Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 14, 15 şi 16

VERSETELE 14, 15 şi 16

14. Iar dacă se întâlnesc cu cei care au crezut, zic ei: "Noi credem",dar când rămân numai cu şeitanii lor, zic ei: "Noi suntem cu voi, ne batem, numai, joc".
15. Allah îşi bate joc de ei şi-i păsuieşte în fărădelegea lor şi ei rătăcesc în neştire.
16. Aceia sunt cei care au schimbat calea cea dreaptă cu rătăcirea, dar negoţul lor nu le-a adus câştig şi ei nu au fost bine călăuziţi.

1. Ipocriţii înşeală şi dezamăgesc

Allāh swt a spus că atunci când ipocriţii se întâlnesc cu cei credincioşi, ei îşi declamă credinţa şi se prefac a fi credincioşi, loiali şi prietenoşi.

Ei fac acest lucru pentru a-i induce în eroare şi pentru a-i descumpăni pe cei cu adevărat credincioşi.

Ipocriţii vor şi ei să aibă parte de binecuvântările lui Allāh swt şi de ceea ce credincioşii pot dobândi.

Expresia «dar când rămân numai cu şeitanii* lor » - înseamnă: «dacă rămân singuri cu făcătorii de rele», precum ar fi conducătorii sau stăpânii lor: rabinii, ipocriţii şi politeiştii.

2. Diavolii oameni şi diavolii jinni

Ibn Jariyr ra spunea: „Diavolii oricărei creaţii sunt cei vicioşi dintre ei. Există şi oameni – diavoli şi jinni – diavoli. Allāh swt a spus: «Astfel am făcut Noi pentru fiecare profet duşmani - şeitani, dintre oameni şi jinni, care să se ispitească unii pe alţii cu vorbe împodobite, în chip înşelător. …»(6: 112).”

Nota bene:
* « شَيَاطِينِ – شَيطان » – «Şaytaan / pl. şayaātiyn». «Şayaātiyn» este denumirea dată celor care se răzvrătesc, a unei persoane foarte rele, asemănătoare diavolului. Cuvântul se aplică atât pentru oameni cât şi pentru djinni.
În Coran a fost folosit de cele mai multe ori pentru fiinţe diavoleşti din lumea djinnilor, şi, uneori pentru oameni perverşi, răi şi răzvrătiţi.

3. Ce înseamnă «ne batem joc»

Allāh swt a revelat: « ..zic ei: Noi suntem cu voi ».

Muhammad bin Ishaaq a relatat că Ibn Abas ra a spus: „Acest âyat «... zic ei: "Noi suntem cu voi, ne batem, numai, joc"» - înseamnă că (ipocriţii spun) Noi numai ne batem joc de oameni (credincioşi) şi îi amăgim.”

Ad-Dahhaak a spus că Ibn Abas ra a comentat referitor la acest âyat că: „Noi (adică ipocriţii) ne batem joc de Companionii lui Muhammad .”

Şi Ar-Rabiy’ bin Anas şi Qataada au spus acelaşi lucru.

Afirmaţia lui Allāh swt « Allah îşi bate joc de ei şi-i păsuieşte în fărădelegea lor şi ei rătăcesc în neştire » este un răspuns pentru ipocriţi şi o avertizare cu privire la consecinţele pe care le vor suporta pentru acest fel de a fi.

Ibn Jariyr a comentat referitor la acest verset: „Allāh swt a spus ce a pregătit pentru ei în Ziua Judecăţii, când El a revelat: «Şi în Ziua aceea, făţarnicii şi făţarnicele vor zice dreptcredincioşilor: „Aşteptaţi ca să luăm şi noi lumină din lumina voastră!” Dar li se va zice: „Intoarceţi-vă înapoi şi căutaţi lumină!” Şi se va ridica între ei un zid cu o poartă. Inlăuntrul ei se va afla îndurarea, iar afara ei, împrejur, se va afla chinul.»(57:13) şi «Şi să nu socotească cei care nu cred că răgazul pe care li-l dăm va fi spre binele lor, ci Noi avem îndelungă răbdare cu ei pentru a creşte în păcate. Iar ei vor avea parte de osândă umilitoare!»(3:178).” Apoi el a adăugat: „Acesta este felul în care Allāh swt îşi bate joc de ipocriţi şi de politeişti.”

4. Pedeapsa pentru complotul ipocriţilor

Allāh swt a confirmat că El îi va pedepsi pe ipocriţi pentru batjocura lor, folosind aceleaşi cuvinte pentru a descrie şi faptele şi pedeapsa, chiar dacă au sensuri diferite, revelând: «Răsplata pentru un rău este un rău deopotrivă cu el. .....»(42:40), şi «….Aşadar, celui care v-a atacat răspundeţi-i întocmai aşa cum v-a atacat el! »(2:194).

Primul verset menţionat se referă la reacţia împotriva unei nedreptăţi, iar în al doilea verset se indică modalitatea prin care se poate face dreptate. Prin urmare, se dă aceeaşi soluţie împotriva unui rău, cu toate că faptele la care se face referire sunt diferite.

Acesta este şi sensul în care învăţaţii explică noțiunile de «amăgire», «înşelare», «batjocură», menţionate în Coran, atunci când ele sunt nominalizate ca fiind acţiuni ale lui Allāh swt.

