Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 58 şi 59
VERSETELE 58 şi 59
58. Şi am zis Noi: „Intraţi în această cetate şi mâncaţi din [bunătăţile] ei oriunde veţi voi, până vă veţi sătura. Intraţi pe poartă cu smerenie, spunând: „Indurare!”, iar Noi vom ierta păcatele voastre şi-i vom spori pe cei care fac bine”
59. Dar au schimbat cei nedrepţi cuvântul cu un altul decât cel care li s-a poruncit şi am pogorât asupra celor care au fost nedrepţi, pedeapsă din cer, pentru că ei au fost nelegiuiţi.
Rebeliunea evreilor –„recunoştinţa” pentru biruinţa lor, prin Graţia lui Allāh (swt)
Allāh (swt) îi admonestează pe evrei pentru că evită Jihad-ul şi refuză să intre pe pământul sfânt aşa cum li s-a ordonat înainte de apleca din Egipt, cu Moise.
De asemenea, li s-a mai poruncit evreilor să lupte şi împotriva canaaniţilor care vieţuiau pe «pământul sfânt» în acea vreme.
Evreii refuzau să lupte pentru că se considerau slabi şi divizaţi.
Pentru aceste repetate împotriviri, Allāh (swt) i-a pedepsit să rătăcească prin deşert, aşa precum este revelat în sura «Al-Maa’ida (ÇáăÇĆĎÉ)».
Explicaţia corectă a sensului expresiei «pământul sfânt» este că prin această sintagmă se denumeşte Ierusalimul; opinie susţinută de As-Suddiiy, Ar-Rabiy’, Qataada şi Al-Asfahaanii (ÇáúĂóŐúÝóĺóÇäöíř), dar şi alţii.
Allāh (swt) a revelat cuvintele lui Moise care a spus: „«O, popor al meu! Intraţi în pământul sfânt, pe care Allah vi l-a hărăzit şi nu daţi înapoi, [refuzând lupta], căci veţi fi cei care pierd!"» (5:21).
Despre sintagma «... In pământul sfânt ...» din acest âyat, unii învăţaţi spun că este vorba despre Ierihon şi dintre aceştia sunt: Ibn Abas (ra) şi bin Zayd.
După ce au rătăcit cei patruzeci de ani prin deşert, conduşi de Iosua – (íőćÔóÚ Čúä äőćä - Yuuşa’ bin Nuun), Allāh (swt) le-a permis Copiilor lui Israel să intre în «pământul sfânt», în seara de joi spre vineri.
In acea zi se spune că apusul soarelui a fost întârziat până când victoria a fost de partea evreilor.
După ce au cucerit «pământul sfânt», Copiilor lui Israel li s-a poruncit să intre pe poartă prosternându-se, ca mod de exprimare a recunoștinței faţă de Allāh (swt) pentru că le-a asigurat o întoarcere triumfătoare în ţara promisă şi i-a iertat de pedeapsa rătăcirii prin deşert.
Al-Auufii a preluat de la Ibn Abas (ra) că: „«Intraţi pe poartă cu smerenie –ÓőĚřóĎđÇ (sujjadā)» înseamnă: intrând pe o poartă mică, prosternându-se ”.
Al-Hasan Al-Basrii a spus că „ au intrat pe poartă cu spatele, adică li s-a poruncit să se prosterneze în faţa lor când intră în oraş.”
Ar-Raazii nu ia în considerare aceste explicaţii.
Se mai spune că aceasta înseamnă că evreii au intrat pe poartă cu smerenie, deoarece nu este fizic posibil să se facă simultan şi prosternare şi deplasare.
După Khaasif, opinie transmisă prin Ikrima care a preluat-o de la Ibn Abas, cuvântului «...poartă...» i s-a dat explicaţia: „poarta despre care se face vorbire aici este orientarea cu faţa spre Qibla.”
Ibn Abas, Mujaahid, As-Suddii, Qataada, Ad-Dahhaak spun că: „ poarta despre care se vorbeşte este Poarta Pocăinţei (ČóÇČ ÇáúÍöŘřóÉ - baab al-hitta) din Ilya (ĹöíáöíóÇÁ – Iyliyaa’)*, care se află în Ierusalim.”
Şi Ar-Raazii a precizat că unii dintre ei spun că poarta aceea era orientată pe direcţia Qibla.
Khaasif, preluând explicaţia lui Ikrima de la Ibn Abas, a spus: „Copiii lui Israel au intrat pe o poartă laterală.”
As-Suddiiy a preluat de la Abuu Sa’iid Al-Azdii (ÇáúĂóŇúĎöíř ĂóČőć ÓóÚöíĎ) comentariul lui Abuu Al-Kanuud (ĂóČőć ÇáúßóäőćĎ) pe care şi l-a însuşit de la Abdulah bin Mas’uud care a spus că: „li s-a poruncit să intre pe poartă cu smerenie, însă ei au intrat pe poartă sfidători.”
