Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 233

VERSETUL 233

Mamele [divorţate] îi alăptează pe copiii lor doi ani încheiaţi, pentru cei care voiesc să se împlinească timpul alăptării. Iar tatălui îi revine datoria de a le asigura întreţinerea şi îmbrăcămintea după cuviinţă, căci nici unui suflet nu i se impune decât atât cât îi stă în putinţă. Nici mama nu poate fi păgubită în ceea ce-l priveşte pe copilul ei, nici tatăl în ceea ce-l priveşte pe copilul lui. Asemenea şi pentru moştenitor. Dacă amândoi [părinţii] se învoiesc la înţărcare, după ce se sfătuiesc, nu vor avea păcat. Iar dacă voiţi să luaţi doică pentru copiii voştri, nu veţi avea nici un păcat, dacă plătiţi ceea ce aveţi de dat, după cuviinţă. Şi să fiţi cu frică de Allāh şi să ştiţi că Allāh este Cel care Vede ceea ce faceţi!

1.Perioada de alăptare este de maxim doi ani

Aceasta este o normă impusă de Allāh (subhaanah-ua-ta’la) pentru mamele care alăptează, definind că perioada de alăptare a unui prunc este de doi ani.

Prin urmare, mamele care mai alăptează şi după doi ani nu sunt incluse în această regulă, când Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... pentru cei care voiesc să se împlinească timpul alăptării...».

Aşadar, alăptarea pruncului în termenul de maxim doi ani impune o interdicţie acestuia când el devine adult, şi anume: îi este interzisă căsătoria cu femeia care l-a alăptat sau cu fata care a fost alăptată de aceeaşi doică.

Dacă alăptarea s-a produs după ce copilul a împlinit doi ani, atunci această restricţie nu mai este valabilă. La capitolul „Alăptarea în termenul de doi ani impune o restricţie”, At-Tirmidzii a consemnat că Umm Salama (radi-Allāhu-anha) a relatat că Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:

„Alăptarea impune o restricţie dacă a fost de la sân şi înainte de înţărcare -
لَا يَحْرُمُ مِنَ الرَّضَاعِ إِلَّا مَا فَتَقَ الْأَمْعَاءَ فِي الثَّدْيِ وَكَانَ قَبْلَ الْفِطَام”.

At-Tirmidzii a clasificat acest hadith ca fiind «hasan sahiih - corect, autentic».

At-Tirmidzii a mai spus:
„Majoritatea învăţaţilor dintre Companioni ra, precum şi alţii de după ei, au aplicat această regulă a interzicerii căsătoriei cu doica sau sora de lapte dacă alăptarea s-a produs înainte ca pruncul să împlinească doi ani, iar dacă alăptarea s-a făcut după ce pruncul a împlinit doi ani, atunci restricţia referitoare la căsătoria cu doica sau sora de lapte nu este necesară.”

Numai At-Tirmidzii a consemnat acest hadizh, iar lanţul lui de naratori împlineşte condiţiile impuse de «Cele două Sahiih-uri».

Expresia folosită de Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam): «إِلَّا مَا كَانَ فِي الثَّدْي» - «...a fost de la sân... » se referă la alăptarea de la sânul unei femei înainte ca pruncul să împlinească doi ani.

Imam Ahmad a consemnat un hadith în care Al-Baraa’ bin Aazib relata:

„ Când Ibraahiym, fiul Profetului (sala-Allāhu alayhi-ua salam), a murit, Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
- Fiul meu a murit prunc, dar, în Paradis, are pe cineva care îl alăptează.”

Şi Ad-Daaraqutnii care a preluat de la Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a consemnat că Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:

„ Alăptarea impune restricţie numai dacă s-a produs în primii doi ani.”

Imam Maalik a relatat că acest hadith a fost reţinut de Thaur bin Zayd (ثَوْر بْن زَيْد) de la Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) care la rândul lui l-a aflat de la Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam).

