Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 62
VERSETUL 62
Cei care au crezut în [Islam], precum şi aceia dintre cei care s-au iudaizat, dintre creştinii şi sabeenii care au crezut în Allah şi în Ziua de Apoi şi au făcut bine, vor avea răsplata lor de la Domnul lor. Ei n-au a se teme şi nici nu se vor mâhni.
1. Credinţa şi săvârşirea de fapte bune înseamnă, întotdeauna, mântuire
După ce Allāh (swt) a descris atitudinea – şi pedeapsa cuvenită – a celor care sfidează poruncile Sale, încalcă interdicţiile impuse şi depăşesc limitele stabilite prin comiterea de fapte interzise, El (swt) a revelat că popoarele de dinainte care au fost credincioase şi supuse vor primi răsplată pentru faptele lor bune. Şi aceasta va fi până în Ziua Judecăţii.
Apoi, aceia care-l urmează pe Mesagerul Său, Profetul cel neşcolit, vor avea fericire veşnică şi nici nu au a se teme de viitor şi nici nu vor fi mâhniţi pentru ceea ce a fost în trecutul lor, căci Allāh (swt) Insuşi a afirmat: « Intr-adevăr, aliaţii lui Allah nu au a se teme şi nici nu vor fi mâhniţi,»(10:62); iar îngerii vor vorbi celor morţi dintre credincioşi rostind: «..."Nu vă temeţi şi nu fiţi mâhniţi şi primiţi bunăvestire despre Raiul ce vi s-a făgăduit!»(41:30).
2. Ce înseamnă « ăőÄúăöä – mu’umin»- «credincios»
Referitor la âyatul «Cei care au crezut în [Islam], precum şi aceia dintre cei care s-au iudaizat, dintre creştinii şi sabeenii care au crezut în Allah şi în Ziua de Apoi...» Aaliy Ibn Talha a preluat de la Ibn Abas (ra) comentariul: „după aceea, Allāh (swt) a revelat: «Acela care doreşte o altă religie decât Islamul, nu-i va fi acceptată, şi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduţi.»(3:85).”
Această explicaţie a lui Ibn Abas (ra) precizează că Allāh (swt) nu va mai accepta nicio faptă şi nici un lucru, de la nimeni, decât dacă este conform învăţăturilor lui Muhammad (saas), învăţături (legi) care sunt instituite după cum Allāh (swt) i-a revelat acestuia.
Inainte de Muhammad (saas), acela care a urmat calea profetului ce a fost trimis la neamul lui, acela a fost pe calea cea bună, căci a urmat călăuzirea cea dreaptă şi a fost mântuit.
3. De ce evreii sunt numiţi «iudei»*
Evreii sunt adepţii Profetului Moise (Muusa) care se slujea de Tora atunci când decidea ceva.
Yahuud (ÇáúíóĺőćĎ) înseamnă «a se reîntoarce cu căinţă pe calea cea dreaptă», aşa cum a spus Moise: «... ĹöäřóÇ ĺőĎúäóÜ Ĺöáóíúßó ... - ...iată că ne întoarcem la Tine, căindu-ne... »(7:156).
Nota bene:
* «ÇáíóĺőćĎöíř / ÇáúíóĺőćĎ – al-yahuud / al-yahuudii – iudeu / iudei» - în sens general, înseamnă o persoană a cărei religie este iudaismul. In sens de bază se referă la descendenţii evreilor din timpurile străvechi, devenit un atribut al acelei persoane care îl avea strămoş pe Iuda, al patrulea fiu al lui Iacob. Membrii acestui neam al lui Iuda, împreună cu descendenţii lui Benjamin, frate de tată cu Iuda, au pus bazele Regatului lui Iuda.
In antichitate, inițial, iudeii fie că erau numiţi astfel cu referire la descendenţa lor din tribul lui Iuda, una dintre cele doisprezece seminţii care s-au reîntors în «ţinutul sfânt»; fie că li se spunea astfel ca distincţie între locuitorii Regatului lui Iuda, care se formase în sudul actualului Israel, faţă de rivalii lor din nord, locuitorii Regatul lui Israel.
Iniţial, acestor neamuri semitice li se spunea «evrei», cunoscuţi sub titlul de «israeliţi» şi care şi-au păstrat acest supra-nume de la întoarcerea lor în «ţinutul sfânt» şi până la sfârşitul Exilului babilonian (538 î.e.n.). După Exilul babilonian, ei şi-au luat supra-numele de «iudei» pentru a sublinia identitatea lor ca adepţi ai iudaismului, fiind singurii supravieţuitori ai Exilului. Celelalte triburi evreieşti au fost împrăştiate şi asimilate de populaţiile din teritoriile Imperiului Neo-asirian, după cucerirea asiriană din 721 î.e.n. - apud Encyclopedia Britannica
4. De ce creştinii sunt numiţi «ajutoare - ĂóäŐóÇŃ- Ansaar»
In sura «As-saff (ÇáŐóÝř)», verset 14, Allāh (swt) spune: « ...când a zis Isus, fiul Mariei, către apostoli: "Cine sunt ajutoarele mele în chemarea la Allah?" Şi i-au răspuns apostolii: "Noi suntem ajutoarele lui Allah!"... ».
"Ei au fost numiţi «Al-Ansaar» pentru că ei erau locuitori ai unui ţinut numit « ÇáäÇŐŃÉ –An-Naasira - Nazaret»" – aşa cum spun Qataada, Ibn Jurayj şi Ibn Abas.
Allāh (swt) ştie cel mai bine.
