Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 217 şi 218
VERSETELE 217 şi 218
217. Te întreabă despre luna cea sfântă şi lupta în timpul ei. Spune: “Lupta într-însa e mare păcat, dar împiedicarea de la calea lui Allāh, lepădarea de El şi de Moscheea Al-Haraam, precum şi alungarea neamului său din ea sunt şi mai mare păcat înaintea lui Allāh, iar schisma este mai mare păcat decât omorul”. Iar ei nu vor înceta să lupte împotriva voastră până nu vă vor abate de la credinţa voastră, dacă le va fi cu putinţă. Iar acela dintre voi care se va lepăda de credinţa lui şi va muri în necredinţă, în deşert vor fi faptele lui [atât] în această lume, cât şi în Lumea de Apoi. Aceştia sunt oaspeţii Focului şi ei în el vor rămâne veşnic.
218. Aceia care au crezut, s-au pribegit şi au trudit în lupta pe calea lui Allāh, aceia să nădăjduiască în mila lui Allāh, căci Allāh este Iertător, Indurător.
Manevrele militare şi regulile luptei în lunile sfinte
Abuu Haatim a relatat că Jundub bin Abdulah a spus că:
„ Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a dat comanda unui grup de soldaţi lui veteranului Oubayda bin Al-Jarraah (ÚõÈóíúÏóÉ Èúä ÇáúÌóÑøóÇÍ).
Când tocmai se pregăteau să pornească în marş, el a început să se plângă de lipsa instrucţiunilor din partea Trimisul lui Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam).
Auzind acestea, Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) l-a eliberat din funcţie şi l-a numit în locul lui pe Abdulah bin Jahş (ÚóÈúÏ Çááøóå Èúä ÌóÍúÔ), căruia i-a dat instrucţiuni scrise şi i-a poruncit să nu le citească până când nu va ajunge într-un anume ţinut. Apoi el, a zis lui Abdulah bin Jahş :
- Când vei ajunge acolo, şi vei citit ce ţi-am scris, să nu obligi pe nimeni să te urmeze.
Când Abdulah a ajuns la locul indicat şi a citit cele ce erau scrise în instrucţiunile date de Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam), el a recitat «Istirjaa’»1: Cu adevărat, ai lui Allāh suntem şi la El ne întoarcem!
Apoi, a zis: «Am auzit şi m-am supus lui Allāh şi Trimisului Său!» şi a dezvăluit cele ce erau scrise în instrucţiuni.
După aceasta, doi dintre oameni s-au întors acasă, iar restul au rămas alături de el. La puţin timp după aceea, ei l-au întâlnit pe Ibn Al-Hadramii (ÇöÈúä ÇáúÍóÖúÑóãöíø) şi l-au ucis, fără să ştie ce lună este: ori Rajab2 (ÑóÌóÈ), ori Jumaada3 (ÌõãóÇÏóì).
Aflând despre moartea acestui om, politeiştii au început să-i denigreze pe musulmani acuzându-i că au ucis în timpul lunilor sacre, pentru că Allāh (subhaanah-ua-ta’la) revelase: « Te întreabă despre luna cea sfântă şi lupta în timpul ei. Spune: “Lupta într-însa e mare păcat,...».”
Abdul-Malik bin Hişaam (ÚóÈúÏ Çáúãóáöß Èúä åöÔóÇã), care a compilat «as-Siyrat», a relatat că Ziyaad bin Abdulah bin Al-Bakkaa’ii (ÒöíóÇÏ Èúä ÚóÈúÏ Çááøóå ÇáúÈößóÇÆöíø) a zis că Muhammad bin Ishaaq bin Yaasar Al-Madanii (ãõÍóãøóÏ Èúä ÅöÓúÍóÇÞ Èúä íóÓóÇÑ ÇáúãóÏóäöíø) a scris în cartea sa care este parte din «Siyrat» că:
„ După ce s-a întors din prima luptă de la Badr, Trimisul lui Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) l-a trimis pe Abdulah bin Jahş bin Rabaab Al-Asadii (ÚóÈúÏ Çááøóå Èúä ÌóÍúÔ Èúä ÑóÈóÇÈ ÇáúÃóÓóÏöíø), în Rajab, dându-i opt soldaţi în subordine, toţi fiind dintre Al-Muhaajiriin (ÇáúãõåóÇÌöÑöíä), nu dintre Al-Ansaarii.
I-a mai dat şi nişte instrucţiuni scrise şi i-a ordonat să nu le citească decât după două zile de marş.
După ce ajungea acolo, Abdulah trebuia să citească ordinul şi să îl pună în aplicare şi să nu oblige pe nimeni să i se alăture.
Companionii lui Abdulah erau dintre Al-Muhaajiriin, dar şi din tribul Banuu Abd Şams bin Abd Manaaf (ÚóÈúÏ ÔóãúÓ Èúä ÚóÈúÏ ãóäóÇÝ) era cu el un bărbat numit Abuu Hudzayfa bin Outba bin Rabiy’a bin Abd Şams bin Abd Manaaf (ÃóÈõæ ÍõÐóíúÝóÉ Èúä ÚõÊúÈóÉ Èúä ÑóÈöíÚóÉ Èúä ÚóÈúÏ ÔóãúÓ Èúä ÚóÈúÏ ãóäóÇÝ), iar dintre aliaţii lor era un bărbat numit Abdulah bin Jahş, care fusese comandantul unităţii şi Oukaaşa bin Muhsan (ÚõßøóÇÔóÉ Èúä ãõÍúÕöä) din tribul Banuu Asad bin Khuzayma.
