Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 238 şi 239

VERSETELE 238 şi 239

238. Impliniţi cu sârguinţă Rugăciunile, cu osebire Rugăciunea [As-salaat] de la mijloc! Şi staţi în picioare dinaintea lui Allāh, cu smerenie!

239. De vă temeţi [de ceva], [rugaţi-vă] mergând pe jos sau călare, iar când sunteţi iarăşi în siguranţă, pomeniţi-L pe Allāh, aşa cum El v-a învăţat, ceea ce voi nu ştiaţi!

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a poruncit ca rugăciunile obligatorii să fie împlinite corect şi la timpul prestabilit.

S-a consemnat în «as-Sahiihayn» că Ibn Mas’uud (radi-Allāhu-anh) a zis:

„ L-am întrebat pe Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam) care este fapta pe care Allāh (subhaanah-ua-ta’la) o apreciază cel mai mult.
- Să împlineşti rugăciunile la timpul potrivit. – a zis el (sala-Allāhu alayhi-ua salam).
- Şi după aceasta ce ar urma?
- Jihad-ul pe Calea lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) - a replicat el.
- Şi după acesta? – am continuat eu.
- Să fi bun cu părinții tăi şi să-ţi împlineşti datoria faţă de ei.”
Apoi Abdulah (radi-Allāhu-anh) a mai adăugat:
„Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) mi-a spus toate acestea, şi, dacă l-aş fi întrebat şi mai multe, mi-ar fi spus şi mai multe.”

1. Rugăciunea de mijloc numită « الصَّلَاة الْوُسْطَى- As-salaatul-uusta»

Apoi, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a pus accent pe împlinirea Rugăciunii de mijloc, « الصَّلَاة الْوُسْطَى- As-salaatul-uusta» care este «As-salaatul-Aasr» - după cum spun majoritatea învăţaţilor dintre Companioni, explicaţiile lor fiind consemnate de At-Tirmidzii şi Al-Baghauii (البَغَوِي).

Al-Qaadii Al-Maauardii (الْقَاضِي الْمَاوَرْدِيَّ) a declarat că majoritatea învăţaţilor dintre at-taabi’iin (التَّابِعِينَ) au această opinie.

Al-Haafiż Abuu Omar bin Abd-Al-Barr (الْحَافِظ أَبُو عُمَر بْن عَبْد الْبَ) a spus că acesta este opinia majorităţii erudiţilor în ştiinţele de «الْأَثَر - al-Athar » - ( adică în Ahaadith şi în declaraţiile şi explicaţiile Salafilor ).

Şi Abuu Muhammad bin Aatiia a spus că acesta este tafsiyr-ul majorităţii învăţaţilor în ceea ce priveşte expresia: «rugăciunea de mijloc».

Al-Haafiż Abuu Muhammad Abd-Al-Mu’umin bin Khalaf Ad-Ddumyaatii (الْحَافِظ أَبُو مُحَمَّد عَبْد الْمُؤْمِن بْن خَلَف الدِّمْيَاطِيّ) a scris în lucrările sale despre rugăciunea de mijloc că este vorba despre «As-salaatul-Aasr» şi a precizat că acesta este şi tafsiyr-ul lui Omar, Aaliy, Ibn Mas’uud, Abuu Aiiuub, Abdulah bin Aamruu, Samura bin Jundab, Abuu Hurayra, Abuu Sa’iyd, Hafsa, Umm Habiyba, Umm Salama, Ibn Abas şi Aaişa ( radi-Allāhu-anhum‎‎).

Aceasta este şi explicaţia dată de Oubayda, Ibrahim an-Nakha’ii, Raziyn, Zirr bin Hubayş, Sa’iid bin Jubayr, Ibn Siiriin, Al-Hasan, Qataada, Ad-Ɖahhaak, Al-Kalbii, Muqaatil, Oubayd bin Abuu Mariyam şi alţii.

2. Dovada că «As-salaatul-Aasr» este «Rugăciunea de mijloc»

Imam Ahmad a relatat că Aaliy (radi-Allāhu-anh) a povestit că:

„ In timpul Bătăliei Al-Ahzaab, Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
- Ne-au privat de împlinirea Rugăciunii de mijloc, salaatul-Aasr , fie ca Allāh să le umple inimile şi casele cu foc!
In acea zi, el (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a împlinit «salaatul-Aasr» între «salaatul-Maghrib» şi «salaatul-Iişaa’».”

Muslim şi An-Nasaa’ii au colecţionat acest hadith.

Mai mult, Cei doi şeici (Al-Bukhaarii şi Muslim), Abuu Daaud, At-Tirmidzii, An-Nasaa’ii şi mulţi alţi dintre compilatorii «Sunan-ului» au înregistrat acest hadith provenind prin diferite lanţuri de naratori până la Aaliy(radi-Allāhu-anh).

Hadith-ul despre Bătălia Al-Ahzaab, când politeiștii i-au împiedicat pe Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam) şi pe Companioni (radi-Allāhu-anhum) să împlinească Rugăciunea de mijloc (As-salaatul-Aasr) a mai fost relatat şi de alţi Companioni (radi-Allāhu-anhum). Am pomenit aici numai cuvintele Profetului (sala-Allāhu alayhi-ua salam) care fac precizarea că Rugăciunea de mijloc este «As-salaatu-Aasr».