Când Allāh (swt) a trimis pe ultimul Său profet, Muhammad (saas), pentru toţi Copii lui Adam, omenirii i s-a cerut să creadă în el, să îl asculte şi să se abţină de la ce li s-a interzis, iar cei care împlinesc aceste cerinţe, aceia sunt adevăraţii credincioşi.
Membrii «Comunităţii lui Muhammad (saas)» sau ai « ĂőăřóÉ - Umma» au fost intitulaţi «drept-credincioşi – ăőÄúăöäöíä – mu’uminiin» pentru profunda lor credinţă şi statornicie şi pentru că ei cred în toţi profeţii de dinainte şi în Nevăzut.
5.Cine sunt Sabeenii « ŐóÇČöĆőćä – saabi’uun»
Există opinii diferite în ceea ce priveşte identitatea sabeenilor.
Sufiaan At-Tauurii (ÓőÝúíóÇä ÇáËřóćúŃöíř) spune că a preluat de la Abuu Sulaym că Mujaahid a spus: „Sabeenii sunt ceva între al-Majuusii, iudei şi creştini. Ei nu au o religie anume.”
Ibn Abi Najiyh (ÇöČúä ĂóČőć äóĚöíÍ), Aataa’ şi Sa’iid bin Jubayr au aceeaşi opinie.
Alţii spun că sabeenii sunt o sectă derivată dintre Oamenii Cărţii care credeau în revelaţiile din «Psalmi –ÇáŇřóČőćŃ - az-Zabuur », iar alţii spun că ei erau dintre aceia care adorau îngerii şi stelele.
Posibil, cea mai aproape de adevăr este opinia lui Mujaahid şi a celor care sunt de acord cu el, precum Uahb bin Munabbih (ćóĺúČ Čúä ăőäóČřöĺ): „Sabeenii nu sunt nici iudei, nici creştini, nici al-Majuusii şi nici politeişti. Mai degrabă ei nu avea nicio religie anume de urmat sau de propovăduit, pentru că ei trăiau în acord cu «fitra» lor. De aceea, idolatrii obişnuiau să îi numească pe cei care se reîntorceau la Islam cu denumirea de « ŐÇČĆ- sabi’» adică cei care au abandonat orice altă religie de pe pământ. Unii învăţaţi spun că sabeenii sunt aceia care nu au primit niciodată vreun mesaj, de la nici un profet.”
Insă Allāh (swt) ştie cel mai bine!
[B]Nota bene:[/B]
« ÝöŘúŃóÉ - fitra» - termen din filosofia Islamului care are ca omolog în limba română cuvântul «fire» în sens de «fel de a fi ori stare naturală iniţială, originară, în afara oricăror influenţe de orice fel».
In lucrarea «Expound on Islam», Ibn Taymiyya explică ceea ce înseamnă «fitra»:
„Orice fiinţă umană este născută în stare de Islam. Dacă această stare nu este întreruptă de credinţele şi concepţiile greşite ale familiei şi societăţii, oricine îşi poate da seama de adevărul Islamului şi să revină la el.
Profetul (saas) a spus: „Toţi oamenii sunt născuţi cu fitra, starea naturală de Islam. Părinţii lor îi fac iudei, creştini sau zoroastrişti.” (hadith autentic)
Ceea ce el a vrut să spună este că există o stare naturală (fire) cu care Allāh (swt) l-a creat pe om, şi aceasta este starea de Islam.
......
«Fitra» este starea originară a omului, necoruptă şi nealterată de credinţe şi practici adoptate sau impuse ulterior, pregătit să accepte principiile Islamului.
.......
Profetul (saas) a spus: „Omul este născut cu o perfectă a doua natură – fitra - la fel ca puii animalelor născuţi asemenea părinţilor lor, pe deplin formaţi în auz, văz sau alte simţuri.”
El a subliniat prin aceasta că un suflet nealterat este ca un trup nealterat, iar defectele apar ca urmare a intervenţiei ulterioare a ceva nespecific, străin de starea iniţială.
Muslim a colecţionat în «Sahiih-ul» său un hadith provenind de la Ibn Himar, în care se relata că Rasuūl_Allāh (saas) a spus că Allāh (saas) i-a revelat: „Am creat omenirea să îmi fie credincioasă Mie şi nimănui altcuiva; după aceea diavolii a venit pe urmele oamenilor şi i-au abătut. Ei au interzis ceea ce Eu am permis şi le-au poruncit să Îmi facă asociaţi, ceea ce Eu nu am permis niciodată.”
«Fitra» este tot atât de reală precum este adevărat că lumina ochilor vine de la soare. Oricine care are ochi, poate vedea soarele, dacă nu are un văl să îi acopere vederea. Credinţele eronate precum iudaismul, creştinismul şi zoroastrismul sunt asemenea unor văluri, oprind pe oameni să vadă adevărul.
......
Deşi oamenii sunt născuţi în stare de «fitra», aceasta nu înseamnă că omul este născut şi cu credinţa Islamului. Este evident că atunci când un om iese afară din pântecul mamei sale, el nu ştie nimic. Oamenii sunt născuţi numai cu sufletul necorupt, care este capabil să vadă adevărul Islamului şi să adere la el şi dacă nu se petrece nimic care să îi pervertească inima, va deveni, probabil, musulman.
Această puterea de a cunoaşte şi de a acţiona care se transformă în Islam, atunci când nu există nimic care să o corupă sau să o afecteze, este starea de «fitra» în care omul a fost creat de Allāh (swt). [ÝóĘóÇćóě (Fataaua) - 4:245-7)]”