Allāh (swt) a spus: «...spunând: „Indurare!”....» - referitor la acest âyat, Ibn Abas (ra) a explicat: „înseamnă să caute Indurarea lui Allāh (swt).”; iar Al-Hasan şi Qataada au spus că "înseamnă: Iartă-ne nouă greşelile!”
« ...iar Noi vom ierta păcatele voastre şi-i vom spori pe cei care fac bine.”» Aici este vorba despre răsplătirea celor care împlinesc poruncile lui Allāh (swt), care, ca alte cuvinte, înseamnă: „ - Dacă faceţi precum v-am poruncit, Noi vă vom ierta şi vom înmulţi faptele voastre cele bune.”
Pe scurt, după ce Copiii lui Israel au obţinut victoria li s-a cerut să împlinească poruncile lui Allāh (swt), cu vorba şi cu fapta, să îşi asume păcatele şi să ceară iertare pentru ele, să fie recunoscători lui Allāh (swt) pentru favorurile ce li s-au făcut şi să se străduiască în a face fapte bune, care sunt plăcute lui Allah (swt), precum El Insuşi a revelat:
«Când vine biruinţa lui Allāh şi cucerirea / Şi-i vezi pe oameni intrând în religia lui Allah în cete, / Atunci slăveşte-L cu laudă pe Domnul tău şi roagă-L pe El de ier-tare, fiindcă El este Iertător [cu cel care se căieşte]! »- sura «An-nasr (ÇáäŐŃ)».
Allāh (swt) a spus: « Dar au schimbat cei nedrepţi cuvântul cu un altul decât cel care li s-a poruncit..», iar aceasta înseamnă, după cum explică Profetul (saas):
„Copiilor lui Israel li s-a poruncit să intre pe poartă prosternându-se şi să spună: « Indurare!», dar ei au intrat pe poartă cu spatele şi, răstălmăcind cuvintele, spuneau: «ÍóČřóÉ Ýöí ÔóÚúŃóÉ - habba fiy şa’ra»!*”
– hadith colecționat de Al-Bukhaarii de la Abuu Hurayra ra.
An-Nasaa’ii a preluat şi el acest hadith, dar direct de la Abuu Hurayra ra, însă lanţul de naratori ajunge până la Profet (saas) şi unde Rasuūl_Allāh (saas) explică: „«hitta - ÍöŘřóÉ »* - deci ei au răstălmăcit şi au spus « ÍóČřóÉ - habba».”
Această explicaţie a mai fost relatată şi de Abdurazaq şi colecţionată de Al-Bukhaarii, iar Muslim şi At-Tirmidzii au relatat o versiune similară.
In rezumat, cu privire la ceea ce exegeţii au spus despre acest subiect al distorsionării cuvintelor lui Allāh (swt), este că Fii lui Israel s-au abătut de la porunca primită de a împlini ordinele lui Allāh (swt) şi cu vorba şi cu fapta: când li s-a cerut să intre cu smerenie, ei au intrat sfidători şi cu spatele; iar când li s-a poruncit să fie smeriţi şi să zică «ÍöŘřóÉ - hitta - Iartă-ne nouă păcatele!», ei au spus « ÍöäúŘóÉ Ýöí ÔóÚöíŃóÉ - hinta fiy şa’iyra»*.
Aceasta d.emonstrează cea mai urâtă formă de nesupunere şi răzvrătire, şi de aceea Allāh (swt) s-a mâniat pe ei şi le-a trimis pedeapsă spunând: « şi am pogorât asupra celor care au fost nedrepţi, pedeapsă din cer, pentru că ei au fost nelegiuiţi.»
Ad-Dahhaak a preluat de la Ibn Abas că: „orice cuvânt din Cartea lui Allāh care conţine «rijz» înseamnă «pedeapsă».”
Mujaahid, Abuu Maalik, As-Suddii, Al-Hasan, Qataada au explicat că: « ŃĚúŇ - rijz» înseamnă «chin, suferinţă».
Ibn Abi Haatim a preluat de la Sa’iid bin Maalik, de la Usaama şi de Khuzayma că Profetul (saas) a spus:
„Ciuma este «rijz», o pedeapsă pe care Allāh (swt) a abătut-o asupra celor de dinaintea voastră.”
Şi An-Nasaa’ii a colecţionat acest hadith.
In plus, în «Cele două Sahiih-uri» apare şi completarea:
„Dacă auziţi că ciuma s-a abătut peste un anume ţinut, atunci să nu vă duceţi acolo.”
Ibn Jariyr a preluat de la Usaama bin Zayd că Trimisul lui Allāh (saas) a pus:
„Această nenorocire şi boală (precum ciuma) este rijz, o pedeapsă pe care Allah (swt) a abătut-o asupra unor neamuri de dinaintea voastră.”
Şi acest hadith a fost colecţionat în «Cele două Sahiih-uri».