Desigur că Allāh swt răsplăteşte anumite fapte rele prin aplicarea unor pedepse similare cu natura faptelor rele săvârşite.

Trebuie menţionat aici că Allāh swt nu face aceste pentru a se „distra” ci, după cum explică toţii învăţaţii spre a combate asemenea concepţii eronate, este un mod de a pedepsi anumite fapte rele.

5. Sensul expresiei « şi-i păsuieşte în fărădelegea lor şi ei rătăcesc în neştire »

Allāh swt a revelat: « ...şi-i păsuieşte în fărădelegea lor şi ei rătăcesc în neştire ».

As-Suddii a preluat de la Ibn Abas ra, dar şi de la mulţi alţi Companioni că: „«وَيَمُدُّهُمْ - ūa_yamudduhum - şi-i păsuieşte / sau ad litteram: îi lasă să sporească » înseamnă că Allāh swt le dă răgaz.”

Mujaahid a spus: „El swt îi face să sporească în greşeli.”

Allāh swt a revelat: «Oare socotesc ei că ceea ce Noi le dăruim din bunuri şi copii / sunt bunuri pe care Noi le dăm în grabă? Nu, ei nu pricep!?»(23:55 – 56).

Ibn Jariyr interpreta versetul 15 « Allah îşi bate joc de ei şi-i păsuieşte în fărădelegea lor şi ei rătăcesc în neştire» astfel: „Sensul corect al acestui verset este:«Noi i-am lăsat să sporească în sensul că le-am dat un răgaz şi i-am lăsat să trăiască în abatere şi răzvrătire.»

Cu privire la aceasta, Allāh swt a mai revelat: « Noi le vom întoarce inimile şi privirile lor, pentru că ei nu au crezut prima oară şi Noi îi vom lăsa să rătăcească în nelegiuirea lor.» (6:110).

«طُغْيَان - tughyaān » – înseamnă «a depăşi limitele», «a abuza», aşa cum a descris Allāh swt: în sura «Al-Haaqqa (الحاقة)», verset 11« Când apele s-au revărsat (طَغَىٰ - taghaᶐ - a da pe dinafară), v-am dus pe voi pe corabie.»

Ibn Jariyr spune că termenul « عْمَى - ‘amaᶐ - orbire, întunecime» înseamnă «deviaţie, abatere». El a mai spus cu privire la ceea ce Allāh swt a afirmat prin expresia « فِي طُغْيَـنِهِمْ يَعْمَهُونَ – fiy tughyanihim ya’mahuūna – ei rătăcesc în neştire - ad litteram: în întunecime / orbire ei rătăcesc.» că înseamnă: „în greşeala şi necredinţa în care ei sunt învăluiţi, făcându-i confuzi şi incapabili de a găsi o cale de ieşire din întunecime. Aceasta pentru că Allāh swt l-a pecetluit inimile, le-a zăvorât şi le-a luat lor văzul. De aceea, ei nu au parte de călăuzire şi vor găsi ieşire din rătăcirea lor.”

In tafsiyr-ul lui, As-Suddiiy a relatat opinia lui Ibn Abas ra şi a lui Ibn Mas’uud care explicau, cu referire la «Aceia sunt cei care au schimbat calea cea dreaptă cu rătăcirea..» că înseamnă: „ipocriţii persistă în rătăcirea lor şi au abandonat calea cea drepată.”

Mujaahid spune: „Ei cred, apoi nu mai cred.”, iar Qataada ra spune: „Ipocriţii au preferat abaterea în locul călăuzirii.”

Explicaţia lui Qataada are la bază ceea ce Allāh swt a revelat cu privire la neamul Thamuud: « In ce-i priveşte pe [cei din neamul] Thamuud, Noi i-am călăuzit, însă ei au iubit rătăcirea mai mult decât călăuzirea şi i-a lovit pe ei trăsnetul osândei umilitoare pentru ceea ce au agonisit» (41:17).

Prin urmare, explicaţiile exegeţilor de tafsiyr, mai sus expuse, arată că ipocriţii s-au abătut de la drepata călăuzire, preferând rătăcirea, înlocuind dreptatea cu ticăloşia.
Această idee este susţinută de afirmaţia lui Allāh swt « Aceia sunt cei care au schimbat calea cea dreaptă cu rătăcirea... » - care înseamnă că au schimbat călăuzirea pentru rătăcire. De asemenea, această explicaţie îi include şi pe cei care au crezut la început, apoi nu au mai crezut şi pe care Allāh swt i-a descris astfel: « Aceasta este pentru că ei au crezut, iar apoi s-au lepădat de credinţă şi inimile lor au fost pecetluite.....»( 63:3).

Versetul îi cuprinde şi pe cei care au preferat abaterea în locul călăuzirii, căci ipocriţii sunt de mai multe feluri şi, de aceea, Allāh swt a spus: «... dar negoţul lor nu le-a adus câştig şi ei nu au fost bine călăuziţi.» care înseamnă că negoţul lor a fost fără profit, căci ei nu sunt nici credincioşi şi nici bine călăuziţi.

Ibn Jariyr a preluat de la Qataada: „Pe Allāh swt! I-am văzut cum au schimbat călăuzirea pe rătăcire, cum au părăsit comunitatea credincioşilor pentru secte, au dat siguranţa pentru teamă şi Sunna pentru inovaţii.”

Ibn Abi Haatim a relatat şi el asemenea.