ĹöĚúăóÇÚö - sau aviz consensual al comunităţii
«ĹöĚúăóÇÚö - Ijmaa’» - termen din jurisprudenţa islamică şi care înseamnă «aviz consensual al comunităţii».
Această instituţie a «consensului comunităţii musulmane» îşi are izvorul într-un hadith autentic al Profetului (saas) care a spus:
„Umma mea nu va cădea niciodată la învoială atunci când este vorba despre ceva greşit. ”
In dreptul islamic,«Ijmaa’» este cea de a treia sursă după Coran şi Suna în ceea ce priveşte « ÔŃöíÚóÉ - şarii’a» .
In dreptul islamic sunnit există două feluri de «Ijmaa’»:
- Consensul întregii comunităţi,
- Consensul autorităţilor în materie de religie.
Maalik Ibn Anas ţine cont doar de «Ijmaa’» provenind de la Companioni (ra) şi de la descendenţii direcţi ai acestora care au trăit la Medina.
Aş-Şaafi’ii lua în considerare toate «Ijmaa’» indiferent din ce comunitate musulmană ar fi provenit sau dacă ar fi fost emise de un exeget al jurisprudenţei islamice sau de un simplu jurist musulman.
Abuu Haniyfa şi Ahmad bin Hanbal considerau numai acele «Ijmaa’» care proveneau de la Companioni, excluzând pe descendenţii acestora.
At-Tabarii si Ar-Raazii au definit ca fiind «Ijmaa’» valabile în sistemul de drept islamic sunnit acelea emise chiar prin alcătuirea unei simple majorităţi de opinii a unei Umma care sunt în consens, iar Ibn Taimiia le-a restricţionat numai la aceea care sunt emise de o majoritate a unei comunităţi sunnite de învăţaţi în ceea ce priveşte Islamul.