Ad-Daraauardii a relatat că acest hadith provine de la Thaur care l-a preluat de la Ikrima, care l-a aflat de la Ibn Abas (radi-Allāhu-anh). In această variantă, care pare mult mai autentică, el a adăugat şi:

„..iar dacă se produce după aceşti doi ani, atunci restricţia nu se mai aplică.”

2.Alăptarea după vârsta de doi ani

S-a consemnat în «as-Sahiihayn» că Aaişa (radi-Allāhu-anha) era de părere că dacă o femeie alăptează un pe cineva mai mare de doi ani, atunci restricţia referitoare la căsătorie era aplicabilă.

Aceasta este şi opinia lui Aataa’ bin Abuu Rabaah (عَطَاء بْن أَبِي رَبَاح) şi Al-Layth bin Sa’d (للَّيْث بْن سَعْد).

Prin urmare, Aaişa (radi-Allāhu-anh) era de părere că este permisă alăptarea bărbatului de care o femeie are nevoie să îi intre în casă. Ea folosea ca dovadă un hadith provenind de la Saalim, un sclav eliberat a lui Abuu Hudzayfa , când Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a poruncit ca nevasta lui Abuu Hudzayfa să-l alăpteze puţin pe Saalim, care era deja bărbat, astfel că, începând din acel moment, el putea să intre în casa ei fără restricţii.

Toate celelalte soţii ale Profetului (sala-Allāhu alayhi-ua salam) nu erau de acord cu acest punct de vedere, spunând că acesta a fost un caz special.

Majoritatea învăţaţilor împărtăşesc opinia celorlalte neveste ale Profetului (sala-Allāhu alayhi-ua salam).

3.Alăptarea contra cost

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « Iar tatălui îi revine datoria de a le asigura întreţinerea şi îmbrăcămintea după cuviinţă, ...» - care înseamnă că tatăl copilului este obligat să suporte cheltuielile de întreţinere pentru mama copilului şi să îi asigure îmbrăcăminte similară cu ceea ce poartă femeile din zona respectivă, fără să fie obligat la cheltuieli excesive, dar nici nu are dreptul să o facă cu zgârcenie, adică după cum îi este venitul.

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a mai spus: « Cel care este înstărit să cheltuiască după averea sa, iar cel a cărui înzestrare este măsurată să cheltuiască din ceea ce i-a dat Allāh. Allāh nu sileşte pe nimeni decât după cum El i-a dat. Şi Allāh va face să vină după strâmtorare belşug.» sura «At-Talaaq (الطلاق)», verset 7.

Ad-Dahhaak a explicat:
„ Dacă un bărbat divorţează de nevasta cu care el are un copil sugar, el este obligat să îi asigure mamei întreţinerea şi îmbrăcămintea, după cum îi este venitul.”

...............
4.Fără supărare şi fără răzbunare
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « ...Nici mama nu poate fi păgubită în ceea ce-l priveşte pe copilul ei, ...» - care înseamnă că mama nu trebuie să refuze să îşi alăpteze copilul numai pentru a-l pune pe tată în situaţii dificile.

Prin urmare, mama nu are dreptul să refuze să îşi alăpteze copilul, decât numai dacă ea îl alăptează atât cât să nu îi pună copilului viaţa în pericol.

După această perioadă de alăptare mama poate renunţa la custodia copilului, dacă nu o face ca să se răzbune pe tatăl copilului, iar tatăl nu are dreptul să despartă pe mamă de copilul ei cu intenţia de a-i face rău şi, de aceea, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... nici tatăl în ceea ce-l priveşte pe copilul lui. ...» - adică tatăl să îi ia copilul spre a-i face rău mamei.

Acesta este tafsiyr-ul lui Mujaahid, Qataada, Ad-Dahhaak, Az-Zuhrii, As-Suddii, At-Tauurii şi Ibn Zayd, şi alţii.

