Incidentul de la Raajii (راجي)

Incidentul de la Raajii (راجي)

A avut loc după Bătălia de la Uhud, când qurayşiţii şi aliaţii lor au crezut că i-au învins pe musulmani şi au început o contraofensivă împotriva Medinei, centrul Islamului la acea dată.

Conducătorul acestei contraofensive meccane a fost Khaalid bin Sufiaan.

Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) auzind zvonuri despre aceste pregătiri de luptă l-a trimis iscoadă pe Abdulah bin Unays (أنيس), care a confirmat informaţia.

Qurayşiţii şi aliaţii lor, realizând că nu sunt atât de puternici pe cât credeau şi nici musulmanii atât de slabi încât ei să iasă victorioşi, au priceput că singura lor modalitate de a se răzbuna pe musulmani este să le întindă o cursă în care măcar câţiva dintre ei să fie luaţi prizonieri şi ucişi ca preţ de sânge pentru pierderile lor.

In acest scop, ei au format o delegaţie alcătuită din şase persoane, care s-au prezentat la Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam) şi şi-au declarat public trecerea la Islam zicând:
„ - O, Rasuul_Allāh, Islamul a pătruns în tribul nostru şi noi am venit să ne dai câţiva dintre oameni tăi să ne înveţe Islamul şi Coranul.”

Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam), dorind să le arate că oricine este bine primit în Islam, a acceptat propunerea lor şi a trimis zece companioni, printre care: Abbiy Marsad, Khaalid bin Abiy Bukayr, Abdulah bin Taariq, Aasim bin Thaabit, Khubayb bin Aadii, Zayd bin Dathinna (زيد بن دثنة) şi Mu’attib bin Oubayd (معتب بن عبيد).

Aceşti zece Companioni (radi-Allāhu-anhum) i-au însoţit pe meccani până la un loc unde se afla o fântână numită Raajii şi care aparţinea tribului Huzay’i (حُزَيءِ).
Odată ajunşi acolo, ei au realizat că sunt atraşi într-o cursă şi că acela nu a fost decât un plan al unor trădători.

Companionii (radi-Allahu-anhum) au fost atacaţi cu toate forţele de către arcaşii tribului Lihyaan, iar meccanii strigau plini de ironie «veniţi să ne învăţaţi Islam!».

Cei zece companioni (radi-Allāhu-anhum) s-au apărat cu toată tăria şi s-au retras în munţi, însă trădătorii meccani i-au urmărit şi i-au înconjurat. Unii au murit în timpul acestor lupte, iar alţii au fost luaţi prizonieri.

In drum spre Mecca, Abdulah bin Taariq a reuşit să scape, însă a fost ucis cu pietre de către politeişti, aşa că idolatrii au reuşit să rămână numai cu doi prizonieri: Zayd bin Dathinna şi Khubayb bin Aadii, care i-au vândut la Mecca.

Aasim bin Thaabit ucisese pe doi dintre fii unui şef qurayşit. Cei din tribul Lihyaan ştiau că mama lor jurase să bea vin din craniul lui Thaabit, de aceea au vrut să îi vândă acestei barbare femei capul lui Aasim, însă nu au putut pentru că, aşa cum el ceruse înainte de a muri ca să îi fie apărat trupul de idolatrii, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a împlinit această rugă a lui Aasim şi în a trimis un roi de albine care nu i-a lăsat pe politeiști să se apropie de trupul celui mort, iar noaptea a plouat atât de puternic că a îngropat pur şi simplu trupul lui, iar politeiştii nu i-au putut găsi trupul ca să îşi împlinească mârşavul plan.

Khubayb şi Zayd au fost vânduţi rudelor celor pe care i-au ucis în timpul luptei de la Badr şi au fost încarceraţi, iar sentinţa lor a fost condamnarea la moarte prin tortură.

Cei doi companioni (radi-Allāhu-anh) s-au încurajat unul pe altul şi s-au sfătuit să îndure demn totul, până la capăt. Khubayb a cerut voie, ca înainte de moarte să fie lăsat să facă două rak’a de rugăciune, iar politeiştii au fost de acord, dar nu din milă, ci din batjocură, spunând că Khubayb vrea să își prelungească viaţa în acest fel.

Politeiştii i-au propus ca în schimbul vieţii lui să fie de acord să îl trădeze pe Muhammad (sala-Allāhu alayhi-ua salam) şi să îl dea în mâinile lor şi el să se reîntoarcă la politeism. Khubayb a refuzat categoric zicând:
„ - Prefer să îmi pierd casa, viaţa şi toată familia mea, decât să aflu că piciorul Profetului (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a fost înţepat chiar şi numai cu un spin.”
Văzând ura şi nemernicia mulţimii aceleia strânse acolo să se bucure de dureroasa lui moarte, Khubayb (radi-Allāhu-anh) a invocat:
„ - O, Allāh, nu văd acum decât feţele duşmanilor şi pe nimeni care să trimită salutul meu Profetului Tău, de aceea, te rog, să îi transmiţi salutul meu şi să îi dai de veste cu ceea ce s-a petrecut aici!”

In vremea aceasta, în timp ce Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) împlinea Rugăciunea, i-a fost revelată rugămintea lui Khubayb (radi-Allahu anh), iar el a zis mulţimii care era alături de el:
„ - Qurayşiţii l-au martirizat pe Khubayb!”
Politeiştii l-au ucis cu suliţele şi i-au profanat trupul, tăind părţi din el.

Asemenea a fost martirizat şi Zayd bin Dathinna.