Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 246, 247,248,249, 250, 251 şi 252

VERSETELE 246, 247, 248, 249, 250, 251 şi 252

246. N-ai văzut tu adunarea căpeteniilor fiilor lui Israel, când după [vremea lui] Moise, i-au zis unuia dintre profeţii lor: “Alege-ne nouă un rege, ca să luptăm pe calea lui Allāh!”? Le-a zis el: “Şi dacă nu luptaţi, după ce vi s-a poruncit lupta?” I-au răspuns: “Ce am avea ca să nu luptăm pentru Allāh, când noi am fost alungaţi din căminele noastre,de lângă copiii noştri?” Dar când le-a fost poruncită lupta, ei au întors spatele, afară de puţini dintre ei. Insă Allāh îi cunoaşte bine pe cei nelegiuiţi!

247. Şi le-a zis profetul lor: “Allāh vi l-a trimis vouă pe Taaluut ca rege!”. Au răspuns ei: “Cum să cârmuiască el peste noi, când noi suntem mai vrednici de domnie decât el? El nu a fost dăruit nici cu bogăţie din belşug”. Le-a zis: “Allāh l-a ales pe el peste voi şi l-a înzestrat cu prisos de învăţătură şi putere trupească!” Iar Allāh dă [din] stăpânirea Lui cui voieşte El, căci Allāh este Cel cu Har Nemărginit [şi]El este Atoateştiutor

248. Şi profetul lor le-a zis: "Un semn al stăpânirii sale este acela că va veni la voi cu chivotul în care se află chezăşia liniştii trimise de Domnul vostru, laolaltă cu rămăşiţele lăsate de neamul lui Moise şi de neamul lui Haaruun, purtat de ingeri. In aceasta este un semn pentru voi, dacă sunteţi credincioşi!".

249. Şi când a purces Taaluut cu oştenii lui, a zis el: Iată, Allāh voieşte să vă încerce cu un râu; acela care va bea nu va mai fi de partea mea, iar acela care nu va gusta din el va fi de partea mea, afară de cei care vor lua o sorbitură cu căuşul palmei lor. Ei însă au băut din el, afară de puţini dintre ei. După ce au trecut, el şi cei ce crezură împreună cu el, au zis ei: "N-avem astăzi putere faţă de Jaaluut (Goliat) şi de oştenii săi!" Dar au zis şi cei care erau convinşi că Il vor întâlni pe Allāh: "De câte ori nu a învins o oştire mai puţin numeroasă o oştire mai mare, cu voia lui Allāh, căci Allāh este cu cei statornici!".

250. Şi când au ieşit înaintea lui Jaaluut şi a oştenilor săi, au zis ei: "Doamne, revarsă asupra noastră statornicie, întăreşte picioarele noastre şi ajută-ne pe noi să înfrângem acest neam de necredincioşi!"

251. Şi i-au înfrânt cu îngăduinţa lui Allāh, şi Daaud (David) l-a omorât pe Jaaluut, iar Allāh i-a dăruit [lui Daaud] cârmuirea şi înţelepciunea şi l-a învăţat ceea ce a voit El. Şi dacă Allāh nu i-ar ţine pe oameni în frâu, unul prin altul, pământul ar fi stricat. Dar Allāh este darnic cu toate lumile!

252. Acestea sunt versetele lui Allāh, pe care Noi Ţi le recităm [Muhammad] întru adevăr. Şi tu eşti [neîndoielnic] dintre trimişi!

Povestea regelui numit peste evrei

«246. N-ai văzut tu adunarea căpeteniilor fiilor lui Israel, când după [vremea lui] Moise, i-au zis unuia dintre profeţii lor: “Alege-ne nouă un rege, ca să luptăm pe calea lui Allāh!”? Le-a zis el: “Şi dacă nu luptaţi, după ce vi s-a poruncit lupta?” I-au răspuns: “Ce am avea ca să nu luptăm pentru Allāh, când noi am fost alungaţi din căminele noastre,de lângă copiii noştri?” Dar când le-a fost poruncită lupta, ei au întors spatele, afară de puţini dintre ei. Insă Allāh îi cunoaşte bine pe cei nelegiuiţi!»

