Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 231

VERSETUL 231

Iar dacă divorţaţi de femei şi ele aproape împlinesc timpul lor, atunci luaţi-le înapoi cu bunătate ori daţi-le drumul cu bunătate. Dar nu le luaţi înapoi pentru a le face rău sau pentru a dobândi un folos necuvenit. Cel care face asta îşi pricinuieşte un răului însuşi. Şi nu luaţi versetele lui Allāh în derâdere şi aduceţi-vă aminte de harul lui Allāh asupra voastră şi de Cartea şi de Inţelepciunea pe care vi le-a trimis şi prin care v-a povăţuit! Şi fiţi cu frică de Allāh şi să ştiţi că Allāh e Atoateştiutor!

Blândeţea cu care se cuvine a fi tratate fostele soţii

Aceasta este o poruncă de la Allāh (subhaanah-ua-ta’la), pentru bărbaţii care îşi repudiază soţiile şi care sunt obligaţi să le se comporte cu ele cu blândeţe şi respect.

Aşadar, atunci când «Iidda» se apropie de limita finală, soţul îşi poate reprimi fosta soţie în felul cel mai bun, având martori că el este de acord să accepte din nou femeia respectivă ca fiind soţia lui şi că doreşte să aibă o viaţă conjugală normală sau, după ce «Iidda» se încheie, el trebuie să îi ceară să plece din casa lui fără să o insulte, fără să îi aducă reproşuri sau să o maltrateze.

Apoi, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « ...Dar nu le luaţi înapoi pentru a le face rău... ».
Ibn Abas, Mujaahid, Masruuq, Al-Hasan, Qataada, Ad-Dahhaak, Ar-Rabiy’ şi Muqaatil bin Hayaan au spus că unii bărbaţi aveau prostul obicei de a îşi repudia nevestele, apoi, când «Iidda» se apropia de sfârşit ei de reprimeau în casele lor, dar pentru a le necăji şi a le împiedica să se căsătorească cu alţii.

Prin urmare, bărbatul respectiv aştepta să treacă un timp din «Iidda», apoi îşi reprimea soţia, apoi o repudia iarăşi, apoi iarăşi aştepta ca «Iidda» să înceapă şi iarăşi o primea înapoi, astfel încânt «Iidda» pentru acea femeie nu ar fi avut sfârşit.

Pentru aceste motive, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a interzis această practică şi i-a avertizat pe cei care se dedau la asemenea comportamente când a spus: «.. Cel care face asta îşi pricinuieşte un răului însuşi. ...» prin a încălca poruncile Lui.

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis apoi: «... Şi nu luaţi versetele lui Allāh în derâdere ...».
Ibn Jariyr a spus că Abuu Muusa Al-Aş’arii a relatat că:

„ Odată, Trimisul lui Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) s-a mâniat pe tribul Al-Aş’arii, aşadar, el s-a dus la Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) şi l-a întrebat:
- O, Rasuul_Allāh, de ce eşti supărat pe cei din tribul Al-Aş’arii?
- Pentru că printre voi sunt din cei care spun «Divorţez de ea.», apoi spun: «O primesc înapoi.» şi tot aşa. Acest comportament nu este compatibil cu felul în care un musulman trebuie să divorţeze. Divorţaţi de femeie atunci când ea şi-a împlinit termenul prescris.”

Masruuq a zis că acest verset se referă la bărbaţii care vor să îşi maltrateze soţiile repudiindu-le prin a le supune la o aşteptare care pare fără sfârşit prelungindu-le «Iidda» după bunul lor plac.

Al-Hasan, Qataada, Aataa’ Al-Khuraasaanii, Ar-Rabiy’ şi Muqaatil bin Hayaan au spus:
„ Pentru acel bărbat care îşi repudiază soţia şi apoi spune: «Am glumit!» sau care eliberează un sclav, ori se căsătoreşte şi, apoi, spune: «A fost o glumă!», Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a revelat: «.. Şi nu luaţi versetele lui Allāh în derâdere ...». Acest fel de oameni vor suporta consecinţele faptelor lor.”

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a mai spus: «... şi aduceţi-vă aminte de harul lui Allāh asupra voastră ...» - care se referă la pogorârea dreptei călăuziri de la El (subhaanah-ua-ta’la) prin Trimisul Său (sala-Allāhu alayhi-ua salam), «... şi de Cartea şi de Inţelepciunea pe care vi le-a trimis...» - adică Coranul şi Sunna, care conţin norme clare «... şi prin care v-a povăţuit! ...» - în sensul de a impune reguli, a interzice anumite comportamente şi de a avertiza despre consecinţele încălcării poruncilor lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la).

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a spus: «...Şi fiţi cu frică de Allāh ...» - referitor la faptele şi acţiunile săvârşite de oameni deoarece «... şi să ştiţi că Allāh e Atoateştiutor!» - adică nimic din ceea ce se săvârşeşte nu se poate ascunde, fie că este vorba de fapte săvârşite în intimitate sau în secret, fie că este vorba de faptele sau acţiunile săvârşite fățiș sau în public, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) ştie toate acestea şi oamenii vor fi răsplătiţi în conformitate cu acestea.