Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 11 şi 12

VERSETELE 11 ŞI 12

11. Dacă li se spune lor: "Nu faceţi stricăciune pe pământ!", ei zic:"Noi, doară, suntem făcători de bine".

12. Insă ei sunt cei făcători de stricăciune, dar nu-şi dau seama.

1. Inţelesul expresiei «nu faceţi stricăciune»

« Dacă li se spune lor: "Nu faceţi stricăciune pe pământ!", ei zic:"Noi, doară, suntem făcători de bine» - In Tafsiyr-ul său, As-Suddii spune că Ibn Mas’uud  a comentat despre această âyat că el: „se referă la ipocriţi, iar «"Nu faceţi stricăciune pe pământ!"» înseamnă necredinţă şi răzvrătire.”

Abuu Ja’far a preluat de la Ar-Rabiy’ bin Anas care a preluat de la Abuu Al-Aaliya care a explicat această expresie astfel: “« Nu faceţi stricăciune pe pământ!"» înseamnă nu comiteţi păcate prin nesupunere. Iar stricăciunea lor este nesupunerea faţă de Allāh swt, pentru că oricine nu se supune lui Allāh swt pe pământ sau porunceşte ca legile Lui să fie ignorate, aceia sunt făcători de stricăciune pe pământ. Pacea, atât pe pământ cât şi în ceruri, este asigurată numai prin supunere faţă de Allāh swt.”

Ar-Rabiy’ bin Anas şi Qataada  au aceeași opinie.

2. Felurile de «stricăciune» pe care le săvârşesc ipocriţii

Ibn Jariyr  a spus: „Ipocriţii comit păcate pe pământ prin nesupunerea lor faţă de Domnul lor şi perseverează în acest comportament. Ei au abandonat ceea ce Allāh swt a făcut obligatoriu şi se îndoiesc de religia Lui, chiar dacă El nu acceptă nicio faptă bună care nu este făcută prin prisma religiei Sale şi al Adevărului. Ipocriţii îi mint pe cei credincioşi spunând ceea ce ei nu cred în inima lor. Ei sunt împotriva celor care sunt loiali lui Allāh swt şi îi ajută pe cei care îl neagă pe Allāh swt care resping Cărţile Sale şi pe mesagerii Săi. In acest fel ipocriţii comit păcate pe pământ, în vreme ce ei cred că fac bine.”

Opinia lui Ibn Jariyr este susţinută şi de versetul 73 din sura «Al-Anfaal(الأنفال)»:«Aceia care nu cred, asemenea, sunt aliaţi unul cu altul. Dacă voi (dreptcredincioşii) nu purcedeţi astfel, va fi dezbinare pe pământ şi mare stricăciune.»;
dar şi de versetele 144 şi 145 din sura «An-Nisaa’ (النساء)»: «O, voi cei care credeţi! Nu-i luaţi pe necredincioşi ca aliaţi în locul dreptcredincioşilor. Oare vreţi voi să-I daţi lui Allāh o dovadă desluşită împotriva voastră? / Cei făţarnici vor ajunge în fundul cel mai de jos al Iadului şi nu vei afla ajutor pentru ei,».

Prin duplicitatea lor, ipocriţii nu fac decât să-i inducă în eroare pe cei care cred cu adevărat. Aşadar, comportamentul duplicitar este un păcat deoarece ipocriţii îi înşeală pe credincioşi prin vorbele lor, în vreme ce cu fapta sunt aliaţii necredincioşilor care acţionează împotriva celor care cred.

Dacă ipocriţii şi-ar arăta adevărata lor stare, adică fără a pretinde pe nedrept că sunt musulmani, răul provocat de ei ar fi mai mic.
Insă, dacă un ipocrit renunţă la acest comportament şi devine credincios cu adevărat, iar faptele lui ar fi în concordanţă cu afirmaţiile lui, atunci el va fi izbânditor.

Allāh swt a spus: « Dacă li se spune lor: "Nu faceţi stricăciune pe pământ!", ei zic:"Noi, doară, suntem făcători de bine» care înseamnă că ipocriţii spun, de fapt: „- Noi căutăm să fim prieteni ambelor părţi, a credincioşilor şi, respectiv, a necredincioşilor, şi aducem consens între cele două tabere.”

Referitor la acest verset, Muhammad bin Ishaaq a preluat de la Ibn Abas  că: „« Dacă li se spune lor: "Nu faceţi stricăciune pe pământ!", ei zic:"Noi, doară, suntem făcători de bine (de pace – muslihuūn)»înseamnă: - Noi căutăm să facem o negociere între credincioşi şi Oamenii Cărţii.”

Allāh swt a spus: « Insă ei sunt cei făcători de stricăciune, dar nu-şi dau seama » - acest verset înseamnă că tocmai acest lucru pe care îl fac ipocriţii, de a se crede că sunt făcători de pace şi că vor colaborare între credincioşi şi necredincioşi, este o stricăciune, numai că ei, în neştiinţa lor, nu îşi dau seama de greşeală.