Sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - VERSET 260
VERSETUL 260
Şi [adu-ţi aminte când] Avraam a zis: "Doamne, arată-mi mie cum îi readuci la viaţă pe cei morţi!", I-a răspuns: "Tot nu crezi?" El i-a zis: "Ba da! Ci numai să se liniştească inima mea!" El [Allāh] i-a zis atunci: "Ia patru păsări şi taie-le mărunt, apoi pune pe fiecare munte o bucată din ele, apoi cheamă-le şi ele vor veni la tine în grabă. Şi să ştii că Allāh este Atotputernic, Inţelept!”
1.«Khaliil_Ar-Rahmaan» se roagă lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) să îi arate minunea Invierii
Invăţaţii spun că Ibrahim (alayhi-ua-salaam) l-a rugat pe Allāh (subhaanah-ua-ta’la) să îi arate acest fenomen al Invierii din mai multe motive.
Unul dintre aceste motive este că Ibrahim (alayhi-ua-salaam) care a zis regelui Nimrod «..."Domnul meu este cel care dă viaţă şi ia viaţa"...» dorea să îşi îmbogăţească cunoștințele în legătură cu acest aspect, fiind martor direct şi, de aceea, a zis: «"Doamne, arată-mi mie cum îi readuci la viaţă pe cei morţi!"».
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) i-a răspuns: «.."Tot nu crezi?" ...», iar Ibrahim (alayhi-ua-salaam) a explicat atitudinea lui zicând «..."Ba da! Ci numai să se liniştească inima mea!"..».
Al-Bukhaarii a consemnat că Abuu Hurayra (radi-Allāhu-anh) a zis că l-a auzit pe Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) zicând:
„ – Noi suntem şi mai predispuşi la îndoială decât a fost Ibrahim când a zis: «.."Doamne, arată-mi mie cum îi readuci la viaţă pe cei morţi!"...», iar Allāh (subhaanah-ua-ta’la) l-a întrebat «.."Tot nu crezi?" ...», şi Ibrahim a zis: «..."Ba da! Ci numai să se liniştească inima mea!"..».”
Ceea ce a vrut Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) să sublinieze în acest hadith este faptul că omul contemporan este şi mai predispus la a căuta dovezi sau certitudini în ceea ce priveşte fenomenul Invierii.
2.Răspunsul dat lui «Khaliyl_Ar-Rahmaan»
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « Ia patru păsări şi taie-le mărunt, ...».
Exegeţii de tafsiyr au păreri diferite în ceea ce priveşte felul păsărilor despre care se vorbeşte în acest âyat, deşi nu este relevantă această detaliere pentru scopul şi finalitatea fenomenului Invierii şi, de aceea, Coranul nu face această precizare.
Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) « ÝóŐőŃúĺőäřó Ĺöáóíúßó- fasurhunna Ilayka» se traduce în mod exact «fă-le să ţi se plece » şi care în sens ----foric înseamnă «taie-le în bucăţi ».
Aceasta este explicaţia lui Ibn Abas, Ikrima, Sa’iid bin Jubayr, Abuu Maalik, Abuu AlAsuad, Ad-Diilii, Uahb bin Munabbih, Al-Hasan şi As-Suddii.
Aşadar, Ibrahim (alayhi-ua-salaam) a prins patru păsări, le-a tăiat, le-a smuls penele, le-a despicat în bucăţi, a amestecat bucăţile toate la un loc şi apoi a pus câte o parte din acest amestec pe patru sau şapte coline.
Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a zis:
„ Ibrahim ţinea în mână capetele acestor păsări, apoi, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a poruncit ca el să cheme la el aceste păsări, ca şi cum ar fi fost vii. Ibrahim a făcut cum i s-a poruncit. Ibrahim a văzut cum penele, carnea, oasele şi sângele acestor păsări se alegeau unele de alte, apoi se adunau împreună după cum aparţinuseră mai înainte de a fi bucăţite fiecărui corp, până ce se făceau la loc corpuri de păsări după felul lor de la început şi, apoi, cum se îndreptau către locul unde se afla el. Şi ca Ibrahim să fie şi mai impresionat de ceea ce se petrecea, fiecare pasăre a venit ca să-şi ia înapoi capul ce i-a aparţinut, iar dacă el i s-ar fi dat alt cap decât cel dinainte, pasărea l-ar fi refuzat. Şi, astfel, dând Ibrahim înapoi capul ce a aparţinut fiecărei păsări după soiul ei, s-au aşezat capetele, fiecare în parte, pe trupurile ce le corespundeau, prin Voia şi Puterea lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la).”
De aceea, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... Şi să ştii că Allāh este Atotputernic, Inţelept!» şi nimeni nu poate fi mai presus de El (subhaanah-ua-ta’la) şi nici să I se opună.
Ceea ce Allāh (subhaanah-ua-ta’la) voieşte, aceea se petrece, fără nici un impediment pentru că Allāh (subhaanah-ua-ta’la) este Atotputernic, Stăpânul tuturor lucrurilor şi El (subhaanah-ua-ta’la) este Cel Inţelept în ceea ce priveşte deciziile şi poruncile Sale.
Abdurazaq a notat că Ma’mar a zis că Ayuub spus că Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a comentat cu privire la afirmaţia lui Ibrahim «... Ci numai să se liniştească inima mea!...» că: „ In opinia mea, nu există în Coran alt âyat care să dea mai mare speranţă decât acesta.”
Ibn Abi Haatim a notat că Muhammad bin Al-Munkadir a spus că:
Quote:
„ Abdulah bin Abas s-a întâlnit cu Aamruu bin Al-Aas şi l-a întrebat:
- Ce verset din Coran ţi se pare că aduce cea mai mare speranţă?
- Acesta: « Spune: “O, voi robii Mei, care aţi întrecut măsura în defavoarea voastră, nu deznădăjduiţi în privinţa îndurării lui Allāh!" Allāh iartă toate păcatele. El este Iertător, Indurător.»(39:53) – a zis Ibn Aamruu.
- Iar eu cred că este această revelaţie de la Allāh (subhaanah-ua-ta’la): « Şi [adu-ţi aminte când] Avraam a zis: "Doamne, arată-mi mie cum îi readuci la viaţă pe cei morţi!", I-a răspuns: "Tot nu crezi?" El i-a zis: "Ba da! Ci numai să se liniştească inima mea!".....». Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a primit mărturia lui Ibrahim chiar de când a răspuns «Ba da!», căci acest âyat se referă la îndoiala care atacă inimile şi la amăgirile pe care le insuflă Şaytaan.”
Al- Hakiym a colecţionat această relatare în «Mustadrak» şi a adnotat că lanţul de naratori este autentic, dar Al-Bukhaarii şi Muslim nu au înregistrat-o.