Mujaahid (radi-Allāhu-anh) a zis că profetul despre care se face vorbire în versetul 246 este Samuel – (شَمْوِيل - Şamuiil).

Uahb bin Munabbih a zis:
„ Copiii lui Israel au rămas pe calea cea dreaptă pentru o bucată de vreme după ce Moise a plecat dintre ei.

Apoi, ei au adus inovaţii religiei, iar unii dintre ei au început să se închine la idoli, cu toate că mereu li s-a trimis lor profeţi, dintre ei, care să le aducă aminte să respecte poruncile din Tora.

Când evreii au început să săvârşească păcate şi să se complacă în ele, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) i-a dat pe ei în mâinile duşmanilor lor şi a abătut asupra lor necazuri şi calamităţi, drept pedeapsă.

Mulţi dintre ei au căzut prizonieri la dușmani şi pământurile lor au fost invadate.

Mai înainte, nimeni nu îndrăznea să se ridice cu oaste împotriva israeliţilor, căci victoria era mereu a lor, pentru că ei aveau Tora şi at-Taabuut (التَّابُوت – sicriu, chivotul mărturiei) ce le moşteniseră de la Moise din vremea când Allāh (subhaanah-ua-ta’la) i-a vorbit direct.

Insă iudeii se complăceau în rătăcirile lor, până când un rege duşman a capturat Chivotul şi Tora, iar iudeilor nu le-a mai rămas decât ceea ce îşi aminteau unii dintre învăţaţii lor.

Şi darul profeţiei le-a fost luat iudeilor, căci niciunul dintre ei nu mai primeau acest har, afară numai de o femeie gravidă din spiţa lui Levi care mai primea această favoare. Şi pentru că soţul ei fusese ucis, iudeii o ţineau într-o Casă a lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) în speranţa că ea va fi dăruită cu un băiat, care să primească harul profeţiei.

Şi femeia se ruga lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) să i se dăruiască un băiat. Şi ruga ei a fost împlinită şi ea a născut un băiat pe care l-a numit Samuel, care înseamnă «Allāh mi-a auzit ruga.».

Unii au zis că numele lui a fost Simeon – (شَمْعُون – Şam’uun ) – care are acelaşi înţeles.

Cu cât acel băiat creştea, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) îl făcea să fie dintre cei evlavioşi.

Când a ajuns la vremea să primească harul profeţiei, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) i-a revelat că trebuie să se ducă să le vorbească oamenilor şi să le spună că a fost trimis să le ceară să se întoarcă la adorarea lui Allāh, Unul şi Singurul.

Samuel s-a dus şi a împlinit ceea ce îi poruncise Allāh (subhaanah-ua-ta’la), însă iudeii i-au cerut să le fie numit un rege peste ei ca să se elibereze de duşmani sub comanda lui, căci şi regalitatea le fusese luată.

Atunci, Profetul lor le-a zis:
„ - Şi dacă Allāh (subhaanah-ua-ta’la) v-a numi un rege peste voi, vă veţi ţine voi legământul şi veţi lupta voi sub comanda lui? - adică «...“Şi dacă nu luptaţi, după ce vi s-a poruncit lupta?”... ».

Au răspuns ei: «..“Ce am avea ca să nu luptăm pentru Allāh, când noi am fost alungaţi din căminele noastre, de lângă copiii noştri?” ...» - adică li s-a invadat ţara şi li s-au luat copii.

Apoi, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a revelat: « ...Dar când le-a fost poruncită lupta, ei au întors spatele, afară de puţini dintre ei. Insă Allāh îi cunoaşte bine pe cei nelegiuiţi!» - adică numai câţiva şi-au ţinut promisiunea, iar restul au abandonat Jihad-ul, însă Allāh (subhaanah-ua-ta’la) ştie cine sunt aceia."

