Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 229 şi 230 - a

VERSETELE 229 şi 230

229. Divorţul [este îngăduit doar] de două ori, după care [trebuie] sau ţinerea [soţiei] în bună înţelegere, sau slobozirea [ei] cu bunătate. Şi nu vă este îngăduit să luaţi înapoi nimic din ceea ce le-aţi dăruit [soţiilor], doar dacă se tem amândouă părţile că nu vor fi în stare să împlinească poruncile lui Allāh. Iar dacă vă temeţi că nu veţi putea împlini poruncile lui Allāh, atunci nu este nici un păcat ca ea să se răscumpere cu ceva. Acestea sunt poruncile lui Allāh şi nu le încălcaţi! Aceia care încalcă poruncile lui Allāh sunt nelegiuiţi!

230. Dacă [soţul] divorţează de ea [a treia oară], [căsătoria cu] ea nu-i mai este îngăduită apoi decât după ce ea se căsătoreşte cu un alt bărbat. Iar dacă acesta divorţează de ea, nu mai este nici un păcat să revină iarăşi la viaţa în comun, dacă ei cred că pot să împlinească poruncile lui Allāh. Acestea sunt poruncile lui Allāh, pe care le face învederate pentru oamenii ce pricep.

1.Repudierea este permisă numai de două ori

Acest nobil verset a anulat practicile din vremurile Jaahiliia şi de la începuturile Islamului când bărbatul avea dreptul să îşi aducă nevasta înapoi chiar dacă o repudia de o mie de ori, iar ea se afla în interiorul termenului de graţie «Iidda».

Această situaţie era foarte nedreaptă pentru femeie şi de aceea Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a permis repudierea de cel mult trei două ori, iar a treia oară repudierea, după trecerea termenului de «Iidda», intervine divorţul de drept: «Divorţul [este îngăduit doar] de două ori, după care [trebuie] sau ţinerea [soţiei] în bună înţelegere, sau slobozirea [ei] cu bunătate. ....».

In «Sunan-ul» lui Abuu Daaud s-a consemnat, la Capitolul „A aduce soţia înapoi după a treia repudiere este o practică abrogată ”, că Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a explicat cu privire la acest âyat:
„ « Muierile divorţate (repudiate) trebuie să aştepte trei menstruaţii şi nu le este îngăduit să ascundă ce a făcut Allāh în pântecele lor,...» - Bărbatul se folosea abuziv de dreptul de a-şi aduce nevasta înapoi, chiar dacă o repudia şi de trei ori. Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a interzis această purtare spunând: «Divorţul(repudierea) [este îngăduit doar] de două ori, ...».”
Această relatare a fost colectată şi de An-Nasaa’ii.

Ibn Abuu Haatim a relatat că:
„ Ourua a povestit că un bărbat a zis către nevasta lui «Nici n-am să divorţez de tine, dar nici n-am să te primesc înapoi.», iar ea a întrebat: «Cum aşa?» şi el i-a răspuns: «Te voi repudia şi când «Iidda» ta se încheie, te aduc înapoi şi tot aşa.». Apoi, ea s-a dus la Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) şi i s-a plâns de intențiile soţului, iar Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a revelat: « Divorţul (repudierea)[este îngăduit doar] de două ori,...».”

Ibn Jariyr At-Tabarii a expus şi el această relatare în tafsiyr-ul lui.
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «.. după care [trebuie] sau ţinerea [soţiei] în bună înţelegere, sau slobozirea [ei] cu bunătate. ...» - acesta înseamnă: „ Dacă vă repudiaţi soţia odată sau de două ori, fie aveţi posibilitatea să o luaţi înapoi dacă ea se află încă în «Iidda» cu intenţia de a fi buni cu ea şi de a vă reface căsătoria, fie aşteptaţi trecerea termenului de «Iidda» când divorţul intervine de drept şi o lăsaţi să plece în drumul ei în pace şi înţelegere, fără să o nedreptăţiţi sau să o vătămaţi în vreun fel.”

Aaliy bin Abuu Talha a relatat că Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a zis:
„Dacă un bărbat îşi repudiază nevasta de trei ori, să se teamă de Allāh în ceea ce priveşte situaţia după cea de-a treia oară, căci el ori o ţine în bună pace şi înţelegere, ori o lasă să plece fără să o necăjească sau să o vatăme în vreun drept al ei.”

2.Despre posibilitatea de a lua înapoi dota

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... Şi nu vă este îngăduit (vouă, bărbaţilor) să luaţi înapoi nimic (din dotă) din ceea ce le-aţi dăruit [soţiilor],....» - care înseamnă că bărbaţilor nu le este permis să insinueze şi nici să facă presiuni asupra soţiei ca ea să dea înapoi dota ce a primit sau darurile ce i s-au făcut în schimbul obţinerii divorţului.

