Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 17, 18, 19 şi 20 - b

VERSETELE 17, 18, 19 şi 20

17. Starea lor este ca pilda aceluia care a aprins un foc şi când a luminat ceea ce se afla împrejurul lui, le-a luat Allah lumina lor şi i-a lăsat în întunecimi şi nu mai zăresc nimic.

18. Surzi, muţi, orbi sunt ei şi nu se întorc.

19. Sau ca o ploaie ce se prăvale din cer, cu beznă, tunet şi fulger. Işi vâră ei degetele în urechi din pricina trăsnetelor, de frica morţii; Allah îi împresoară pe necredincioşi.

20. Fulgerul aproape că le răpeşte văzul. De fiecare dată când el [fulgerul] le face lumină, înaintează, dar când se lasă bezna, ei se opresc. Iar dacă ar vrea, Allah le-ar răpi auzul şi văzul, căci Allah este peste toate cu putere.

......

3. Tipurile de credincioşi şi tipurile de necredincioşi

Din cele expuse mai sus, se poate concluziona că există mai multe tipuri de oameni.
Unii sunt cei credincioşi, descrişi în primele 4 versete ale surei (2 - 5), alţii sunt cei necredincioşi, descrişi în următoarele două versete (6 şi 7), iar ceilalţi sunt ipocriţii care sunt împărţiţi în două categorii: ipocriţii absoluţi, care au fost descrişi în parabola focului aprins şi ipocriţii oscilanţi, a căror lumină a credinţei este intermitentă. Ipocriţii oscilanţi au fost descrişi prin parabola vremii ploioase, iar ei nu prezintă acelaşi grad de periculozitate pentru societate precum sunt cei din prima categorie.

Asemănător acestor parabole au mai fost revelate anumite âyaturi din sura «An-Nuur» în care se evocă pilda omului pios a cărui credinţă i-a fost pusă în inimă de Allāh swt şi datorită căreia el se aseamănă cu o lampă care străluceşte precum o stea luminoasă.

Astfel este credinciosul a cărui inimă este plină de credinţă şi care primeşte ocrotire prin legea divină ce i-a fost revelată, fără de vicii sau păcat, după cum vom afla, dacă voieşte Allāh swt.

Allāh swt a expus prin această parabolă autoamăgirea în care se zbat necredincioşii crezându-se a-toate deţinători, când, de fapt, ei nu deţin nimic, asemenea oamenilor care sunt plini de neştiinţă, dar se cred atoateştiutori. Allāh swt a spus: « Cât despre faptele acelora care nu cred, ele sunt ca o nălucire într-un pustiu întins, pe care cel însetat îl ia drept apă, dar când ajunge la el, nu găseşte nimic. ...» (24: 39).

Apoi Allāh swt a descris pe ignorantul necredincios, cel care nu cunoaşte nimic: « Sau (faptele necredincioşilor, starea lor) [ele sunt] ca întunecimile dintr-o mare adâncă, fără fund, pe care o învăluie valurile, iar peste ele alte valuri şi deasupra lor norii. Intunecimi unele deasupra altora. Dacă [cineva] scoate mâna, aproape că nici nu o vede. Iar acela căruia Allah nu-i dă lumină nu va avea nici o lumină.»(24: 40).

De aceea, Allāh swt a despărţit grupul celor necredincioşi în două categorii: promotorii şi adepţii.

Allāh swt a menţionat aceste două categorii chiar de la începutul surei «ĀlǶajj»: «Printre oameni sunt unii care se ceartă în privinţa lui Allah, fără de ştiinţă, şi care îl urmează pe orice Şaytaan răzvrătit » - (verset 3) şi «dar printre oameni sunt unii care discută despre Allah, fără de ştiinţă, fără călăuzire şi fără Carte Luminătoare,» - (verset 8).

In plus, Allāh swt a împărţit şi tabăra credincioşilor, aşa cum este revelat la începutul surei «Al-Uaaqi’a» şi la sfârşitul ei, dar şi în sura «Al-Insaan», în două grupe: cei care s-au aflat în frunte (as-āabiquūn - السَّابِقُون) şi ei sunt cei apropiaţi (ālmuqarribuūn - الْمُقَرَّبُون); şi oamenii mâinii drepte (Ashaābu_ālmaymana - أَصْحَابُ الْمَيْمَنَة) şi ei sunt evlavioşii (Abraār - الْأَبْرَار).

Pe scurt, aceste versete divid credincioşii în două categorii, şi anume: cei apropiaţi şi cei evlavioşi.

Şi necredincioşii sunt şi ei de două feluri: promotorii şi adepţii lor.

De asemenea, ipocriţii, sunt şi ei, la rândul, lor de două feluri: ipocriţii absoluţi şi ipocriţii oscilanţi.

In «Cele două Sahiih-uri» există un hadiis relatat de Abdulah bin Aamruu (عَبْد اللَّه بْن عَمْرو) în care Profetul saas a spus:

„Oricine are următoarele trei caracteristici este un ipocrit desăvârşit şi oricine are una din aceste caracteristici o va avea numai pe aceea până ce va renunţa la ea: atunci când vorbeşte spune minciuni; dacă face un legământ nu şi-l respectă; iar dacă i se acordă încredere, el dezamăgeşte.”