« 247. Şi le-a zis profetul lor: «“Allāh vi l-a trimis vouă pe Taaluut (طَالُوتَ) ca rege!”. Au răspuns ei: “Cum să cârmuiască el peste noi, când noi suntem mai vrednici de domnie decât el? El nu a fost dăruit nici cu bogăţie din belşug”. Le-a zis: “Allāh l-a ales pe el peste voi şi l-a înzestrat cu prisos de învăţătură şi putere trupească!” Iar Allāh dă [din] stăpânirea Lui cui voieşte El, căci Allāh este Cel cu Har Nemărginit [şi]El este Atoateştiutor.»

"După ce israeliţii au cerut ca Profetul lor să numească un rege, acesta l-a numit pe Saul – (Taaluut - طَالُوت) care era numai un simplu soldat pe atunci şi nici nu era din spiţa lui Yehudah – (يَهُوذَا – Yahuudaa ) tribul israelit căruia i se atribuise harul regalităţii.

Din acest motiv ei au comentat zicând: «... Cum să cârmuiască el peste noi, ...» - însemnând că el nu poate fi rege pentru că «... noi suntem mai vrednici de domnie decât el ... El nu a fost dăruit nici cu bogăţie din belşug...».

Ei au zis că Saul era prea sărac ca să aibă măcar acest atu care să îi justifice atribuirea demnităţii de a fi rege.

Unii au spus că Saul era sacagiu, iar alţii că era vopsitor de piei de animale.

Israeliţii se întreceau în a se opune Profetului lor, în loc să îi dea ascultare şi se întreceau cu cearta în loc să fie înţelepţi.

Profetul Samuel le-a răspuns lor:
„- « ...Allāh l-a ales pe el peste voi ...»” - adică Saul a fost cel ales de Allāh (subhaanah-ua-ta’la) dintre ei pentru ştiinţa lui.

Profetul lor le-a mai zis:
„- Nu a fost alegerea mea ca Saul să fie regele vostru, ci a fost Voia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) care a poruncit astfel, ca răspuns la cererea voastră. Şi, în plus, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) «...l-a înzestrat cu prisos de învăţătură şi putere trupească...» - Saul este şi mai Inţelept şi mai puternic şi mai răbdător decât oricare dintre voi în luptă şi are ştiinţa războiului mai bună decât voi.

Pe scurt, Saul era mai bun decât oricare dintre israeliţi, iar un rege trebuie să fie suficient de cunoscător, de înţelept, o înfăţişare demnă şi un trup puternic.

Apoi, Profetul lor a mai adăugat:
„- «... Iar Allāh dă [din] stăpânirea Lui cui voieşte El, ...»” - adică Allāh (subhaanah-ua-ta’la) are Autoritate Supremă şi El (subhaanah-ua-ta’la) face ceea ce voieşte şi nimeni nu îi poate cere Lui socoteală pentru acţiunile Sale, în vreme ce oamenilor li se va cere socoteală pentru ceea ce au făptuit şi au gândit.

Şi acesta pentru că Allāh (subhaanah-ua-ta’la) este Atotcunoscător, Inţelept şi Milostiv cu creaturile Sale.

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « căci Allāh este Cel cu Har Nemărginit [şi]El este Atoateştiutor.» - adică Harul lui este atotcuprinzător şi El (subhaanah-ua-ta’la) revarsă binecuvântările Sale asupra cui voieşte El, căci El (subhaanah-ua-ta’la) ştie cel mai bine cine este acela care le merită şi care este acela care nu le merită."

