Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 8 şi 9

VERSETELE 8 şi 9

8. Printre oameni sunt unii care spun: "Noi credem în Allah şi în Ziua de Apoi", în vreme ce ei, de fapt, nu cred.

9. Ei încearcă să-i înşele pe Allah precum şi pe cei care au crezut, dar nu se înșeală decât pe ei înşişi, fără a-şi da seama.

1. Ipocriţii

După cum s-a observat, patru âyaturi (versetele 2 - 5) de la începutul surei «Al-Baqara» îi descrie pe credincioşi, iar următoarele două îi descrie pe necredincioşi.

După aceea, Allāh swt începe să îi descrie pe ipocriţi care se arată precum cei credincioşi, dar îşi ascund necredinţa.

Pentru că ipocrizia se bazează pe aparenţe şi mulţi oameni nu pot vedea diferenţa, Allāh swt a descris aceste specimene în detaliu. Fiecare trăsătură cu care Allāh swt i-a descris pe ipocriţi înseamnă o tipologie distinctă.

Allāh swt a revelat în surele «Al-Baqara», «Al-Munaafiquun», şi «An-Nuur» (şi numai în acestea) descrierea ipocriţilor, astfel încât ei să poată fi recunoscuţi, iar greşelile lor să poată fi evitate.

De aceea, Allāh swt a spus:

«Printre oameni sunt unii care spun: "Noi credem în Allah şi în Ziua de Apoi", în vreme ce ei, de fapt, nu cred. / Ei încearcă să-i înşele pe Allah precum şi pe cei care au crezut, dar nu se înșeală decât pe ei înşişi, fără a-şi da seama.»

2. Ce înseamnă «نِفَاق - nifaāq»*

«nifaāq - نِفَاق » înseamnă «a d emonstra conformitate, acord, aprobare, însă, în subsidiar, să se ascundă răutate, dezaprobare».
«nifaāq - نِفَاق » - este de mai multe feluri:
a - «nifaāq» în credinţă – ceea ce are ca efect pedeapsa Iadului pentru veşnicie,
b - «nifaāq» în fapte – care este considerat ca fiind un păcat capital (aşa cum vom explica mai jos, după voia lui Allāh swt.)

Ibn Jurayj a spus despre ipocriţi: „Adevăratele lor fapte sunt complet diferite faţă de ceea ce se vede, ceea ce ascund este altceva decât arată, intrarea sau prezenţa lor nu este asemenea ieşirii sau absenţei lor.”


3. Inceputurile ipocriziei

Revelaţiile despre caracteristicile ipocriziei şi ale ipocriţilor au început la Medina, deoarece situaţia era diferită faţă de Mecca, unde oamenii erau forţaţi să se prefacă a fi idolatri, în vreme ce în inimile lor se ascundea credinţa cea adevărată.

După migrarea la Medina, unde locuiau Al-Ansaar (الْأَنْصَار) din triburile Banuu Auus (بنو الأوس)şi Banuu Al-Khazraj (الْخَزْرَج بَنُو), Profetul Muhammad saas i-a găsit pe aceştia închinători la idoli, precum erau toţi arabii în acea vreme.
Acolo mai locuiau şi trei triburi evreieşti: Banuu Qaynuqaa’(بنو قينقاع)- aliaţi ai lui Banuu Al-Khazraj (الْخَزْرَج بَنُو), Banuu Naadir’(بَنُو النَّضِير)şi Banuu Qurayza(بَنُو قُرَيْظَة)- aliaţii lui Banuu Auus.
Mulţi dintre Al-Khazraj şi Auus s-au convertit la Islam, dar şi câţiva dintre iudei.

La începuturile şederii Profetului Muhammad saas la Medina, nu prea existau ipocriţi deoarece musulmanii nu erau aşa de puternici încât necredincioşii să se temă de ei.
Dimpotrivă, Profetul Muhammad saas a încheiat tratate de pace cu iudeii, dar şi cu alte triburi arabe din jurul Medinei. La puţin timp după aceea, Allāh swt i-a făcut victorioşi pe musulmani în bătălia de la Badr.

Abdulah bin Ubay bin Saluul (عَبْد اللَّه بْن أُبَيّ بْن سَلُول) era la acea vreme conducătorul Medinei; el provenea din tribul Al-Khazraj şi a fost la un pas de a fi ales rege al Medinei, însă mesajul divin pogorât a anulat această posibilitate, deoarece mulţi oameni s-au convertit la Islam. Inima lui Salul s-a umplut de ură împotriva Islamului şi a musulmanilor.
Când a avut loc bătălia de la Badr, el a spus: „ - Religia lui Allāh a început să prevaleze.”, şi, prin urmare, el a început să se pretindă musulman, împreună cu mulţi alţii ca el dintre Oamenii Cărţii.

Aşa a început ipocrizia în Medina şi în împrejurimile ei. Ipocrizia nu se afla printre cei care l-au însoţit pe Profetul Muhammad saas în bejenie, deoarece ei l-au însoţit de bună voie căutând plăcerea lui Allāh swt şi şi-au abandonat la Mecca toate bunurile şi pământurile, căutând răsplata lui Allāh swt în Ziua Judecăţii.

4. Explicaţia versetelor 8 şi 9

Muhammad bin Ishaaq (مُحَمَّد بْن إِسْحَاق) a relatat că Ibn Abas  a spus: „ Ayatul «Printre oameni sunt unii care spun: „Noi credem în Allāh şi în Ziua de Apoi”, în vreme ce ei, de fapt, nu cred.» - se referă la ipocriţii din clanurile Auus şi Al-Khazraj şi la cei care fac asemenea lor.”

