Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 256 şi 257

VERSETELE 256 şi 257

256. Nu este silire la credinţă! Răzvidită este deosebirea dintre calea cea dreaptă şi rătăcire, iar acela care se leapădă de Taghuut şi crede în Allāh, acela s-a prins de cea mai trainică toartă [Islamul], care nu se sparge niciodată. Şi Allāh este Cel care Aude totul, Atoateştiutor.

257. Allāh este ocrotitorul celor care cred; El îi scoate din întunecimi la Lumină, în vreme ce acelora care nu cred le sunt ocrotitori taguţii, care-i scot de la Lumină la întunecimi şi aceştia sunt oaspeţii Focului şi în el vor rămâne veşnic.

1.Credinţa nu se instituie prin constrângere

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « Nu este silire la credinţă! » - care înseamnă că nu trebuie nimeni obligat să devină musulman, pentru că Islamul este simplu şi limpede ca şi semnele şi dovezile lui.

Prin urmare, nu este nevoie să fie cineva obligat să treacă la Islam, cu atât mai mult cu cât acela pe care Allāh (subhaanah-ua-ta’la) îl călăuzeşte spre Islam, îi deschide inima, îi luminează mintea şi acela va fi musulman cu siguranţă, iar pe acela pe care Allāh (subhaanah-ua-ta’la) nu îl călăuzeşte spre Islam, îi va închide inima, îi va pecetlui auzul şi vederea şi el nu va avea nici un folos din adoptarea Islamului în contra voinţei lui.

S-a relatat că motivul pentru care a fost revelat acest âyat au fost cei din tribul Al-Ansaar, însă sensul lui este unul general.

Ibn Jariyr a consemnat că Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a explicat:
„ – Inainte de Islam, era o femeie ai cărei copii nu supraviețuiau după naştere şi ea a făcut un legământ precum că, dacă va naşte un copil şi el va rămâne în viaţă, îl va face iudeu. Când tribul evreiesc Banuu An-Nadiir a fost a fost alungat din Medina, pentru că existau printre ei şi fii ai Al-Ansaarii, ei au zis: «Nu ne vom abandona copii!». Atunci a fost revelat âyatul: « Nu este silire la credinţă! Răzvidită este deosebirea dintre calea cea dreaptă şi rătăcire, ....».”

Abuu Daauud (radi-Allāhu-anh) şi An-Nasaa’ii (radi-Allāhu-anh) au colecţionat şi ei această relatare.

In ceea ce priveşte hadit-ul pe care Imam Ahmadl-a colecţionat şi în care se relatează că:

„ Anas a zis că l-a auzit pe Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam) sfătuind un bărbat:
- Convertește-te la Islam.
- Nu îmi place, a zis omul acela.
- Chiar dacă nu îţi place!”

– acesta este un hadith autentic, care are un lanţ format din numai trei naratori începând de la Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam) şi până la Imam Ahmad.

Subiectul pe care îl discuta Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) cu acel om nu este relevant pentru această temă, însă este evident că Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) nu îi impunea acelui om să devină musulman, ci îl sfătuia să facă această schimbare chiar dacă nu îi era pe plac, pentru că Allāh (subhaanah-ua-ta’la) va considera aceasta o încercare sinceră şi cu bune intenţii.

2.Tauhiid-ul este cea mai trainică toartă

Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la): « iar acela care se leapădă de Taghuut (طاغُوت) şi crede în Allāh, acela s-a prins de cea mai trainică toartă [Islamul], care nu se sparge niciodată. Şi Allāh este Cel care Aude totul, Atoateştiutor.» - înseamnă că acela care se leapădă de cei care-l urăsc pe Allāh (subhaanah-ua-ta’la), de idolatrie şi de cei pe care Şaytaan îi amăgeşte pe oameni ca să adore alături de Allāh (subhaanah-ua-ta’la), şi crede numai în Allāh (subhaanah-ua-ta’la), Unul, Singurul şi numai pe El (subhaanah-ua-ta’la) îl adoră şi mărturisește că nu există altă divinitate decât numai Allāh (subhaanah-ua-ta’la), Unul, atunci acela s-a prins de cea mai trainică toartă, care, niciodată, nu se sparge.

«... de cea mai trainică toartă [Islamul], care nu se sparge niciodată ...» - se referă la fermitate în credinţă şi la faptul că Islamul este calea cea dreaptă şi modul de viaţă cel corect.
Abul-Qaasim Al-Baghauii a consemnat că:
„ Omar a zis: «jibt » înseamnă «vrăjitorie» şi « taaghuut» înseamnă «şaytaan». Cu adevărat, curajul şi lașitatea sunt două instincte ale omului: cel curajos luptă indiferent de situaţie, iar laşul fuge chiar dacă e vorba să o apere pe propria lui mamă. Onoarea unui om stă în credinţa şi în caracterul lui, indiferent dacă este persan sau nabateean.”

Afirmaţia lui Omar (radi-Allāhu-anh) este categorică în a pune egal între «Taaghuut» şi diavol, deoarece sensul acestui cuvânt cuprinde toate felurile de obscurantism practicate de oamenii din Jaahiliia, precum ar fi: adorarea idolilor, apelarea la judecata lor, invocarea lor pentru a obţine victoria.

Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) «... de cea mai trainică toartă [Islamul], care nu se sparge niciodată...» - înseamnă că omul s-a ataşat adevăratei credinţe care are cea mai adâncă înţelepciune. Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a comparat această adeziune a omului la credinţa adevărată cu o toartă trainică care nu se rupe niciodată pentru că ea este făurită pe baze temeinice şi pentru că această toartă este puternic conectată, aşa cum Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a revelat « cea mai trainică toartă [Islamul], care nu se sparge niciodată....».

Mujaahid (radi-Allāhu-anh) a zis: „ Cea mai trainică toartă este credinţa.”

As-Suddii (radi-Allāhu-anh) a zis că se referă la „Islam”.

Imam Ahmad a consemnat că Qays bin Aabbaad (radi-Allāhu-anh) a zis:

„ Pe când eram într-o moschee, ni s-a alăturat un bărbat care, plin de smerenie, a împlinit două rak’a moderate ca durată de timp. Oamenii au ziceau despre el: «Acesta este dintre oamenii Paradisului». Când a plecat, l-am urmat până ce a ajuns la el acasă şi, acolo, am intrat după el ca să-i vorbesc. Când ne-am destins, i-am zis:
- Ştii că, atunci când ai intrat în moschee, oamenii au început să vorbească despre tine spunând: « Acesta este dintre oamenii Paradisului »?
- Mărit fie Allāh! Nimeni nu ar trebui să spună ceea ce nu ştie, însă am să-ţi explic de ce ei spun aceasta. In vremea când Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) mai era încă printre noi, eu am avut o viziune pe care i-am relatat-o. In aceea viziune, se făcea că eram într-o grădină în care....
Şi omul acela a început să descrie grădina şi vegetaţia din ea, apoi a continuat:
- ...şi, acolo, în mijlocul grădinii era stâlp de fier, înfipt în pământ, iar capătul celălalt ajungea la cer. In vârful lui era prinsă o toartă şi mi s-a poruncit să urc pe acel stâlp, iar eu am zis că nu pot. Un sprijinitor a venit şi, ridicându-mi puţin poalele hainei, mi-a zis: «Urcă!». Şi eu am urcat până ce am apucat acea toartă, iar cel ce m-a ajutat a zis: «Ţine-te de toartă!» Şi m-am trezit din vis că ţineam în mână toarta aceea. Apoi, m-am dus numaidecât la Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam) şi, după ce i-am povestit vedenia mea, el (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
- Grădina din visul tău este Islamul, iar stâlpul din grădină însumează principiile Islamului, iar mânerul de care te-ai prins este cea mai solidă legătură. Ar trebui să rămâi musulman până la moarte.
Şi acest om a fost unul dintre Companioni, pe numele său Abdulah bin Salaam.”

Acest hadith a fost colecționat în «as-Sahiihayn», iar Al-Bukhaarii l-a colecţionat şi în «Sahiih-ul» său cu un alt lanţ de naratori.

«257. Allāh este ocrotitorul celor care cred; El îi scoate din întunecimi la Lumină, în vreme ce acelora care nu cred le sunt ocrotitori taguţii (Taghuut), care-i scot de la Lumină la întunecimi şi aceştia sunt oaspeţii Focului şi în el vor rămâne veşnic.»
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a declarat că acela care va împlini ceea ce Lui (subhaanah-ua-ta’la) Ii place, El (subhaanah-ua-ta’la) îl va călăuzi către pace, care este Islamul sau Paradisul. Intr-adevăr, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) este Cel care îi călăuzeşte pe robii Săi din întunecimile necredinţei şi ale îndoielii către lumina adevărului cel limpede, simplu şi fără echivoc. Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a mai explicat şi că Şaytaan este cel care îi încurajează pe cei necredincioşi pe calea viciului, păcatului şi a necredinţei, înfrumuseţându-le şi uşurându-le această cale a pierzaniei, a ignoranţei şi a nemerniciei - «.. şi aceştia sunt oaspeţii Focului şi în el vor rămâne veşnic.».

Aşadar, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a folosit cuvântul «lumină» în forma de singular, iar pentru «întuneric» a folosit forma de plural «întunecimi», pentru că adevărul este unul singur, iar necredinţa se manifestă sub mai multe forme, care toate înseamnă falsitate.

Similar, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a mai revelat: «"Şi acesta este drumul Meu drept! Deci urmaţi-l şi nu urmaţi căile care vă abat de la drumul Lui!" Acestea vi le-a poruncit; poate că voi veţi fi cu frică!»(6:153) şi «Laudă lui Allāh care a creat cerurile şi pământul şi a rânduit întunericul şi lumina!...»(6:1) şi « ...la dreapta şi la stânga ...»(16:48).

Acestea nu sunt singurele versete în care se foloseşte alternanţa singular pentru a defini adevărul / plural pentru a defini falsitatea, deoarece falsitatea are multiple forme de manifestare.