« 248. Şi profetul lor le-a zis: "Un semn al stăpânirii sale este acela că va veni la voi cu chivotul în care se află chezăşia liniştii trimise de Domnul vostru, laolaltă cu rămăşiţele lăsate de neamul lui Moise şi de neamul lui Haaruun, purtat de ingeri. In aceasta este un semn pentru voi, dacă sunteţi credincioşi!".».
Apoi, Profetul lor le-a zis:
„- Un semn al harului stăpânirii cu care a fost binecuvântat Saul fiind numit rege peste voi este acela că Allāh (subhaanah-ua-ta’la) vă va aduce înapoi Chivotul mărturiei ce v-a fost luat.”

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «.. In care se află chezăşia liniştii trimise de Domnul vostru ..» - însemnând pacea şi speranţa.

Abdurazaq a spus că Qataada a explicat că âyatul «.. In care se află chezăşia liniştii trimise de Domnul vostru ..» - se referă la «har».

Ar-Rabiy’ a spus că se referă la «îndurare», care este şi opinia lui Ibn Abas (radi-Allāhu-anh), după cum relatează Al-Auufii.

Apoi Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... laolaltă cu rămăşiţele lăsate de neamul lui Moise şi de neamul lui Haaruun, ...».

Ibn Jariyr a relatat că Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a explicat referitor la acest âyat că: „ se referă la toiagul lui Moise şi la fragmente din Tablele Legii.” Acesta este şi tafsiyr-ul lui Qataada, As-Suddii, Ar-Rabiy’ bin Anas şi Ikrima, care a mai adăugat: „şi Tora”.

Abdurazaq l-a întrebat pe At-Tauurii despre sensul âyatului « laolaltă cu rămăşiţele lăsate de neamul lui Moise şi de neamul lui Haaruun, ...», iar At-Tauurii i-a zis:
„ – Unii spun că în chivotul mărturiei erau păstrate un vas cu mană şi fragmente din Tablele Legii, iar alţii spun că erau păstrate toiagul lui Moise şi sandalele lui, căci Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « Eu sunt Stăpânul tău! Scoate-ţi încălţările tale, căci tu te afli în valea cea sfântă, Tuua » (20:12).”

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... purtat de ingeri ...».

Ibn Jurayj a spus că Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a explicat:
„ Ingerii s-au pogorât purtând cu ei între cer şi pământ Chivotul mărturiei – at-taabuut – pe care l-au aşezat dinaintea lui Saul – Taaluut - în vreme ce oamenii erau martori la acestea.”

As-Suddii a zis:
„Chivotul a fost adus în casa lui Saul – Taaluut - astfel ca oamenii să creadă în profeţia lui Simeon – Şam’uun – şi să i se supună lui Saul.”

„Apoi Profetul Samuel a zis:
„ - «... In aceasta este un semn pentru voi,..» care face dovada că eu sunt un profet adevărat ca să credeţi în profeţiile mele şi să ascultaţi porunca mea de a vă supune lui Saul (Taaluut), «.. dacă sunteţi credincioşi!"» - adică voi credeţi în Allāh (subhaanah-ua-ta’la) şi în Viaţa de Apoi.”

« 249. Şi când a purces Taaluut cu oştenii lui, a zis el: Iată, Allāh voieşte să vă încerce cu un râu; acela care va bea nu va mai fi de partea mea, iar acela care nu va gusta din el va fi de partea mea, afară de cei care vor lua o sorbitură cu căuşul palmei lor. Ei însă au băut din el, afară de puţini dintre ei. După ce au trecut, el şi cei ce crezură împreună cu el, au zis ei: "N-avem astăzi putere faţă de Jaaluut (Goliat - جَالُوتَ) şi de oştenii săi!" Dar au zis şi cei care erau convinşi că Îl vor întâlni pe Allāh: "De câte ori nu a învins o oştire mai puţin numeroasă o oştire mai mare, cu voia lui Allāh, căci Allāh este cu cei statornici!".»

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a revelat că Saul, rege al Copiilor lui Israel, a pornit împreună cu oştirea lui şi cu israeliţii care i s-au supus.

