Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 234

VERSETUL 234

Aceia dintre voi care se săvârşesc din viaţă şi lasă după ei soţii, ele trebuie să aştepte [o perioadă de] patru luni şi zece [zile]. După ce au împlinit timpul lor, nu mai e nici un păcat pentru voi pentru ceea ce fac ele cu sine, după cuviinţă. Şi Allāh este Bineştiutor a toate câte le faceţi.

1.Perioada de așteptare «Iidda» pentru văduvă

Acest verset este o normă impusă de Allāh (subhaanah-ua-ta’la) pentru nevestele ale căror soţi au murit şi anume: ele trebuie să parcurgă o perioadă de aşteptare «Iidda» de patru luni şi zece zile, chiar dacă a fost consumată sau nu căsătoria respectivă, după cum consideră majoritatea învăţaţilor.

Dovada că această regulă are ca subiect şi pe acele neveste care nu şi-au consumat căsătoria până la moartea soţului este chiar sensul general al acestui verset.

Intr-o relatare consemnată de Imam Ahmad şi de compilatorii «Sunan-ului», pe care At-Tirmidzii a clasificat-o ca fiind «autentică», se relatează că:
„ Ibn Mas’uud a fost întrebat ce părere are despre situaţia în care soţul moare înainte ca să consume căsătoria cu soţia lui şi nici nu i-a stabilit încă dota. La insistenţele oamenilor, Ibn Mas’uud a zis:
- Vă voi spune care este părerea mea personală, şi dacă este corectă, atunci este de la Allāh (subhaanah-ua-ta’la), iar dacă este greşită, atunci ea vine din nepriceperea mea sau din înşelăciunea lui Satan şi, în acest caz, nu se poate pune pe seama lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) sau a Trimisul său (sala-Allāhu alayhi-ua salam) nici un rău. Opinia mea este că trebuie să i se dea dota complet.”

In altă variantă s-a consemnat că Ibn Mas’uud a zis:
„ Ea trebuie să primească o dotă similară cu cea a femeilor de rangul ei, nici din zgârcenie şi nici cu risipă.
Apoi a mai adăugat:
- Trebuie, de asemenea, să parcurgă «Iidda» şi are dreptul şi la moştenire.
Ma’qil bin Yaasar Al-Aşja’ii(مَعْقِل بْن يَسَار الْأَشْجَعِيّ) s-a ridicat şi a zis:
- L-am auzit pe Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam) dând un verdict similar cu acesta în cazul lui Barua’ bint Uaaşiq (بِرْوَع بِنْت وَاشِق).
Auzind mărturisirea acesta, Abdulah bin Mas’uud s-a simţit uşurat.”

Intr-o altă relatare se spune că:
„Mai mulţi oameni din tribul Aşja’ii s-au ridicat şi au mărturisit:
- Suntem martori că Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a dat un verdict similar cu acesta în favoarea lui Barua’ bint Uaaşiq.”

In ceea ce priveşte pe văduva care este însărcinată, perioada ei de aşteptare se sfârşeşte în ziua în care naşte copilul, chiar dacă aceasta se petrece chiar în ziua morţii soţului.

Această regulă a fost impusă de Allāh (subhaanah-ua-ta’la) când a revelat âyatul: «... Iar termenul pentru cele care sunt îngreunate este până ce ele zămislesc.....». sura «At-Talaaq (الطلاق)», versetul 4

In «as-Sahiihayn», este consemnat un hadith provenind prin mai multe lanţuri de naratori, de la Subay’a Al-Aslamiia (سُبَيْعَة الْأَسْلَمِيَّة) în care ea relatează că:

„ Eram gravidă când soţul meu Sa’d bin Khaula (سَعْد بْن خَوْلَة) a murit. In scurt timp de la moartea soţului meu, am născut şi, după ce am ieşit din lăuzie, m-am s-a gătit pentru cel care mă peţea.

Aflând acestea, a venit la mine Abuu As-Sanaabil bin Ba’kak (أَبُو السَّنَابِل بْن بَعْكَك) şi mi-a zis:
- De ce te-ai gătit aşa? Nu cumva vrei să te măriţi?! Pe Allāh, tu nu te poţi căsători decât după ce trec patru luni şi zece zile!

Când am auzit aceste cuvinte ale lui Abuu As-Sanaabil, mi-am pus vălurile şi, când s-a lăsat seara, m-am dus la Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) şi i-am cerut lămuriri în această privinţă.

Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) mi-a zis că perioada mea de aşteptare s-a încheiat în ziua în care am născut şi că îmi este permis să mă mărit dacă doresc aceasta.”

2.Motivul impunerii perioadei de aşteptare numită «Iidda»

Sa’iid bin Al-Musayib şi Abuu Al-Aaliya au spus că motivul pentru care o văduvă trebuie să parcurgă «Iidda» timp de patru luni şi zece zile este posibilitatea ca în uterul ei să se formeze un fetus, iar starea de graviditate devine evidentă după această perioadă.

In «as-Sahiihayn» este colecţionat un hadith relatat de Ibn Mas’uud în care se spune că:

„ In primele patruzeci de zile, fetusul este în stare celulară, apoi în următoarele patruzeci de zile fetusul este în stare embrionară care seamănă cu un cheag de sânge, apoi devine precum o bucată de carne. Atunci, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) trimite un inger care îi dă duh de viaţă.”

Prin urmare, acest termen de patru luni şi zece zile sunt date pentru a fi sigură starea de graviditate, deoarece unele luni au mai puţin de 30 de zile, iar fătul va da semne de viaţă, numai după ce a primit suflare de viaţă.
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) ştie cel mai bine!

