Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 83

VERSETUL 83

Şi luaţi aminte [când] Noi am făcut legământ cu fii lui Israel: „Să nu-L adoraţi decât pe Allah şi cu părinţii voştri să vă purtaţi bine, ca şi cu rudele, cu orfanii şi cu sărmanii! Şi să spuneţi oamenilor vorbe bune, să împliniţi Rugăciunea [As-salaat] şi să daţi Dania [Az-Zakaa]!” Apoi v-aţi lepădat, afară de puţini dintre voi, şi v-aţi abătut.

Legământul pe care evreii îl fac lui Allāh (swt)

Allāh (swt) le reaminteşte Copiilor lui Israel despre poruncile pe care El li le-a dat şi despre Legământul pe care l-a primit din partea lor de a se supune acestor porunci şi cum, în mod intenţionat şi cu bună-ştiinţă, au încălcat toate acestea.

Allāh (swt) le-a poruncit să îl adore numai pe El, fără să îi facă parteneri, această poruncă fiind valabilă pentru toate creaturile Sale, deoarece acesta este scopul pentru care El i-a creat.
Allāh (swt) a spus: « Şi Noi nu am trimis înaintea ta (O, Muhammad !) nici un profet fără să nu-i revelăm lui: (spunându-i - لا إِلَـهَ إِلاَّ أَنَاْ) „Nu există altă divinitate în afară de Mine (Allāh), deci adoraţi-Mă pe Mine! (Singurul şi Unicul)”» (21:25)
şi « Noi am trimis la fiecare comunitate (naţiune) un trimis [ca să le zică] (propovăduind):„Adoraţi-L pe Allah şi ţineţi-vă departe de Taaghuut! (false divinităţi)”... ».

Acesta este cel mai înalt şi cel important principiu care trebuie respectat de drept: «Numai lui Allāh (swt), Singurul şi Unicul i se cuvine adorarea, fără a-i se face parteneri.»

După aceasta, pe scara valorică, urmează drepturile creaturilor, în primul rând dreptul părinţilor, deoarece Allāh (swt) menționează drepturile părinţilor alături de ceea ce i se cuvine Lui.
De exemplu, Allāh (swt) a spus:

« Noi l-am povăţuit pe om [să facă bine] părinţilor săi, mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după slăbiciune, iar înţărcarea lui a fost după doi ani, [aşadar]: “Adu mulţumire Mie şi părinţilor tăi, căci la Mine este întoarcerea!» sura 31 Luqmaān (لقمان), verset 14;

şi

« Şi Domnul tău a orânduit să nu-L adoraţi decât pe El şi să vă purtaţi frumos cu părinţii voştri, iar dacă bătrâneţile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine, nu le ziceţi lor „Of!” şi nu-i certa pe ei, ci spune-le lor vorbe cuviincioase. / Şi din îndurare coboară pentru ei aripa smereniei şi îndurării şi spune: „Doamne, fii Indurător cu ei, căci ei m-au crescut [când am fost] mic!” / Domnul vostru ştie mai bine ce se află în sufletele voastre, iar dacă sunteţi voi drepţi, El este Iertător cu aceia care se căiesc. / Şi dă-i celui care ţi-e rudă ceea ce i se cuvine, ca şi sărmanului şi călătorului de pe drum [aflat la nevoie],...» sura 17 Al-Israa’(الإسراء), verset 23 – 26.

In «Cele două Sahiih-uri», se relatează că Ibn Mas’uud a povestit:

„ Am întrebat:
- O, Trimis a lui Allāh, care este cea mai bună faptă?
- Implinirea Rugăciunii când este timpul ei.
- Şi apoi? – am mai adăugat eu,
- A fi bun cu părinţii tăi. – a mai spus Profetul (saas)
- Şi după aceasta? – am continuat eu,
- Jihadul pe Calea lui Allāh (swt). – mi-a replicat el.”

Apoi Allāh (swt) a spus: « ...cu orfanii... » - «يَتَامَىٰ - orfani- yataama» pluralul lui «يَتِيمَ - orfan - yatiim» - adică acei copii care nu au părinţi care să-i îngrijească;
«... şi cu sărmanii.. » - «مَسَاكِينِ – săraci – masaakiin» pluralul lui « مِسكِين – sărac - miskiin » - cei care nu au cele necesare pentru întreţinerea lor şi a familiei lor.
Vom discuta despre aceste categorii când vom explica versetul 36 din sura «An-Nisaa’ (النساء)», când Allāh (swt) a spus: « Adoraţi-L pe Allah şi nu-I asociaţi Lui nimic! Purtaţi-vă bine cu părinţii, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat şi cu vecinul străin, cu tovarăşul de alături, cu călătorul de pe drum şi cu cei stăpâniţi de mâinile voastre drepte, căci Allah nu-i iubeşte pe cel trufaş şi pe cel lăudăros!»

Afirmaţia lui Allāh (swt) « ...Şi să spuneţi oamenilor vorbe bune,...» adică a spune oamenilor vorbe cuviincioase şi a fi toleranţi cu ei, aceasta incluzând şi a îndemna la fapte bune şi la a interzice pe cele rele.

Al-Hasan Al-Basrii a explicat declaraţia lui Allāh (swt): « وَقُولُواْ لِلنَّاسِ حُسْنًا- Şi să spuneţi oamenilor vorbe bune... » astfel: „Vorbele bune înseamnă a îndemna la fapte bune şi a interzice pe cele rele, a fi răbdător şi iertător. Vorbele cele bune, după cum a poruncit Allāh (swt), includ şi orice bună purtare care este plăcută Lui.”

Imam Ahmad a preluat de la Abuu Dzarr că Trimisul lui Allāh (saas) a spus:

„Nu minimalizaţi nici un fel de fapte bune şi, dacă nu găsiţi nimic bun de făcut în afară de a arăta un chip zâmbitor fratelui vostru, atunci măcar aceasta să faceţi! ”

Acest hadith a fost colecţionat de Muslim în «Sahiih-ul» său, iar At-Tirmidzii l-a calificat drept «sahiih - autentic».

Allāh (swt) a poruncit robilor Săi să spună vorbe frumoase oamenilor, apoi le-a poruncit să fie buni cu ei, numind, astfel, două modalităţi de bune maniere: vorbe frumoase şi fapte bune.

Allāh (swt) a pus accent pe porunca de a-L adora numai pe El şi pe porunca de a face fapte bune, de a împlini Rugăciunea şi de a da dania « ..să împliniţi Rugăciunea [As-Salaat] şi să daţi Dania [Az-Zakaat]!».

Allāh (swt) ne-a spus că Oamenii Cărţii, cu excepţia unora dintre ei, ignoră aceste porunci, ceea ce înseamnă că ei cu intenţie şi în deplină cunoaștere le-au abandonat.

Allāh (swt) a poruncit aceleaşi lucruri când a spus: « Adoraţi-L pe Allah şi nu-I asociaţi Lui nimic! Purtaţi-vă bine cu părinţii, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat şi cu vecinul străin, cu tovarăşul de alături, cu călătorul de pe drum şi cu cei stăpâniţi de mâinile voastre drepte, căci Allah nu-i iubeşte pe cel trufaş şi pe cel lăudăros!».sura «An-Nisaa’ (النساء)», verset 36.

In ceea ce priveşte aceste porunci, această comunitate «أُمَّة - Umma» a făcut ceea ce nicio altă naţiune nu a făcut mai înainte şi toată lauda i se cuvine lui Allāh (swt).