Apoi, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «.. Asemenea şi pentru moştenitor....» - care se referă la a nu pricinui vreun rău rudelor tatălui copilului care au în custodie copilul după moartea tatălui, după cum explică Mujaahid, Aş-Şa’abii şi Ad-Dahhaak.

S-a mai relatat şi că acest âyat se referă şi la faptul că acela care îl moşteneşte pe tată copilului este obligat să o întreţină pe mama copilului, aşa cum ar fi făcut tatăl dacă era în viaţă, să îi respecte drepturile şi să nu îi pricinuiască vreun rău.

Aceasta este opinia majorităţii învăţaţilor redate în tafsiyr-urile lor.

Vom mai preciza că Ibn Jariyr a explicat în tafsiyr-ul său, în detaliu, acest subiect şi a precizat că a alăpta copilul mai mult de doi ani poate afecta şi trupul şi minte acestuia.

Sufiaan At-Tauurii a relatat că Aalqama a cerut unei femei care alăpta copilul ei şi după doi ani să îl înţarce.

5.Inţărcarea copilului se decide de comun acord

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... Dacă amândoi [părinţii] se învoiesc la înţărcare, după ce se sfătuiesc, nu vor avea păcat. ....». Acest âyat arată că dacă părinţii se decid să înţarce copilul înainte să treacă cei doi ani de alăptare pentru un bine de care sunt convinşi amândoi şi asupra căruia cad de acord, atunci nu este nici un păcat să procedeze în acest fel.

Prin urmare, nici mama nu poate decide singură să îşi înțarce copilul şi nici tatăl nu o poate obliga pe mamă să renunţe să îl alăpteze şi să îl înţarce.

Deci, părinţii sunt obligaţi să se consulte unul cu celălalt în această privinţă, după cum afirmă At-Tauurii.

Metoda consfătuirii între părinţi protejează drepturile copilului.

Este şi o binecuvântare de la Allāh (subhaanah-ua-ta’la) pentru robii Săi, pentru că a impus cea mai bună cale prin care părinţii trebuie să îşi crească copii, iar poruncile Sale sunt călăuzirea spre succes şi a părinţilor şi a copiilor.

Aceasta a mai fost subliniată de Allāh (subhaanah-ua-ta’la) când a revelat: « ...şi dacă alăptează [copiii născuţi] de la voi, atunci daţi-le lor simbria lor şi sfătuiţi-vă între voi [în această privinţă], aşa după cum se cuvine! Iar dacă aflaţi voi greutăţi, atunci îl va alăpta pe el, alta.» - sura «At-Talaaq (الطلاق)», versetul 6

Apoi Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis «... Iar dacă voiţi să luaţi doică pentru copiii voştri, nu veţi avea nici un păcat, dacă plătiţi ceea ce aveţi de dat, după cuviinţă. ...» - care înseamnă că dacă părinţii copilului cad de acord în ceea ce priveşte custodia copilului ca ea să fie dată tatălui, din cauza unor circumstanţe nefavorabile în care se află mama sau datorită faptului că tatăl se află în situaţie mai bună decât mama, atunci nu este nici un păcat pentru ei să procedeze astfel.

Prin urmare, mama poate renunţa la custodia copilului, iar tatăl să şi-o asume pe deplin.

Tatăl trebuie să dea fără zgârcenie ceea ce i se cuvine mamei pentru perioada cât a alăptat copilul şi este obligat să caute altă doică pentru copil, pe care, de asemenea, este obligat să o plătească.

Apoi Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis. «... Şi să fiţi cu frică de Allāh ....» - adică fiţi cu frică de Allāh (subhaanah-ua-ta’la) atunci când reglaţi acest probleme, « ...şi să ştiţi că Allāh este Cel care Vede ceea ce faceţi!» - pentru că Allāh (subhaanah-ua-ta’la) este Cel care Vede orice se întâmplă sau se plănuieşte şi nimic nu este trecut cu vederea.