Din tribul Banuu Naufal bin Abd Manaaf era Outba bin Ghazuaan bin Jaabir (ÚõÊúÈóÉ Èúä ÛóÒúæóÇä Èúä ÌóÇÈöÑ), alt aliat al lor.
Dintre Banuu Zuhra bin Kilaab (ÒóåúÑóÉ Èúä ßöáóÇÈ) era Sa’ad bin Abi Uaqaas (ÓóÚúÏ Èúä ÃóÈöí æóÞøóÇÕ), dintre Banuu Ka’b era Aadii bin Aamir bin Rabiy’a (ÚóÏöíø Èúä ÚóÇãöÑ Èúä ÑóÈöíÚóÉ), dar nu şi din clanul lui Ibn Uaa’il (ÇöÈúä æóÇÆöá), iar din tribul Banu Tamiim era Uaqiid bin Abdulah bin Abd Manaaf bin Ours Tha’alaba bin Yarbuu’ (æóÇÞöÏ Èúä ÚóÈúÏ Çááøóå Èúä ÚóÈúÏ ãóäóÇÝ Èúä ÚõÑúÓ Èúä ËóÚúáóÈóÉ Èúä íóÑúÈõæÚ) şi Khaalid bin Bukaiir (ÎóÇáöÏ Èúä ÇáúÈõßóíúÑ) din tribul Banuu Sa’ad bin Layth (ÓóÚúÏ Èúä áóíúË) şi Suhayl bin Al-Baydaa’ (Óõåóíúá Èúä ÈóíúÖóÇÁ) din clanul Banuu Al-Haarith.
După ce a mers două zile după cum i s-a ordonat, Abdulah bin Jahş a citit documentul în care era scris: «Când vei citi aceste instrucţiuni, continuă marşul până ce ajungi la Nakhla (äóÎúáóÉ), între Mecca şi At-Taa’if. Acolo observă mişcările caravanelor qurayşite şi obţine informaţii despre ei care ne-ar fi de folos.» şi apoi a zis: «Ascult şi mă supun!», după care a spus companionilor lui:
- Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) mi-a poruncit să merg la Nakhla şi să observ mişcările caravanelor qurayşite şi să aduc informaţii despre ei. El mi-a mai interzis să oblig pe vreunul dintre voi să mi se alăture în această misiune. Cei care vor să fie martiri pot veni cu mine, cei care nu caută martiriul, atunci se pot întoarce la casele lor. In ceea ce mă priveşte am să împlinesc cele ce mi s-au poruncit.
Companionii lui l-au urmat şi niciunul dintre ei nu a voit să se întoarcă la casa lui.
Abdulah a intrat în Hijaz (ÇáúÍöÌóÇÒ) şi a mers până ce a ajuns în Najran (äóÌúÑóÇä).
Acolo, Sa’ad bin Abuu Uaqaas şi Outba bin Ghazuaan şi-au pierdut cămilele în timpul patrulării şi s-au întors din cale să găsească altele.
Abdulah bin Jahş şi restul oamenilor au continuat drumul până au ajuns la Nakhla.
Acolo, s-au întâlnit cu o caravană a qurayşiţilor care transporta stafide, alimente şi alte produse şi din care făceau parte Aamruu bin Al-Hadramii, pe numele lui Abdulah bin Aabbaad (ÚóÈúÏ Çááøóå Èúä ÚóÈøóÇÏ), ca şi Uthmaan bin Abdulah bin Mughiyra (ÚõËúãóÇä Èúä ÚóÈúÏ Çááøóå Èúä ÇáúãõÛöíÑóÉ) şi fratele lui Naufal din tribul Makhzuum, precum şi Al-Hakam, sclav eliberat al lui Hişaam bin Mughiyra.
Când ei i-au văzut pe Companioni (radi-Allāhu-anh) i-a cuprins teama, însă când au observat capul ras al lui Oukaaşa bin Muhsan, nu s-au mai temut, căci au zis: «Aceştia au venit pentru Oumra, deci nu e nici un pericol din partea lor.»
Companionii (radi-Allāhu-anh) neştiind exact ce zi este, dacă este sau nu ultima zi din Rajab, îşi spuneau:
- Pe Allāh, dacă îi lăsăm să treacă mai departe ei vor intra în ţinutul sfânt şi noi nu vom mai avea nicio putere asupra lor, iar dacă îi ucidem, îi ucidem în timpul lunii sacre.
La început, au ezitat şi nu au vrut să îi atace, apoi au început să se încurajeze unii pe alţii să ucidă pe orice necredincios şi să confişte bunurile acestora.
Prin urmare, Uaqiid At-Tamiimii a scos arcul şi, ţintindu-l pe Aamruu bin Al-Hadramii l-a săgetat ucigându-l.
Usmaan bin Abdulah şi Al-Hakam s-au predat, iar Naufal bin Abdulah a reuşit să scape cu fuga.
Apoi, Companionii (radi-Allāhu-anh) s-au întors acasă, la Medina, prezentându-se în faţa Profetului (sala-Allāhu alayhi-ua salam) cu bunurile confiscate şi cu cei doi prizonieri.”
Ibn Ishaaq a mai adăugat:
„ S-a mai spus că unii dintre membrii familiei lui Abdulah bin Jahş au povestit că Abdulah a spus către companionii lui din acea misiune:
- Trimisul lui Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) va primi o cincime din ceea ce am confiscat.
Abdulah a luat această decizie dinainte ca Allāh (subhaanah-ua-ta’la) să reveleze că o cincime din prada de război i se cuvine Trimisului Său. Aşadar, ei au dat o cincime Profetului (sala-Allāhu alayhi-ua salam) şi restul au împărţit-o între ei.”
