Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 75, 76 şi 77

VERSETELE 75, 76 şi 77

75. Oare năzuiţi ca ei să creadă cu voi, când o parte din ei au auzit cuvântul lui Allāh, apoi l-au răstălmăcit, după ce l-au priceput, cu bună-ştiinţa lor?!

76. Şi dacă se întâlnesc cu aceia care cred, ei zic: "Noi credem!".Dar când rămân numai între ei, zic: "Voiţi voi să le vorbiţi despre ceea ce Allah v-a dezvăluit pentru ca ei să facă din aceasta un temei împotriva voastră dinaintea Domnului vostru? Oare voi nu pricepeţi?"

77. Oare ei nu pricep că Allah ştie atât ceea ce ei tăinuiesc, cât şi ceea ce ei rostesc cu glas tare?!

1. E puţin probabil ca iudeii din vremea Profetului Muhammad (saas)
să fi fost drept-credincioşi

Allāh (swt) a spus: „« Oare năzuiţi ... », o, voi cei credincioşi « ca ei să creadă cu voi », în religia voastră.” – adică să existe posibilitatea ca iudeii să îi asculte şi să îi urmeze pe cei credincioşi. Ei s-au scindat în secte care au deviat de la credinţa adevărată, cu toate că părinţii lor au fost martorii unor semne limpezi de la Allāh (swt), însă inimile lor au devenit învârtoşate chiar şi după aceasta.

Apoi, Allāh (swt) a spus: «... când o parte din ei (rabinii iudeilor) au auzit cuvântul lui Allāh (Tora), apoi l-au răstălmăcit, după ce l-au priceput, cu bună-ştiinţa lor?!» - însemnă: iudeii aveau obiceiul de a face adnotări în Tora distorsionând ceea ce era scris în ea în mod deliberat şi, sfidând adevărul, erau pe deplin conștienți de gravele consecinţe pe care le produc interpretările greşite sau modificările intenţionate.

Acest verset (75) este asemenea cu versetul 13, din sura «AlMaa’ida», unde Allāh (swt) a revelat: « Apoi, din cauza încălcării legământului lor, i-am blestemat Noi şi le-am împietrit inimile, căci ei au răstălmăcit cuvintele şi au uitat o parte din ceea ce li s-a reamintit.....».

Qataada a explicat declaraţia lui Allāh (swt) « când o parte din ei au auzit cuvântul lui Allāh, apoi l-au răstălmăcit, după ce l-au priceput, cu bună-ştiinţa lor» - înseamnă: „Erau iudei care, după ce ascultau Cuvântul lui Allāh (swt) îl răstălmăceau chiar dacă îl înțelegeau şi pricepeau sensurile foarte bine.”

Şi Mujaahid a spus: „ Cei care răstălmăceau şi ascundeau adevărul, iar aceia erau învăţaţii lor.”

Ibn Uahb a preluat de la Ibn Zayd explicaţia âyatului: « când o parte din ei au auzit cuvântul lui Allāh, apoi l-au răstălmăcit, după ce l-au priceput, cu bună-ştiinţa lor?!» înseamnă: „Ei au răstălmăcit Tora pe care Allāh (swt) le-a revelat-o, astfel încât să apară interzis ceea ce era permis şi ceea ce era interzis să apară ca fiind permis, iar ceea ce este adevăr să pară falsitate şi ceea ce este falsitate să pară a fi adevăr. Iar, când cineva îşi va căuta dreptatea să vină la ei cu mită ca ei să judece după Cartea lui Allāh (swt), iar dacă cineva va voi să nedreptăţească pe un altul, atunci să le aducă lor mită ca să îi scoată cealaltă carte răstălmăcită şi să îi dea, astfel, dreptate în mod nejustificat. Iar dacă venea la ei cineva care nici nu căuta dreptate şi nici nu le dădea mită, atunci ei se prefăceau a fi dintre cei pioşi ca şi acela. De aceea Allāh (swt) le-a spus: « Porunciţi oamenilor evlavia şi uitaţi de voi înşivă, cu toate că voi citiţi Scriptura? Voi nu pricepeţi?!» (2:44).”