Şi Muslim a consemnat o variantă a acestui hadith provenind prin Ibn Mas’uud şi Al-Baraa’ bin Aazib.

Imam Ahmad a relatat că Samura bin Jundab a spus că Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:

„ – Rugăciunea de mijloc este salaatul-Aasr - صَلَاةُ الْوسْطَى صَلَاةُ الْعَصْر”

In alt hadith, s-a relatat că Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a recitat: „« Impliniţi cu sârguinţă Rugăciunile, cu osebire Rugăciunea de la mijloc! »” şi apoi a explicat că este vorba despre Rugăciunea de Aasr.


In altă variantă a acestui hadith, Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:

„Şi aceasta este Rugăciunea de Aasr.”

iar Ibn Ja’far a precizat că Trimisul lui Allāh fusese întrebat despre Rugăciunea de mijloc.

At-Tirmidzii a consemna şi el acest hadith, clasificându-l «hasan, Sahiih - corect, autentic».

Şi Abuu Haatim bin Hibbaan a consemnat în «Sahiih-ul» său că Abdulah a spus că Trimisul lui Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis: „– Rugăciunea de mijloc este salaatul-Aasr - صَلَاةُ الْوسْطَى صَلَاةُ الْعَصْر”

At-Tirmidzii a consemnat că Ibn Mas’uud (radi-Allāhu-anh) a relatat că Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
„– Rugăciunea de mijloc este salaatul-Aasr - صَلَاةُ الْوسْطَى صَلَاةُ الْعَصْر”

At-Tirmidzii a clasificat acest hadith «hasan, Sahiih - corect, autentic».
Muslim a colecţionat în «Sahiih-ul» său o variantă a acestui hadith, astfel:

„ Ne-au împiedicat să împlinim Rugăciunea de mijloc, Rugăciunea de Aasr –
شَغَلُونَا عَنِ الصَّلَاةِ الْوسْطَى صَلَاةِ الْعَصْر.”

Toate aceste consemnări subliniază concepţia potrivit căreia «Rugăciunea de Aasr» este considerată a fi «Rugăciunea de mijloc», fiind susţinută şi probată printr-un hadith autentic.

Ibn Omar (radi-Allāhu-anh) a relatat că Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a accentuat importanţa împlinirii la timp a Rugăciunii de amiază spunând:

„ – Acela care pierde rugăciunea de Aasr este ca şi cum şi-ar fi pierdut şi familia şi averea.
مَنْ فَاتَتْهُ صَلَاةُ الْعَصْرِ فَكَأَنَّمَا وُتِرَ أَهْلَهُ وَمَالَه”

S-a mai consemnat în «Sahiih» că Burayda bin Al-Husayb (بُرَيْدَة بْن الْحُصَيْب) a zis că Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a spus:

„ In vreme înnourată, împliniţi Aasr chiar şi puţin mai devreme, pentru că acela care pierde Rugăciunea de Aasr, îşi va anula şi meritul faptelor bune ce le-a împlinit.”

3.Interdicţia de a vorbi în timpul Rugăciunii

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... Şi staţi în picioare dinaintea lui Allāh, cu smerenie!» - aceasta înseamnă a fi cu supunere şi evlavie înaintea Lui, în timpul Rugăciunii.

Această poruncă conţine şi interdicţia de a nu vorbi în timpul rugăciunilor, pentru că această faptă contravine sensului şi scopului rugăciunii.

Din acest motiv Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam), aflându-se în timpul rugăciunii, nu i-a răspuns la salut lui Ibn Mas’uud şi, apoi, i-a zis: „Rugăciunea necesită ceva mai multă concentrare din partea celui care o împlineşte.” – în sensul că se folosesc în timpul rugăciunii şi corpul, şi limba, şi mintea.

Muslim a relatat că Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) i-a spus lui Mu’aauiya bin Al-Hakam As-Sulamii (مُعَاوِيَة بْن الْحَكَم السُّلَمِيّ) atunci când el a vorbit în timpul Rugăciunii:

„ – In timpul rugăciunilor nu este permis a se face conversaţie; vorbele care se rostesc în timpul rugăciunii sunt tasbiih-ul, takbiir-ul şi dzikr_Allāh!”

Imam Ahmad a relatat că Zayd bin Arqam (زَيْد بْن أَرْقَم) a zis:
„ In timpul rugăciunilor, unii oameni purtau discuţii pe diferite teme cu cei cunoscuţi din preajma lor. Apoi a fost revelat acest âyat: «... Şi staţi în picioare dinaintea lui Allāh, cu smerenie!» prin care ni s-a poruncit să nu mai discutăm în timpul rugăciunii.”

Cu excepţia lui Ibn Majaah, toţi colecționarii de Ahaadith au consemnat această relatare.

...........

4.Rugăciunea în vremuri de primejdie

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «. De vă temeţi [de ceva], [rugaţi-vă] mergând pe jos sau călare, iar când sunteţi iarăşi în siguranţă, pomeniţi-L pe Allāh, aşa cum El v-a învăţat, ceea ce voi nu ştiaţi!».

