Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 26 şi 27 - a

VERSETELE 26 şi 27

26. Allah nu se sfiește să dea ca pildă un ţânţar sau ceva deasupra lui. Cei care au crezut ştiu că este adevărul de la Domnul lor. Cât despre cei care nu cred, ei spun: „Ce a vrut Allah cu această pildă?”. Prin ea, pre mulţi îi rătăceşte şi prin ea, pre mulţi îi călăuzeşte, dar nu îi rătăceşte decât numai pe cei nelegiuiţi,

27. aceia care rup legământul cu Allah, după încheierea lui şi despart ceea ce Allah a poruncit să fie împreună şi fac stricăciune pe pământ, aceia sunt pierzători.

In tafsiyr-ul său, As-Suddiiy a relatat că Ibn Abas ra, Ibn Mas’uud, dar şi unii dintre Companioni, au spus că: „Atunci când Allāh swt a dat aceste două exemple ipocriților, adică «.. Starea lor este ca pilda aceluia care a aprins un foc... » şi «... Sau ca norii de ploie ce se dezlănţuie din cer... » ei au spus: «Este cu mult mai potrivit pentru Allāh swt să dea asemenea exemple.» De aceea Allāh swt a revelat aceste versete. (26 şi 27 )”

Sa’iid a preluat de la Qataada explicaţia că: „Allāh swt nu se ruşinează să formuleze nici un fel de parabole privitoare la creaţiile Sale indiferent cât de însemnate sau nu sunt. Când Allāh swt a vorbit în Cărţile Sale despre muşte sau păienjeni, cei rătăciţi au spus „e a vrut să spună cu acestea, Allāh ?” De aceia, El a revelat aceasta: «Allāh nu se sfieşte să dea ca pildă un ţânţar sau ceva deasupra lui.».”

1. O parabolă despre viaţa lumească

Abuu Ja’far Ar-Raazii a relatat că Ar-Rabiy’ bin Anas a explicat âyatul 26 astfel:
„Acesta este un exemplu pe care Allāh swt l-a dat pentru ceea ce este trăieşte pe lumea aceasta. Un ţânţar trăieşte atât timp cât are nevoie de mâncare, dar când se îngrașă, moare. Aceasta este un exemplu pentru oamenii pe care Allāh swt i-a menţionat în Coran: după ce se străduiesc din răsputeri sa adune deliciile şi desfătările lumii acesteia, Allāh swt îi ia la El. După aceea el a recitat: «Când au uitat ei ceea ce li s-a amintit Noi le-am deschis lor porţile tuturor lucrurilor. Iar când se bucurau ei de ceea ce li s-a dat, i-am apucat Noi deodată şi iată-i pe ei deznădăjduiţi »(6:44).”

In acest âyat (2:26), Allāh swt a afirmat că El nu se sfieşte şi nici nu ezită să facă pilde din orice, chiar dacă este vorba despre lucruri măreţe sau despre banalităţi.

«[COLOR="#A52A2A"] فَمَا فَوْقَهَا-] ceva deasupra lui [/COLOR - famaā faūqahaā» înseamnă ceva mai mare sau mai însemnat decât un ţânţar (بَعُوضَة - ba’uɖa).

In legătură cu aceasta, Muslim a preluat de la Aaişa (عَائِشَة‎‎) că Profetul *salat* a spus:

„Nici un musulman nu va fi rănit nici măcar de un spin sau ceva mai mare fără ca aceasta să nu îi fie adăugată în cartea sa ca o faptă bună şi să îi fie şters un păcat din cele ce au fost scrise în ea. ”

Aşadar, Allāh swt a adus la cunoştinţa tuturor că nimic nu este insignifiant spre a fi folosit ca exemplu, chiar şi ceva mărunt şi slab precum un ţânţar sau un păianjen.

