşti în afara oricărui negoţ. Impărăţie i se va da în mâna dreaptă, iar în mâna stângă va avea viaţă veşnică şi pe cap va purta coroana virtuţii.»

Părinţilor lui li se vor da două podoabe inestimabile, aşa încât ei vor întreba:« - De ce am fost noi împodobiţi cu acestea ?» şi li se va răspunde: « - Pentru că fiul vostru a purtat Coranul. »

Şi se va spune celor care recită Coranul: Citiţi şi urcaţi pe treptele Paradisului. Şi cu cât el va recita mai mult, cu atât el va urca mai sus şi nu contează dacă el va recita rar sau repede.”

Ibn Majaah a consemnat o parte a acestui hadiis de la Bişr bin Muhaajir, iar acest lanţ de naratori este «ɧasan - corect», conform criteriilor Imamului Muslim.

O parte a acestui hadiis este susţinută şi de un alt hadiis colecţionat de Imam Ahmad, în care se relatează că Abuu Umaama Al-Baahilii (أَبُو أُمَامَة الْبَاهِلِيّ) l-a auzit pe Profet  spunând:

"- Citiţi Coranul, pentru că el va mijloci pentru oameni în Ziua Invierii. Citiţi cele două lumini, Al-Baqara şi Ali-Imraan, pentru că ele se vor arăta ca doi nori, ca două umbre, ca două zboruri de păsări în Ziua Invierii şi vor fi în folosul acelor oameni, în ziua aceea.
Şi a mai zis:
- Citiţi Al-Baqara, pentru că în ea este binecuvântare, şi în nepăsarea faţă de ea e necăjire, iar vrăjitoarele nu o pot memora.”

Imam Muslim a colecţionat acest hadiis în «Cartea Rugăciunii».

Imam Ahmad a consemnat că: An-Nauuaas bin Sam’aān (النَّوَّاس بنِ سَمعانَ) l-a auzit pe Profet  spunând:

- În Ziua Învierii, Coranul şi oamenii lui, cei care îl aplicau, vor fi însoţiţi de Sura Al-Baqara şi de Sura Ali-Imraan.”

An-Nauuaas mai spunea că:

„Profetul  a dat trei exemple pentru aceste două sure pe care nu le voi uita nicicând. El a spus:
- Ele vor veni ca doi nori, ca două umbre răcoroase, ca două zboruri de păsări în folosul oamenilor acelora. ”

Imam Muslim a colecţionat şi el acest hadiisîn «Sahiih-ul» său, iar At-Tirmidzii l-a consemnat şi el.