După ce Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a poruncit împlinirea cu sârguinţă a rugăciunilor subliniind importanţa acestui fapt, El (subhaanah-ua-ta’la) a pomenit şi despre situaţia în care este imposibilă împlinirea după tipic a rugăciunii, cum ar fi cazurile în care se poartă un război ori oamenii se află în stare de asediu.

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « De vă temeţi [de ceva], [rugaţi-vă] mergând pe jos sau călare,...» - care înseamnă a se împlini rugăciunea după cum situaţia în care se află respectiva persoană o cere, chiar dacă aceasta înseamnă a merge sau a călări, cu faţa orientată spre Qibla sau fără a se orienta spre ea.

Imam Maalik a relatat că Naafi’ a zis că Ibn Omar (radi-Allāhu-anh) vorbea oamenilor despre Rugăciunea pentru vremuri de primejdie când era întrebat despre ea şi apoi spunea: „Şi dacă este o primejdie mare, atunci rugaţi-vă în mers, ori călare, cu faţa orientată spre Qibla sau fără a vă orienta spre ea.” Naafi’ a comentat: „Cred că ştia aceasta de la Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam).”

Al-Bukhaarii şi Muslim au colecţionat această relatare.
Muslim, Abuu Daauud, An-Nasaa’ii, Ibn Majaah şi Ibn Jariyr au relatat că Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a zis: „ Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a poruncit împlinirea rugăciunilor după cum a orânduit Profetului vostru (sala-Allāhu alayhi-ua salam) astfel: patru rak’a când sunteţi acasă, două rak’a în timpul călătoriei şi o rak’a în vremuri de primejdie.”

Aceasta este şi teoria lui Al-Hasan Al-Basrii, Qataada, Ad-Dahhaak şi a mai multor învăţaţi.

Cu referire la aceste situaţii, Al-Bukhaarii a intitulat unul dintre capitolele din lucrarea sa: «Rugăciunea în timpul asediului şi înainte de confruntarea cu inamicul».

Al-Auzaa’ii a zis: „Dacă victoria pare a fi de partea musulmanilor şi ei nu au încă posibilitatea să împlinească rugăciunea după tipic, atunci fiecare în parte să se roage aplecând capul său. Dacă nu pot nici măcar să aplece capul, atunci pot amâna rugăciunea până după bătălie. Dacă ei se simt în siguranță, atunci ei trebuie să împlinească rugăciunea în două rak’a, iar dacă nu se poate, atunci o singură rak’a care să includă două prosternări. Dacă nici aceasta nu este posibil, numai a rosti takbiir nu este de ajuns, de aceea, rugăciunea se va amâna până ce oamenii se vor afla în siguranţă.”

Aceasta este şi teoria lui Makhuul.

Anas bin Maalik a zis: „ Pe când luam parte la asediul fortăreţei Tastur (تَسْتُر), zorii zilei începeau lumineze orizontul, şi, dintr-o dată lupta s-a stârnit cu furie, iar musulmanii n-au mai putut să facă rugăciunea înainte să se lumineze. După aceea, am făcut rugăciunea de Fajr conduşi de Abuu Muusa şi victoria a fost a noastră. Nimic din ceea ce aş fi putut să câştig în această viaţă lumească nu mi-ar fi adus mai mare satisfacţie decât mi-a adus acea rugăciune împlinită.”
Acesta este varianta înregistrată de Al-Bukhaarii.

5. Rugăciunea în vreme de pace se împlineşte după tipic

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... iar când sunteţi iarăşi în siguranţă, pomeniţi-L pe Allāh (în rugăciune),..» - adică împliniţi rugăciunea aşa cum v-a poruncit Allāh (subhaanah-ua-ta’la), făcând plecăciunile, prosternările şi toate celelalte mişcări tipice, după regulile ei, cu atenţia şi evlavia cuvenită împlinirii adorării lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) prin rugăciune şi suplicaţii.

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... aşa cum El v-a învăţat, ceea ce voi nu ştiaţi!» - adică aşa cum Allāh (subhaanah-ua-ta’la) v-a revelat, v-a călăuzit şi v-a învăţat despre ceea ce vă foloseşte în această lume şi în Viaţa de Apoi şi, de aceea, trebuie să fiţi recunoscători şi să-L pomeniţi.

Menţionând despre vremurile de primejdie, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a mai revelat: « ...Dar când sunteţi în pace, atunci împliniţi Rugăciunea [”As-salaat» ] [în întregime], căci Rugăciunea [„As-salaat» ] este orânduită pentru drept-credincioşi la timpuri hotărâte!» - sura «An-Nisaa’ (النساء)», verset 103.

Vom menţiona hadith-ul referitor la Rugăciunea pentru vremurile de primejdie în tafsiir-ul pentru sura «An-Nisaa’» când vom explica afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) « Iar atunci când tu, [Muhammad,] te vei afla printre ei [în timpul luptei] şi vei conduce Rugăciunea lor [”As-salaat» ], ...» din versetul 102.