3.Perioada «Iidda» o mamă sclavă al cărei stăpân a murit

Vom menţiona aici că perioada «Iidda» pentru o mamă sclavă este aceeaşi ca pentru o femeie liberă.

Imam Ahmad a relatat că Aamruu bin Al-Aas (radi-Allāhu-anh) a zis:
„Nu distorsionați Sunna Profetului nostru (sala-Allāhu alayhi-ua salam). Perioada de «Iidda» pentru o mamă, fie ea şi sclavă, este de patru luni şi zece zile, dacă stăpânul ei a murit.”

.....

4. In perioada «Iidda» în caz de moarte, doliul este obligatoriu

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «.. După ce au împlinit timpul lor, nu mai e nici un păcat pentru voi pentru ceea ce fac ele (nevestele) cu sine (să se recăsătorească), după cuviinţă (în mod decent şi corect). Şi Allāh este Bineştiutor a toate câte le faceţi.»

Acest âyat arată că doliul pentru soţul decedat este obligatoriu a fi ţinut până ce perioada «Iidda» expiră.

S-a consemnat în «as-Sahiihayn» că Umm Habiiba şi Zaynab bint Jahş au spus că Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:

„ Nu este permis unei femei care crede în Allāh şi în Ziua de Apoi să ţină doliu mai mult de trei zile pentru oricine ar fi acela, decât numai pentru soţul ei mort ea trebuie să ţină doliu vreme de patru luni şi zece zile.”

Tot în «Cele două Sahiih-uri» este colecţionat un hadith de la Umm Salama g care a relatat că:

„ O femeie a venit la Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) şi a zis:
- O, Trimis a lui Allāh, soţul fiicei mele a murit şi ea tot se plânge de dureri de ochi. Putem să îi punem kohol¹ în ochi?
In timp ce asculta întrebarea, Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis de mai multe ori: «Nu!», apoi a adăugat:
- Se ţine numai patru luni şi zece zile! Când trăiaţi în Jaahiliia trebuia să ţineţi doliu pentru un an întreg.”

Zaynab (radi-Allāhu-anha), fiica lui Umm Salama (radi-Allāhu-anha), a zis, referitor la perioada pre-islamică numită Jaahiliia, că:
„ Atunci când soţul murea, văduva se închidea în casă şi purta cele mai ponosite haine pe care le avea. Nu se parfuma şi nici nu se gătea vreme de un an. Apoi, ea ieşea afară şi i se dădea nişte bălegar pe care trebuia să-l azvârle. Apoi era adus un animal: un măgar, ori o oaie, sau o pasăre care se cresta cu un cuţit astfel încât să curgă nişte sânge din acel animal, care, de cele mai multe ori, murea din cauza rănii.”

Pe scurt, doliul pe care trebuie să-l ţină văduva include şi faptul că ea nu are voie să folosească articole de înfrumuseţare precum: parfum, machiaj, haine luxoase sau bijuterii, care să denote că este dispusă unei noi căsătorii.

Perioada de doliu este valabilă pentru orice văduvă, tânără sau bătrână, femeie liberă sau sclavă, musulmană sau nemusulmană, după cum se deduce din sensul general al acestui verset.

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a mai zis: «.. După ce au împlinit timpul lor ...» - care înseamnă la încheierea perioadei «Iidda» după cum explică Ad-Dahhaak şi Ar-Rabiy’ bin Anas .

«... nu mai e nici un păcat pentru voi ...» - Az-Zuhrii a zis că aceasta se referă la „tutorele sau custodele ei ”.

« ...pentru ceea ce fac ele (văduvele) cu sine ...» - adică femeile care au parcurs integral perioada «Iidda».
Al-Auufii a relatat că Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a zis:
„ Dacă femeia a divorţat sau este văduvă şi perioada de «Iidda» a expirat, atunci nu este nici un păcat ca ele să se înfrumuseţeze ca să de înţeles că doresc să se recăsătorească. Aceasta este calea cea «.. după cuviinţă ...».”

S-a mai relatat că şi Muqaatil bin Hayaan a dat aceeaşi explicaţie acestui verset.
Ibn Jurayj a relatat că Mujaahid a zis:
„ « După ce au împlinit timpul lor, nu mai e nici un păcat pentru voi pentru ceea ce fac ele (nevestele) cu sine (să se recăsătorească), după cuviinţă (în mod decent şi corect). » - se referă la o căsătorie legală şi onorabilă.”
S-a relatat că Al-Hasan, Az-Zuhrii şi As-Suddii sunt şi ei adepţii acestei explicaţii.

Nota bene:
1 «كُحْل – kuhl» sau «kohol» - conform Dicţionarului explicativ al limbii române «kohol» este un neologism preluat din franțuzescul «kohol», care a fost preluat din cuvântul arab «kohl» şi care este un produs cosmetic care are la bază sulfura de antimoniu.
In Arabia, acest tip de machiaj se producea în gospodărie şi era o pastă rezultată amestecarea grăsimii de vită cu pudra obţinută prin arderea îndelungată a uleiului de seminţe de susan, pe un taler de cupru.
Folosirea koholului pentru machiajul ochilor sau pentru pigmentarea pielii în tatuaje, ori pentru vopsirea părului datează din vremea Egiptului pre-dinastic, având un efect de lungă durată.
După unele tradiţii se spune că acest produs cosmetic avea şi efecte vindecătoare ale unor afecţiuni oculare.
In hadith-ul mai sus menţionat, Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) nu a permis ca văduva să folosească kohol pentru că acesta era în principiu un produs cosmetic de înfrumuseţare, cu unele efecte benefice pentru ochi.