Aceasta este similar explicaţiilor date de Abuu Al-Aaliya, Al-Hasan (الْحَسَن), Qataada și As-Suddii referitor la acest âyat.

Allāh swt a revelat toate caracteristicile ipocriţilor, aşa încât drept-credincioşii să nu fie amăgiţi de aparenţele înşelătoare ale ipocriţilor, protejându-i astfel de un rău teribil.

Aşadar, cei care cred ar putea să cadă în capcana ipocriţilor şi să considere pe cei necredincioși ca fiind credincioşi, iar a considera pe cei păcătoşi ca fiind pioşi prezintă un mare pericol social şi, de aceea, Allāh swt a spus: Printre oameni sunt unii care spun: „Noi credem în Allāh şi în Ziua de Apoi”, în vreme ce ei, de fapt, nu cred.» însemnând că ei sunt dintre cei care doar declară, prin mărturie mincinoasă, că ei sunt dintre cei care cred, după cum a mai revelat şi în sura «Al-Munaafiquun (المنافقون)», verset 1: „Când vin la tine, făţarnicii zic: „Mărturisim că Tu eşti Trimisul lui Allāh” Insă Allāh ştie că tu eşti tu eşti Trimisul Său şi Allāh mărturiseşte că făţarnicii sunt mincinoşi.”

Acest âyat dezvăluie faptul că ipocriţii recunosc şi admit misiunea Profetului Muhammad saas, dar numai în prezenţa acestuia. Ipocriţii pun mereu accent, prin vorbe, pe aşa-zisa lor credinţă în Allāh swt şi în Ziua Invierii, când ei, de fapt, ignoră acestea. Allāh swt îi demască declarându-i mincinoşi în privinţa credinţei lor, spunând: « şi Allāh mărturiseşte că făţarnicii sunt mincinoşi.»(63:1) « în vreme ce ei, de fapt, nu cred»(2:8).
« Ei încearcă să-i înşele pe Allah precum şi pe cei care au crezut... » - In versetul 9 s-a revelat că ipocriţii încearcă să-l înşele pe Allāh swt şi pe cei care cred; ceea ce înseamnă că ipocriţii fac paradă din credinţă pentru a-şi ascunde necredinţa.

Ei cred că acţionând astfel pot să îl înşele pe Allāh swt sau că doar simpla lor afirmaţie nesusţinută şi de fapte cu privire la aşa-zisa lor pioşenie le va fi de folos în faţa lui Allāh swt, numai că prin acest fel de atitudine ipocriţii nu fac decât să îşi d emonstreze totala lor neştiinţă. Ei cred că un asemenea fel de a fi îi va induce în eroare pe Allāh swt tot aşa precum, probabil, au putut să înşele pe unii dintre credincioşi. De aceea, Allāh swt a revelat «Intr-o Zi, când Allāh îi va învia pe toţi, vor jura ei faţă de El aşa cum au jurat şi faţă de voi şi vor socoti că ei se sprijină pe ceva, însă ei sunt mincinoşi!»(58:18).

Prin urmare, Allāh swt i-a demascat spunând: «...dar nu se înșeală decât pe ei înşişi, fără a-şi da seama.», adică ei se înșeală doar pe ei înșiși, dar nu își dau seama de aceasta. Allāh swt a mai spus:«Cei făţarnici încearcă să-L înşele pe Allah, dar El întoarce înşelătoria lor [împotriva lor înşişi]!»(4:142).
Și Ibn Abi Haatim a relatat că Ibn Jurayj a explicat referitor la versetul 9 că:
„Ipocriţii spun: - Nu există alt dumnezeu în afară de Allāh - doar ca să îşi asigure intangibilitatea sângelui lor şi a averilor lor, în vreme ce ei îşi ascund necredinţa.”

Sa’iid a preluat de la Qataada cu referire la aceste două versete că:
„Aceasta este descrierea ipocriţilor. Ei sunt nesinceri, ei spun adevărul cu buzele, dar îl resping în inima lor şi prin faptele lor. Ei se trezesc în altă stare decât în cea în care au adormit şi se duc să doarmă în altă stare decât cea în care s-au trezit. Ei îşi schimbă concepţiile şi comportamentul precum o corabie care se pune în mişcare după cum bate vântul.”

Nota bene:
* Cuvântul «ipocrit - منافق - munaāfiq » provine din cuvântul «nafaāq – duplicitate, ipocrizie, prefăcătorie - نفاق», care la rândul lui provine din «nafaq – tunel sau pasaj subteran - نفق » - ceva care are două intrări, care, în acelaşi timp, pot fi şi două ieşiri, precum tunelul sau galeriile pe care le sapă unele animale (popândăii, cârtiţele, etc.) în pământ şi care au cel puţin două găuri de intrare sau ieşire.

In limba română cuvântul «ipocrit» a fost preluat din limba germană şi/sau franceză, via limba greacă veche în care «hypocrisis» - care înseamnă a juca un rol, ca un actor pe scenă, a se preface, a simula viaţa unui personaj real, şi care este format din «hipo – sub, inferior, dedesubt» şi «krinesthai - cu voce joasă, şoptit». Este vorba despre piesele de teatru antic în care actorii pretindeau, a fi personajele întruchipate cu ajutorul unui sufleor care le spunea cu voce joasă replicile.

De asemenea «ipocrit / ipocrizie» în limba germană şi franceză este compus din prefixul «hipo- dedesubt» şi «krisis » - care înseamnă «judecată, selecţie».
Aşadar «ipocrit» este acela care pretinde a fi altceva decât este în realitate, ca un actor pe scenă, sau acea persoană care, în afară, emite o afirmaţie, o decizie, o alegere, dar în interiorul lui crede altceva decât a declarat, a spus, a judecat sau a ales.