Prin urmare, omul poate avea ambele caracteristici ale pioşeniei şi o caracteristică a ipocriziei, ori în fapte, aşa cum spune acest hadiis ori în ceea ce priveşte credinţa, aşa cum este revelat în versetul 20 al surei «Al-Baqara».

4. Tipuri de inimi

Imam Ahmad a preluat de la Abuu Sa’iid (أَبُو سَعِيد) că Trimisul lui Allāh saas a spus:

„Inimile sunt (de) patru (feluri):
- lustruită şi lucioasă precum o lampă care luminează,
- zăvorâtă, cu nod legat deasupra sigiliului;
- întoarsă cu susul în jos şi
- inima învăluită.
In ceea ce priveşte inima lustruită, ea este inima celui pios, iar lampa este lumina credinţei. Inima zăvorâtă este inima necredinciosului. Inima întoarsă cu susul în jos este inima ipocritului desăvârşit, pentru că el are ştiinţa dar o respinge. In ceea ce priveşte inima învăluită, ea este o inimă care conţine şi credinţă şi ipocrizie. Pilda credinţei din această inimă este asemenea pildei unei plante care este ţinută în viaţă de apa cea pură. Pilda ipocriziei din ea este asemenea pildei unei plăgi care colcăie de puroi şi sânge. Acea substanţă din acestea două (apa cea pură sau puroiul) este mai puternică, aceea va prevala în inimă.”

– hadiis cu un lanţ bun de naratori.

Allāh swt a spus: « Iar dacă ar vrea, Allah le-ar răpi auzul şi văzul, căci Allah este peste toate cu putere.».

Muhammad bin Ishaaq a spus că Ibn Abas ra a comentat referitor la afirmaţia lui Allāh swt: « Iar dacă ar vrea, Allah le-ar răpi auzul şi văzul,...» - „aceasta pentru că au abandonat adevărul după ce au avut ştiinţă despre el.”

«... căci Allah este peste toate cu putere » - referitor la această parte de verset, Ibn Abas ra a spus: „Allāh swt este Cel în măsură să ierte sau să îi pedepsească pe robii Săi, după voia Sa.”

Ibn Jariyr a explicat: „Allāh swt s-a descris pe Sine Insuşi ca având capacitatea de a face ceea ce este scris în acest verset cu privire la ipocriţi, deoarece El are putere peste toate lucrurile; aceasta fiind o avertizare a ipocriţilor că Allāh swt are abilitatea de a-i împresura complet şi că are şi puterea de a le lua auzul şi văzul.”

Atât Ibn Jariyr, cât şi marea majoritate a exegeţilor de Tafsiyr, spun că aceste două parabole îi au ca subiect pe ipocriţii de acelaşi fel. Deci, acel «sau» din «sau ca o ploaie...» înseamnă «şi» aşa cum este şi cazul şi âyatului în care se spune « şi nu da ascultare vreunui păcătos sau necredincios dintre ei » (76:24).

Prin urmare, «sau» din acest verset sugerează o alegere în ceea ce priveşte pilda ce se poate da cu privire la ipocriţi.

Şi Al-Qurtubii a spus că «sau» înseamnă: „ a arăta compatibilitate între cele două opţiuni, aşa cum se spune: stai cu Al-Hasan sau cu Ibn Siyriyn (اِبْن سِيرِين).”

In opinia lui Az-Zamakhşarii, «sau» înseamnă că: „oricare dintre aceste persoane sunt la fel cu celelalte, deci poţi sta cu oricare dintre ele. Inţelesul lui «sau» devine «oricare dintre...». Allāh swt a dat aceste două exemple cu privire la ipocriţi, deoarece ambele îi descrie în cel mai potrivit mod.”

Eu (Ibn KaThiyr) spun că aceste pilde sunt referitoare la tipurile de ipocriţi, pentru că există diferenţe între ei, aşa cum am arătat mai sus.

Prin urmare, Allāh swt a menţionat aceste tipuri în sura «At-Tauuba (التَّوبَة)», unde a repetat expresia «şi printre ei...» de trei ori, descriind felurile lor, caracteristicile, declaraţiile şi faptele lor.

Deci, cele două pilde date aici descriu cele două tipuri de ipocriţi ale căror caracteristici sunt asemănătoare.

De aceea, Allāh swt a dat alte două exemple în sura «An-Nuur», unul cu privire la promotorii necredinţei şi altul cu privire la cei care îi urmează pe aceştia. El swt a spus: « Cât despre faptele acelora care nu cred, ele sunt ca o nălucire într-un pustiu întins, pe care cel însetat îl ia drept apă, dar când ajunge la el, nu găseşte nimic. ...»(24:39) şi «Sau (faptele necredincioşilor, starea lor) [ele sunt] ca întunecimile dintr-o mare adâncă, fără fund, pe care o învăluie valurile, iar peste ele alte valuri şi deasupra lor norii. Intunecimi unele deasupra altora. Dacă [cineva] scoate mâna, aproape că nici nu o vede. Iar acela căruia Allah nu-i dă lumină nu va avea nici o lumină.»(24:40).

Primul exemplu este dat pentru promotorii necredinţei care dezvoltă şi promovează intenţionat ignoranţa lor, iar al doilea pentru cei care îi urmează dintr-o neştiinţă bazată pe naivitate şi incultură.

Allāh swt ştie cel mai bine.