As-Suddii a spus că armata lui Saul era alcătuită din 80 de mii de soldaţi, însă Allāh (subhaanah-ua-ta’la) ştie cel mai bine.

"Saul a zis: „- «... Iată, Allāh voieşte să vă încerce ..» - adică: „ Allāh (subhaanah-ua-ta’la) vrea să vă testeze cu un râu” - un râu care curge între Iordania şi Palestina, care se numeşte aş-Şarii’a (الشَّرِيعَة), după cum susţin Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) şi alţi învăţaţi.

Apoi, Saul – Taaluut - a explicat în continuare:
„- «.. acela care va bea nu va mai fi de partea mea ..» - adică nu va mai fi alături de mine astăzi, iar «.. acela care nu va gusta din el va fi de partea mea, afară de cei care vor lua o sorbitură cu căuşul palmei lor....» - însemnând că aceia care numai îşi vor umezi buzele cu apă vor fi de partea mea la fel cum sunt de partea mea cei care nu au băut.”

Apoi, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a revelat: «... Ei însă au băut din el, afară de puţini dintre ei ...».

Ibn Jurayj a preluat de la Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) explicaţia: „Setea celor care numai îşi umezeau buzele cu puţină apă luată în căuşul palmei lor se potolea, iar setea acelora care beau pe îndestulate din apa râului rămânea neostoită.”


Ibn Jariyr a relatat că Al-Baraa’ bin Aazib a zis: „De multe ori se spunea că numărul Companionilor (radi-Allāhu-anh) care l-au însoţit pe Profetul Muhammad (sala-Allāhu alayhi-ua salam) în lupta de la Badr a fost trei sute zece, cam tot atâţia câţi soldaţi au trecut râul împreună cu Saul, căci numai cei care au crezut au trecut peste râu alături de el.”

Şi Al-Bukhaarii a consemnat această relatare.

Acesta este motivul pentru care Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a revelat: «...După ce au trecut, el şi cei ce crezură împreună cu el, au zis ei: "N-avem astăzi putere faţă de Jaaluut (Goliat - جَالُوتَ) şi de oştenii săi!"».

Acest âyat relatează că israeliţii care au rămas alături de Saul credeau că sunt prea puţini ca să facă faţă numeroasei armate a duşmanului şi, de aceea, cei mai înţelepţi dintre ei au ridicat moralul soldaţilor lui Saul evocând promisiunea lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) de a-i face biruitori asupra duşmanilor şi amintindu-le faptul că numai de la El (subhaanah-ua-ta’la) vine victoria şi nu ţine de numărul sau logistica armatelor, zicându-le: «"De câte ori nu a învins o oştire mai puţin numeroasă o oştire mai mare, cu voia lui Allāh, căci Allāh este cu cei statornici!"».
«250. Şi când au ieşit înaintea lui Jaaluut şi a oştenilor săi, au zis ei: "Doamne, revarsă asupra noastră statornicie, întăreşte picioarele noastre şi ajută-ne pe noi să înfrângem acest neam de necredincioşi!" /
251. Şi i-au înfrânt cu îngăduinţa lui Allāh, şi Daaud (David) l-a omorât pe Jaaluut, iar Allāh i-a dăruit [lui Daaud] cârmuirea şi înţelepciunea şi l-a învăţat ceea ce a voit El. Şi dacă Allāh nu i-ar ţine pe oameni în frâu, unul prin altul, pământul ar fi stricat. Dar Allāh este darnic cu toate lumile! /
252. Acestea sunt versetele lui Allāh, pe care Noi Ţi le recităm [Muhammad] întru adevăr. Şi tu eşti [neîndoielnic] dintre trimişi!».