2. Iudeii au ştiut despre Profet (saas), dar nu au crezut în el

Apoi Allāh (swt) a spus: « Şi dacă se întâlnesc (iudeii) cu aceia care cred (musulmanii), ei zic: "Noi credem!".Dar când rămân numai între ei,....».

Muhammad Ibn Ishaaq a relatat că Ibn Abas (ra) a spus:
„Ei cred că Muhammad (saas) este Trimisul lui Allāh (swt), însă spun ei:
«A fost trimis numai pentru voi, arabii!»
Cu toate acestea, când ei se întâlnesc între ei spun:
«Să nu le dăm arabilor vestea despre acest Profet, pentru că noi cerem mereu lui Allāh (swt) să ne facă biruitori asupra lor, prin el, numai că profetul acesta a fost trimis pentru ei şi nu pentru noi.»

Apoi, Allāh (swt) a revelat: « Şi dacă se întâlnesc (iudeii) cu aceia care cred (musulmanii), ei zic: "Noi credem!".Dar când rămân numai între ei, zic: "Voiţi voi să le vorbiţi despre ceea ce Allah v-a dezvăluit pentru ca ei să facă din aceasta un temei împotriva voastră dinaintea Domnului vostru?»
- care înseamnă că ei gândesc astfel:
„Dacă noi le confirmăm că el (Muhammad (saas)) este Profet, ştiind că Allāh (swt) a făcut legământ cu noi să îl urmăm, ei vor pricepe că el este Profetul pe care îl aşteptăm şi despre a cărui venire este scris în Cartea noastră. Deci, nu credeţi în el şi renegaţi-l!».”

Allāh (swt) a spus: « Oare ei nu pricep că Allah ştie atât ceea ce ei tăinuiesc, cât şi ceea ce ei rostesc cu glas tare?!».

Al-Hasan Al-Basrii a explicat:
„Când iudeii se întâlnesc cu cei credincioşi ei, mereu, spun:
«Noi credem!»,
dar când se întâlnesc între ei, îşi spun unii altora:
«Nu le spuneţi companionilor lui Muhammad despre ceea ce Allāh (swt) a prevăzut în Cartea noastră, pentru ca această veste (că Muhammad este ultimul Profet) să nu se facă dovada lor împotriva voastră în faţa Domnului vostru, şi astfel, voi să fiţi biruitori peste ei în această pricină . ”

Şi Abuu Al-Aaliya a explicat declaraţia lui Allāh (swt) « Oare ei nu pricep că Allah ştie atât ceea ce ei tăinuiesc, cât şi ceea ce ei rostesc cu glas tare?!»: că „Aceasta înseamnă ascunderea adevărului despre Muhammad (saas) şi tăgăduirea lui ca profet, cu toate că în Cartea lor li se revelase despre venirea lui. ”

Acesta este şi tafsiyr-ul lui Qataada.

Al-Hasan a explicat « ....Allah ştie atât ceea ce ei tăinuiesc...» - „Ceea ce ei tăinuiesc atunci când sunt numai ei între ei, fără ca vreun companion al lui Muhammad sa fie de față, se referă la faptul că ei își interzic unul altuia să dezvăluie Companionilor lui Muhammad adevărul despre ce le-a fost revelat lor de la Allāh (swt), în Cartea lor, despre Muhammad , de teamă ca ei să nu se folosească de această veste împotriva lor, în faţa Domnului lor. ”

« ...cât şi ceea ce ei rostesc cu glas tare?! » înseamnă ceea ce spun Companionilor lui Muhammad (saas), adică ei rostesc aceste vorbe: « ...Noi credem!....», după cum explică Abuu Al-Aaliya şi Qataada.