Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 253 şi 254

VERSETELE 253 şi 254

253. Printre aceşti trimişi, Noi i-am pus pe unii înaintea altora: unora dintre ei le-a vorbit Allāh, pe alţii i-a ridicat mai sus cu câteva trepte. I-am dat lui Isus, fiul Mariei, semne limpezi şi l-am întărit pe el prin duhul sfânt. Şi de-ar fi voit Allāh, nu s-ar fi războit cei de după ei, în urma semnelor limpezi pe care le-au avut. Dar ei s-au dezbinat; unii dintre ei au crezut, iar alţii dintre ei au tăgăduit. Şi de-ar fi voit Allāh, ei nu s-ar fi războit, dar Allāh face ceea ce voieşte El!

254. O, voi cei care credeţi! Daţi [milostenie] din ceea ce Noi v-am dăruit înainte de a veni o Zi în care nu va mai fi de folos nici negoţ, nici legătură [de prietenie] şi nici mijlocire! Necredincioşii sunt nelegiuiţi!

Profeţii au ranguri diferite

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a statuat că El i-a pus mai presus pe unii dintre profeţi faţă de alţi profeţi, după cum se înţelege din următorul âyat: « Şi Domnul tău îi cunoaşte mai bine pe fiecare din ceruri şi pe cei de pe pământ, şi Noi i-am ales pe unii dintre profeţi înaintea altora şi i-am dat Noi lui David psalmii.»- sura «Al-Israa’(الإسراء)», verset 5.

In acest verset (2:253), Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a spus: « Printre aceşti trimişi, Noi i-am pus pe unii înaintea altora: unora dintre ei le-a vorbit Allāh, ...» - adică unora dintre profeţi Allāh (subhaanah-ua-ta’la) li s-a adresat în mod direct, precum lui Moise şi lui Muhammad (sala-Allāhu alayhi-ua salam), dar şi lui Adam după cum reiese dintr-un hadith consemnat în «Sahiih-ul» lui Ibn Hibbaan, de la Abuu Dzarr.

«... pe alţii i-a ridicat mai sus cu câteva trepte. ...» - referitor la acest âyat, într-un hadith în care se relatează despre Călătoria nocturnă – Al-Israa’- când Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a fost ridicat la ceruri şi, acolo, i-a văzut pe profeţi locuind în ceruri diferite, în funcţie de rangul pe care li l-a dat Allāh (subhaanah-ua-ta’la).

Dacă se pune în discuţie sensul colectiv al acestui âyat şi al hadiyȶ-ului înregistrat în «as-Sahiihayn» provenind de la Abuu Hurayra (radi-Allāhu-anh) în care se spune că:

„Un musulman şi un iudeu se certau, iar iudeul a zis: «Nu, pe Cel care l-a pus pe Muusa peste toţi oamenii!...», iar musulmanul, auzind acestea, l-a pălmuit pe iudeu şi a replicat: «Şi peste Muhammad, o, blestematule?!».

Iudeul s-a dus la Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam) şi s-a plâns de comportamentul musulmanului.

Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
- Nu mă pune pe mine mai presus de Muusa, pentru că oamenii nu-şi vor mai aminti de nimic în Ziua Invierii, iar eu voi fi primul care-şi va recăpăta conştienţa şi, iată, că-l voi vedea pe Muusa sprijinindu-se de piciorul Tronului lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la). Eu nu voi ştii nici dacă Moise a fost dintre cei ce nu au mai fost conştienţi şi şi-a recăpătat luciditatea înainte de mine şi nici dacă a fost dintre cei pe care Allāh (subhaanah-ua-ta’la) i-a exceptat de la aceasta.”

Răspunsul care se deduce din acest hadith interzice a se da superioritate unui profet faţă de altul atunci când se discută în contradictoriu, aşa cum a fost cazul relatat mai sus, pentru că nu oamenii sunt cei care decid dacă un profet este mai presus de un altul, ci această hotărâre este a lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la), iar oamenilor li se cere doar să creadă, să aplice şi să se supună poruncilor lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la).

Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) « ...I-am dat lui Isus, fiul Mariei, semne limpezi ...» - se referă la dovezi de netăgăduit care să -----streze că ‘Isaa (alayhi-ua-salaam) a fost supus şi Trimis al lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) şi că el le-a a transmis un Mesaj adevărat din partea Domnului lor, pentru Copiii lui Israel.
« ... şi l-am întărit pe el prin duhul sfânt. ... » - se referă la faptul că Allāh (subhaanah-ua-ta’la) l-a sprijinit pe Iisaa prin Jibriil (Alayhi-ua-salaam).

Apoi, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « ...Şi de-ar fi voit Allāh, nu s-ar fi războit cei de după ei, în urma semnelor limpezi pe care le-au avut. Dar ei s-au dezbinat; unii dintre ei au crezut, iar alţii dintre ei au tăgăduit. Şi de-ar fi voit Allāh, ei nu s-ar fi războit, ...» - însemnând că toate acestea se petrec din cauza a ceea ce Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a hotărât şi, de aceea, El (subhaanah-ua-ta’la) a revelat în continuare: «... dar Allāh face ceea ce voieşte El!».

« 254. O, voi cei care credeţi! Daţi [milostenie] din ceea ce Noi v-am dăruit înainte de a veni o Zi în care nu va mai fi de folos nici negoţ, nici legătură [de prietenie] şi nici mijlocire! Necredincioşii sunt nelegiuiţi!»
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) porunceşte robilor Săi să facă milostenie în Numele Lui, din ceea ce El (subhaanah-ua-ta’la) a dăruit şi, astfel, oamenii să se îmbogăţească cu fapte bune ce vor fi răsplătite de Domnul şi Stăpânul lor. Acesta este motivul pentru care oamenii trebuie să vie grabnici în a împlini fapte bune în această viaţă lumească, înainte să vină «.. o Zi ..» - Ziua Invierii – când «... nu va mai fi de folos nici negoţ, nici legătură [de prietenie]...».

Acest âyat atrage atenţia asupra faptului că în acea Zi – Ziua Invierii – nimeni nu va mai putea face nici în numele lui şi nici pentru altul nicio negociere, ori vreo răscumpărare chiar de ar avea toate bogăţiile lumii acesteia şi nici relaţiile de prietenie nu vor mai fi nimănui de ajutor, în vreun fel. Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « Iar când se va sufla în trâmbiţă, nu vor mai fi înrudiri între ei în Ziua aceea, nici nu se vor întreba între olaltă.»( 23:101), iar «... şi nici mijlocire!..» - se referă la faptul că nimeni nu va mai putea interveni pentru nimeni.

Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) «.. Necredincioşii sunt nelegiuiţi!» - înseamnă că nici un păcat nu va fi mai greu ca acela de a-L întâlni pe Allāh (subhaanah-ua-ta’la) în Ziua Invierii ca necredincios.

Ibn Abi Haatim a consemnat că Aataa’ bin Diinaar a zis: „ Toată recunoştinţa I se cuvine lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) Care a zis « Necredincioşii sunt nelegiuiţi!» şi nu a zis: «Nelegiuiții sunt necredincioşi!».”