"Când oştirea celor credincioşi şi puţini, condusă de Saul, s-a aşezat faţă în faţă cu numeroasa armată duşmană condusă de Jaaluut – Goliat – ei s-au rugat: «"Doamne, revarsă asupra noastră statornicie, ...» - adică să le dea Allāh (subhaanah-ua-ta’la) puterea de a răbda - şi «.. Intăreşte picioarele noastre ...» - adică să le dea Allāh (subhaanah-ua-ta’la) curajul de a lupta chiar dacă sunt în dezavantaj vădit - şi « ...ajută-ne pe noi să înfrângem acest neam de necredincioşi!»."

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « Şi i-au înfrânt cu îngăduinţa lui Allāh,...» - adică prin Voia şi cu Ajutorul lui Allāh cei credincioşi au ieşit biruitori şi i-au înfrânt pe duşmani – şi «.. Daaud (David) l-a omorât pe Jaaluut,...».

Israeliţii spun că Profetul David l-a ucis pe Goliat – Jaaluut – cu o praştie, lovindu-l în frunte cu o piatră care i-a străpuns craniul provocându-i moartea.

Saul a promis că acela care îl va doborî pe Goliat va fi invitat să se căsătorească cu fata lui, astfel încât acela să primească şi dreptul de a fi rege şi dreptul de a fi partener egal în autoritate.

Saul şi-a respectat promisiunea şi, după o vreme, suveranitatea i-a fost dată lui David – Daauud – care a fost dăruit de Allāh (subhaanah-ua-ta’la) şi cu harul profeţiei.
De aceea, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a revelat: «... iar Allāh i-a dăruit [lui Daaud] cârmuirea ...» pe care a avut-o Saul şi «... Inţelepciunea ...» - ca efect al harului profeţiei cu are a fost dăruit de Allāh (subhaanah-ua-ta’la) după Samuel – Şamuiil.

Apoi Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a revelat: «.. şi l-a învăţat ceea ce a voit El. ..» - adică ceea ce Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a considerat de cuviinţă că trebuie să ştie Profetul Daauud (alayhi-ua-salaam).

După aceasta, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a spus: «... Şi dacă Allāh nu i-ar ţine pe oameni în frâu, unul prin altul, pământul ar fi stricat. ...».

Acest âyat înseamnă că dacă Allāh (subhaanah-ua-ta’la) nu ar ţine sub control pe oameni prin alţi oameni, aşa cum Taaluut şi Daauud, prin curajul lui, au ajutat poporul lui Israel împotriva lui Goliat, atunci mulţi oameni ar pieri.
La fel a mai revelat Allāh (subhaanah-ua-ta’la): «... Şi de nu i-ar opri Allāh pe oameni, pe unii prin alţii, ar fi dărâmate chilii, biserici, temple şi moschei în care numele lui Allāh este pomenit atât demult. ...» (22:40).

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... Dar Allāh este darnic cu toate lumile! » - adică prin Mila şi Indurarea Lui, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) îndreaptă pe unii prin alţii. Desigur că Allāh (subhaanah-ua-ta’la) are Înţelepciunea, Atotputernicia şi perfectă Cunoaştere asupra creaturilor Sale şi în ceea ce priveşte acţiunile şi poruncile Sale.

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « Acestea sunt versetele lui Allāh, pe care Noi Ţi le recităm [Muhammad] întru adevăr. Şi tu eşti [neîndoielnic] dintre trimişi!».

Acest âyat statuează că versetele de la Allāh (subhaanah-ua-ta’la) ce au fost revelate lui Muhammad (sala-Allāhu alayhi-ua salam) sunt conforme cu ceea ce s-a petrecut cu adevărat în acele vremuri şi că acestea au fost revelate şi în Cărţile Divine ce au fost date spre cunoaştere învăţaţilor poporului lui Israel.

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «O, Muhammad , tu eşti cu adevărat unul dintre Mesagerii Mei! » - subliniindu-se astfel adevărul că i-a fost dat şi lui Muhammad (sala-Allāhu alayhi-ua salam) harul profeţiei.