Allāh swt a mai spus: «O, voi oameni! Vi s-a dat vouă o pildă, auziţi-o: Aceia pe care voi îi chemaţi în locul lui Allāh nu vor putea crea nici măcar o muscă, chiar de s-ar uni ei pentru aceasta! Iar dacă musca le răpeşte un lucru, ei nu-l vor putea lua înapoi! Slabi sunt şi cel care cere şi cel de la care se cere!”» - (22:73); căci «Pilda acelora care au luat ocrotitori în locul lui Allah este ca pilda păianjenului care ş-a făcut o casă; dar cea mai slabă casă este casa păianjenului, dacă ei măcar ar fi ştiut!»-(29:41).

Allāh swt a mai spus şi «Nu vezi ce pildă a dat Allah pentru cuvântul bun? El este ca un pom bun, cu rădăcina neclintită şi cu ramuri [ce se înalţă] în cer! / El dă fructe tot timpul - cu voia Domnului său. Şi Allah dă pilde oamenilor pentru ca ei să-şi aducă aminte. / Iar pilda unui cuvânt rău este ca un pom rău care a fost smuls de pe faţa pământului şi care nu mai are pic de statornicie. / Allah îi întăreşte pe cei care cred cu vorbe hotărâte atât în viaţa aceasta, cât şi în Viaţa de Apoi. Allah îi duce în rătăcire pe cei nelegiuiţi şi Allah face ceea ce voieşte. » sura« Ibrahim(إبراهيم)» , versetele 24 - 27.

Allāh swt a mai spus: «Allah dă ca pildă un rob cumpărat, care nu are nici o putere şi un altul pe care Noi l-am dăruit cu mijloace de trai bune, din care el face milostenie atât pe ascuns cât şi pe faţă. Oare sunt ei egali? Laudă lui Allah! Dar cei mai mulţi dintre ei nu ştiu / Şi Allah dă ca pildă doi bărbaţi: unul dintre ei este mut, nu este în stare de nimic şi devine o povară pentru stăpânul său, căci oriunde l-ar trimite, el nu aduce nimic bun. Oare este el egal cu acel acare porunceşte dreptatea şi care este pe drumul cel drept?» sura «An-Nahl (النحل)», verstele 75 – 76;

şi «El vă va face vouă pildă din voi înşivă: Aveţi voi dintre cei pe care-i stăpânesc mâinile voastre drepte asociaţi la cele cu care v-am înzestrat pe voi şi sunteţi voi întru aceasta de o seamă cu ei? Vă temeţi de ei aşa cum este teama voastră de voi înşivă?Astfel tâlcuim Noi semnele pentru un neam [de oameni] care pricep» (sura «Ar-Ruum (الروم)»,verset 28.

Mujaahid a explicat, cu privire la âyatul «Allāh nu se sfieşte să dea ca pildă un ţânţar sau ceva deasupra lui.», că: „drept-credincioşii iau în considerare aceste parabole, indiferent dacă se referă la lucruri mărunte sau la cele importante pentru că ei ştiu că acestea sunt Adevărul de la Domnul lor, iar Allāh swt îi călăuzeşte pe devotaţi prin intermediul acestor parabole.”

In tafsiyr-ul său, As-Suddii a preluat de la Ibn Abas, Ibn Mas’uud şi de la alţi Companioni că âyatul « Prin ea, pe mulţi îi rătăceşte, pe mulţi îi călăuzeşte, dar nu îi rătăceşte decât numai pe cei nelegiuiţi.» are următoarea explicaţie: „Ayatul se referă la ipocriţi, deoarece Allāh swt îi călăuzeşte pe credincioşi prin intermediul acestor parabole, iar ipocriţilor le sporeşte rătăcirea tocmai prin cuvintele acestor parabole, mai ales că ipocriţii, cu toate că ei tăgăduiesc aceste cuvinte, sunt deplin conştienţi de adevărul din ele. Astfel, Allāh swt îi induce în eroare pe ipocriţi.”

«..pe mulţi îi călăuzeşte...» însemnând: prin intermediul parabolelor, pe aceia care au credinţă şi convingere.
Allāh swt le sporeşte călăuzirea şi credinţa pentru că ei rămân statornici şi cred în ceea ce li s-a revelat, adică în aceste parabole.

Aceasta este călăuzirea pe care le-o acordă Allāh swt drept-credincioşilor.