sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - verset 275, 276, 277, 278 şi 279 - a

VERSETELE 275, 276, 277, 278 şi 279

275. Cei care mănâncă din camătă nu se vor ridica [în Ziua de Apoi] decât aşa cum se poticneşte cel atins de Şeitan şi această [pedeapsă] pentru că ei zic: "Şi negustoria e ca şi camăta", în vreme ce Allāh a îngăduit negoţul, dar El a oprit camăta. Cei cărora le vine povaţă de la Domnul lor şi se opresc, aceia au [iertare] pentru ceea ce au făcut mai înainte şi lucrul lor este la Allāh [pentru judecată], dar cei care o fac mai departe, aceia vor fi oaspeţii Focului şi ei în el vor rămâne veşnic.

276. Allāh nimiceşte camăta şi sporeşte milosteniile. Allāh nu-l iubeşte pe necredinciosul păcătos!

277. Cei care cred şi plinesc fapte bune, fac Rugăciunea [As-Salaat] şi dau Dania [Az-Zakaat], au răsplata lor de la Domnul lor şi pentru ei nu este teamă şi nici nu vor fi ei mâhniţi.

278. O, voi, cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allāh şi lipsiţi-vă de restul de camătă ce v-a mai rămas [la oameni], dacă sunteţi credincioşi!

279. Dacă nu o veţi face, vi se vesteşte război din partea lui Allāh şi a Trimisului Său. Insă dacă vă veţi căi, veţi avea banii voştri [mai puţin camăta]. Nu nedreptăţiţi şi nu veţi fi nedreptăţiţi!

1. Pedeapsa pentru cei care trăiesc din cămătărie - «الرِّبَا - ar-ribaa »

După ce i-a menţionat pe cei evlavioşi care fac acte de caritate şi plătesc dania (Az-Zakaat) şi care se îngrijesc de familiile lor întotdeauna, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a revelat şi despre cei care trăiesc din camătă şi din venituri ilicite provenite din exploatarea altora prin diverse metode şi pe căi necinstite.

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a descris starea acestor oameni atunci când ei vor fi înviaţi din morminte, în Ziua Invierii, astfel: « Cei care mănâncă din camătă nu se vor ridica [în Ziua de Apoi] decât aşa cum se poticneşte cel atins de Şeitan ...».

Acest âyat se referă la faptul că aceşti oameni, în Ziua Invierii, se vor ridica din mormintele lor ca nişte oameni atinşi de nebunie sau ca oamenii posedaţi de diavol.

Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a explicat:
„ In Ziua Invierii, cei care au trăit din «ribaa» vor fi înviaţi ca fiind nebuni sau smintiţi.”

Ibn Abi Haatim a reţinut şi el această explicaţie pe care a adnotat-o astfel: „ Acest tafsiyr a fost relatat şi de Aauf bin Maalik, Sa’iid bin Jubayr, As-Suddii, Ar-Rabiy’ bin Anas, Qataada şi Muqaatil bin Hayaan.”

Al-Bukhaarii a consemnat că Samura bin Jundab a relatat într-un lung hadith despre un vis pe care l-a avut Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) că acesta a zis:

„ ........
Am ajuns la un râu şi, (a zis Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam)) se făcea că acel râu era roşu de sânge şi am văzut cum un om înota în acel râu, în vreme ce pe malul lui era un alt om care stătea lângă o grămadă de pietre. Omul din râu a înotat până ce a ajuns în dreptul celui de pe mal şi, acolo, acesta a deschis gura, iar cel ce avea pietrele i le arunca în gură....”

Semnificaţia acestui vis este că persoana din râu era dintre cei care au trăit din «ribaa».”

Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) «.. şi această [pedeapsă] pentru că ei zic: "Şi negustoria e ca şi camăta", în vreme ce Allāh a îngăduit negoţul, dar El a oprit camăta....» - acest âyat arată felul în care necredincioşii pretind că «ribaa» a fost permisă ca să-şi justifice actele de nesupunere faţă de Allāh (subhaanah-ua-ta’la) şi nu pentru că ei chiar cred cu adevărat că «ribaa» este un act uzual de comerţ.

Necredincioşii resping şi faptul că Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a revelat în Coran permisiunea de a face comerţ, deoarece, dacă ei ar admite acest fapt, ei ar spune «ribaa» - camăta este un fapt de comerţ, însă ei spun: « ...Şi negustoria e ca şi camăta ...» - adică negustoria este similară cametei – şi, atunci, se întreabă ei, în necredinţa şi nesupunerea lor,: «de ce Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a permis pe una şi a interzis-o pe cealaltă?».

Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) «... In vreme ce Allāh a îngăduit negoţul, dar El a oprit camăta. ...» - se poate constitui ca un răspuns dat pretextelor folosite de necredincioşi, deşi ei pricep foarte bine că regulile impuse de Allāh (subhaanah-ua-ta’la) pentru comerţ sunt diferite de cele ale cametei.

Cu adevărat Allāh (subhaanah-ua-ta’la) este Cel Inţelept, Atotcunoscător, ale Cărui decizii sunt infailibile.

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) nu poate fi tras la răspundere pentru ceea ce face, în vreme ce oamenilor li se va cere socoteală pentru ceea ce au săvârşit.

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) este Cel care cunoaşte pe deplin realitatea tuturor lucrurilor şi ce beneficii pot aduce ele şi în ce fel anume.

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) ştie ceea ce le este benefic robilor Lui şi pe acelea le permite şi ceea ce le este vătămător robilor Lui, iar pe acelea le interzice.

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) este mai Indurător şi Milostiv cu supuşii Săi, decât este o mamă cu pruncul ei.

Apoi, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... Cei cărora le vine povaţă de la Domnul lor şi se opresc, aceia au [iertare] pentru ceea ce au făcut mai înainte, şi lucrul lor este la Allāh [pentru judecată], ...» - aceluia care află că Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a interzis «ribaa» şi încetează să o mai practice i se va ierta trecutul când trăia din camătă şi nu va fi pedepsit pentru ceea ce a făcut mai înainte de a afla despre această interdicţie.

In ziua în care Mecca a fost cucerită, Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:

„ – Toate contractele de camătă din vremea Jaahiliia se anulează şi se încălcă din decizia mea, iar primul contract de camătă pe care îl anulez este cel al lui Al-Abas (n.a. unchiul Profetului (sala-Allāhu alayhi-ua salam)).”

Vom preciza aici că Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) nu a cerut returnarea profiturilor ce le-au câştigat prin «ribaa» în vremea Jaahiliia, ci a ignorat ceea ce s-a petrecut în trecut, aşa cum a revelat Allāh (subhaanah-ua-ta’la) care a decis astfel: «... aceia au [iertare] pentru ceea ce au făcut mai înainte, şi lucrul lor este la Allāh [pentru judecată],...».

Sa’iid bin Jubayr şi As-Suddii au spus că âyatul «... aceia au [iertare] pentru ceea ce au făcut mai înainte, ...» se referă la cei care au practicat «ribaa» înainte ca ea să fie interzisă.

Apoi, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... dar cei care o fac mai departe, ...» - adică cei care continuă să practice «ribaa» după ce au aflat că a fost interzisă de Allāh (subhaanah-ua-ta’la), atunci ei vor fi cu siguranţă pedepsiţi, căci aceasta este o dovadă clară împotriva lor şi, de aceea, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... aceia vor fi oaspeţii Focului şi ei în el vor rămâne veşnic.».

Abuu Daauud a consemnat că Jaabir a spus:

„ Când versetul « Cei care mănâncă din camătă nu se vor ridica [în Ziua de Apoi] decât aşa cum se poticneşte cel atins de Şeitan ... » a fost revelat, Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:
- Acela care nu se oprește din «al-mukhaabara - لْمُخَابَرَةَ »¹ să ştie că se află în război cu Allāh şi cu Trimisul Lui.”

Şi Al-Hakiim a colecţionat acest hadith în «Mustadrak» şi l-a adnotat: „Este «Sahiih - autentic» în conformitate cu criteriile lui Muslim, dar el nu l-a colecţionat.”

«mukhaabara - مُخَابَرَة» - exploatarea agricolă prin practicarea contractului de cultivare în parte a fost interzis,

«muzaabana - مُزَابَنَة» - exploatarea pomicolă prin care se face schimbul între o recoltă de curmale încă necoapte aflate în pomi cu una de curmale uscate, deja culese a fost interzis, precum şi

«muhaaqala - مُحَاقَلَة» - exploatarea agricolă prin care se face schimbul între o recoltă încă necoaptă aflată în câmp cu una deja recoltată a fost interzis.

Aceste contracte au fost interzise tocmai pentru a evita orice formă de «ribaa», deoarece calitatea şi cantitatea unor astfel de producţii agricole se cunoaşte de-abia după ce recolta este coaptă şi culeasă.

Problema stabilirii exacte a ceea ce înseamnă «ribaa» este încă un subiect delicat pentru mulţi dintre învăţaţi.