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a mai subliniat această poruncă şi în versetul 19 din sura «An-Nisaa’», când a revelat: « ... şi nici să le opriţi să se căsătorească [din nou] cu alţii, ca să le luaţi o parte din ce le-aţi dat [ca zestre], decât dacă ele au săvârşit un păcat învederat, ci purtaţi-vă cu ele după cuviinţă!».

Dacă soţia, de bună voie şi cu toată inima, dă înapoi ceva din cea ce a primit Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a spus despre aceasta: « ...iar dacă ele se lipsesc - nesilite - de ceva, atunci voi cheltuiţi-o după cum doriţi, cu plăcere!».

3.Posibilitatea femeii de a anula căsătoria

prin răscumpărare (الْخُلْع) şi returnarea dotei (الْمَهْر)

Dacă între soţi există diferenţe ce nu pot fi tolerate şi din cauza cărora soţia neglijează drepturile soţului, îl displace sau îl urăşte, ceea ce face ca viaţa în comun să devină imposibilă, atunci soţia are posibilitatea de a se elibera de contractul de căsătorie prin a restitui dota şi ceea ce i s-a dat în dar.

In această situaţie, nu este un păcat nici pentru ea şi nici pentru el să accepte oferta; de aceea, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... Şi nu vă este îngăduit (vouă , bărbaţilor) să luaţi înapoi (de la soţiile voastre) nimic din ceea ce le-aţi dăruit [soţiilor], doar dacă se tem amândouă părţile că nu vor fi în stare să împlinească poruncile lui Allāh (ex: nu-şi respectă reciproc drepturile). Iar dacă vă temeţi că nu veţi putea împlini poruncile lui Allāh, atunci nu este nici un păcat ca ea să se răscumpere cu ceva. ...».

Uneori, femeia nu are nici un motiv întemeiat să ceară divorţul, iar în acest caz, Ibn Jariyr a preluat de la Ja’far bin Yahiya bin Thaubaan (جَعْفَر بْن يَحْيَى بْن ثَوْبَان) că Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:

„ – Femeia care cere divorţul fără nici un motiv nu va simţi aroma Paradisului.”

At-Tirmidzii a clasificat acest hadith ca fiind «hasan - corect».

Ibn Jariyr a spus că acest âyat a fost revelat în legătură cu Thaabit bin Qays bin Şammaas (ثَابِت بْن قَيْس بْن شَمَّاس) şi soţia acestuia Habiyba bint Abdulah bin Ubay bin Saluul (حَبِيبَة بِنْت عَبْد اللَّه بْن أُبَيّ بْن سَلُول).
Imam Maalik a relatat că:

„ Habiiba bint Sahl Al-Ansaarii care a fost căsătorită cu Thaabit bin Qays bin Şammaas s-a dus la uşa Profetului într-o dimineaţă, iar el a găsit-o acolo când a ieşit să facă Rugăciunea de Fajr.
- Cine este acolo? – a întrebat Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam).
- Eu, Habiiba bint Sahl, o, Trimis a lui Allāh!
- Şi care este necazul tău?
- Este între mine şi Thaabit bin Qays. – a răspuns ea.
Când a venit şi Thaabit bin Qays, Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) i-a spus:
- Aceasta este Habiiba bint Sahl şi ea a spus ceea ce Allāh (subhaanah-ua-ta’la) i-a permis să spună.
Habiiba a mai adăugat:
- O, Rasuul_Allāh, încă mai am ceea ce el mi-a dăruit.
Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
- Ia de la ea ce i-ai dăruit.
Aşadar, el a luat înapoi ceea ce i-a dăruit, iar ea a rămas în casa părinţilor ei.”

Acest hadith a fost colecţionat şi de Imam Ahmad, de Abuu Daaud şi de An-Nasaa’ii.

Al-Bukhaarii a relatat că Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a spus:

„ Nevasta lui Thaabit bin Qays bin Şammaas a venit la Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam) şi i-a spus:
- O, Rasuul_Allāh, nu am a mă plânge de felul lui de a fi şi nici de pioşenia lui, dar nu îmi place să comit nici un act de necredinţă în Islam (prin a nega drepturile lui asupra ei.)
- Ii vei înapoia grădina? – a întrebat Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam).
- Da! – a răspuns ea.
Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
- Primeşte înapoi grădina ta şi divorţează de ea o într-o singură dată.¹”

An-Nasaa’ii a colecţionat şi el acest hadith.

Nota bene:
1. adică femeia să parcurgă doar un singur termen de «Iidda», iar bărbatul să nu uzeze de posbilitatea de a relua căsătoria cu ea până la expirarea termenului.