Vom menţiona aici că Omar bin Al-Khattaab (radi-Allāhu-anh), conducător al drept-credincioşilor a zis:

Quote:

---

„ Aş fi dorit ca Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) să ne fi pus reguli mai riguroase în ceea ce priveşte trei subiecte pentru că să ne putem referi la ele atunci când hotărâm: despre bunic ca erede al nepotului său, despre autorii care nu au nici un moştenitor şi despre anumite feluri de «ribaa».”

---

Cu referire la cel de-al treilea subiect, Omar bin Al-Khattaab (radi-Allāhu-anh) s-a referit la acele tipuri de tranzacţii comerciale în care nu se poate stabili unde este limita dintre schimb comercial şi «ribaa».

«şarii’a - شريعة» susţine regula în care dacă ceva este nepermis atunci si rezultatul sau produsul lui este nepermis, prin urmare dacă un contract nu este ferm în totalitate, dar conţine o excepţie, atunci acea excepţie devine ea însăşi o obligaţie.

In «as-Sahiihayn», s-a înregistrat un hadith în care An-Nu’maan bin Başiir (النُّعْمَان بْن بَشِير) a spus că l-a auzit pe Trimisul lui Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) zicând:

„ – Permisiunea şi interdicţia sunt lucruri bine definite, dar între ele există situaţii care nu sunt foarte bine definite. Acela care evită aceste situaţii confuze îşi pune la adăpost şi credinţa şi cinstea. Insă acela care se complace în aceste confuzii va ajunge să comită lucruri interzise, căci el este precum un păstor care-şi paşte turma în apropierea unui ogor privat şi, în orice clipă, turma lui poate scăpa de sub control şi să intre în ogorul acela.”

In «Sunan» este colecţionat un alt hadith în care se relatează că Al-Hasan bin Aaliy (radi-Allāhu-anh) l-a auzit pe Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam) spunând:

„ – Lăsaţi de ceea ce este îndoielnic pentru ceea ce este fără de îndoială.
-

دَعْ مَا يَرِيبُكَ إِلَى مَا لَا يَرِيبُك

”

Imam Ahmad a consemnat că Sa’iid bin Al-Musayib a relatat că Omar (radi-Allāhu-anh) a zis:
„ – Versetul referitor la «ribaa» a fost printre ultimele revelaţii şi Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a murit înainte să ni-l explice. De aceea, lăsaţi de ceea ce este îndoielnic pentru ceea ce este fără îndoială.”

Ibn Majaah a consemnat că Abuu Hurayra (radi-Allāhu-anh) l-a auzit pe Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam) zicând:

„ «ribaa» este de şaptezeci de feluri, chiar şi cea mai neînsemnată dintre ele este ca şi cum un bărbat s-ar căsători cu propria lui mamă.
الرِّبَا سَبْعُونَ حُوبًا، أَيْسَرُهَا أَنْ يَنْكِحَ الرَّجُلُ أُمَّه”.

Tot pe tema interzicerii acelor fapte sau acte care conduc spre rezultate ilicite este şi următoarea relatare, colecţionată de Imam Ahmad, provenind de la Aaişa ( radi-Allāhu-anh‎‎a) care a povestit:

Quote:

---

„ După ce versetul din Sura vacii referitor la «ribaa» a fost revelat, Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) s-a dus la moschee şi l-a recitat tuturor celor prezenţi şi a mai declarat ca fiind interzis şi comerţul cu alcool.”

---

Această relatare a fost colecţionată în cele şase colecţii de Ahaadith, în afară de At-Tirmidzii.

In «as-Sahiihayn» s-a consemnat că Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:

„ Blestemul lui Allāh să se abată asupra evreilor! Le-a interzis lor Allāh să mănânce grăsimea animalelor, dar ei au topit-o şi au vândut-o şi au trăit din vânzarea ei.”

Aaliy Ibn Mas’uud a povestit că Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a zis:

„Blestemul lui Allāh să se abată asupra celor care trăiesc din «ribaa», a celor care o plătesc, a celor doi martori ai tranzacţiei şi asupra celor care o înscriu!”

Se foloseau martori şi scrib care să înscrie contractul de «ribaa» ca să se respecte forma legală, dar contractul era invalid pentru clauzele ce le conţinea şi nu pentru forma în care fusese înregistrat. Faptele se judecă după intenţie.

Nota bene
1 «al-mukhaabara - لْمُخَابَرَةَ » - A se vedea Dicţionarul Răsăritului