sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - verset 280 şi 281

VERSETELE 280 şi 281

280. Aceluia care este strâmtorat să i se dea păsuire până îi va fi uşor, iar să faceţi milostenie e şi mai bine pentru voi, dacă ştiţi!

281. Şi fiţi cu frică de Ziua în care vă veţi întoarce la Allāh, când fiecare suflet va fi răsplătit după ceea ce a agonisit, iar ei [oamenii] nu vor fi nedreptăţiţi.

1. A fi omenos cu datornicul

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « Aceluia care este strâmtorat să i se dea păsuire până îi va fi uşor, iar să faceţi milostenie e şi mai bine pentru voi, dacă ştiţi! ».

Acest verset este o poruncă de la Allāh (subhaanah-ua-ta’la) prin care i se cere creditorului să fie îndurător cu debitorul aflat în situaţie grea din punct de vedere financiar; adică « Aceluia care este strâmtorat să i se dea păsuire până îi va fi uşor, ...» - creditorul trebuie să îi lase timp debitorului să se reabiliteze financiar ca să îşi poată plăti datoria, deoarece, în vremea Jaahiliia, creditorul spunea debitorului: «Ori plăteşti acum, ori ţi se adaugă dobândă la restanţă.».

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a îndemnat pe creditor să dea un termen de graţie debitorului şi a promis pentru această faptă bună binecuvântarea Lui şi o frumoasă răsplată.

«.. iar să faceţi milostenie e şi mai bine pentru voi, dacă ştiţi! » - adică anularea datoriei debitorului dacă acest se află în incapacitate absolută de a plăti datoria.

Imam Ahmad a consemnat că Sulaymaan bin Buraida a povestit că tatăl său i-a zis:

„ L-am auzit pe Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam) spunând:
«Cine păsuieşte pe debitorul său aflat la ananghie înseamnă că a făcut pentru fiecare zi de amânare câte o milostenie»; dar şi: « Cine păsuieşte pe debitorul său aflat la ananghie înseamnă că a făcut pentru fiecare zi de amânare câte o milostenie ce i se va spori de două ori.».
Am zis:
- O, Rasuul_Allāh! Te-am auzit spunând: «Cine păsuieşte pe debitorul său aflat la ananghie înseamnă că a făcut pentru fiecare zi de amânare câte o milostenie»; dar şi: « Cine păsuieşte pe debitorul său aflat la ananghie înseamnă că a făcut pentru fiecare zi de amânare câte o milostenie ce i se va spori de două ori.».
Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) a răspuns.
- I se va considera o milostenie dacă îl ava amâna la plată pe debitorul strâmtorat înainte ca termenul de plată să expire; şi i se va considera ca şi cum ar face două milostenii dacă va amâna la plată pe debitorul strâmtorat după ce termenul de plată a expirat.”

Imam Ahmad a consemnat că Muhammad bin Ka’b Al-Qurażii a relatat că:

„ Abuu Qataada avea de recuperat o datorie de la un om care se ascundea de fiecare dată de câte ori acesta venea să-şi încaseze banii ce i se cuveneau.
Odată, Abuu Qataada ducându-se să-şi recupereze datoria, s-a întâlnit cu un tânăr de la care a aflat că debitorul său se afla acasă servind prânzul. Abuu Qataada a strigat:
- O, omule, ieşi afară că ştiu că eşti acasă!
Omul a ieşit afară şi Abuu Qataada l-a întrebat:
- Pentru ce te ascunzi de mine?
- Pentru că sunt într-o situaţie financiară foarte proastă şi nu mai am nici un ban să îţi plătesc. - a explicat omul acela.
- Pe Allāh, chiar treci prin asemenea situaţie dificilă?
- Da! a zis acel om.
Lui Abuu Qataada i-a fost milă de acel om şi, lăcrimând, a zis:
- L-am auzit pe Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) spunând: «Cine păsuieşte pe debitor sau îl iartă de datorie, va sta în umbra Tronul lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la), în Ziua Invierii.»."
مَنْ نَفَّسَ عَنْ غَرِيمِهِ أَوْ مَحَا عَنْهُ،كَانَ فِي ظِلِّ الْعَرْشِ يَوْمَ الْقِيَامَة”.

Muslim a colecţionat şi el acest hadith în «Sahiih-ul» său.

Al-Haafiż Abuu Ya’la Al-Mausilii a consemnat că Hudzayfa l-a auzit pe Profet (sala-Allāhu alayhi-ua salam) spunând:

„ – In Ziua Judecăţii, unul dintre robii lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) va fi chemat înaintea Lui şi El îl va întreba:
- Ce ai făptuit tu, în viaţa ta, pentru şi în numele Meu?
- O, Allāh! Nu am făcut în numele Tău nici măcar una cât un grăunte de pulbere.
Aşa va răspunde omul acela, iar acesta o va zice de trei ori, numai că a treia oară va mai adăuga:
- O, Stăpâne! In viaţa mea am primit de la Tine avere şi am folosit-o în comerţ, fiind negustor. Am fost indulgent cu cei bogaţi, iar debitorilor mei le făceam înlesniri la plată atunci când erau în necaz.
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) va zice:
- Pentru că Eu sunt Cel Vrednic de a face înlesniri, tu eşti primit în Paradis!”

Şi Al-Bukhaarii, Muslim şi Ibn Majaah au colecţionat acest hadith provenind de la Hudzayfa, iar Muslim a mai colecţionat o variantă similară a acestui hadith, dar provenind de la Ouqba bin Aamir şi Abuu Mas’uud Al-Badrii.

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) i-a sfătuit pe supuşii săi să fie cu băgare de seamă la faptul că această viaţă lumească are un sfârşit şi că bogăţiile ei vor pieri şi le-a reamintit că Viaţa de Apoi, cu siguranţă există şi, atunci, ei se vor întoarce la El şi li se va cere socoteală pentru ceea ce au săvârşit şi vor fi răsplătiţi sau pedepsiţi după cum merită fiecare.

Allāh (subhaanah-ua-ta’la) i-a mai avertizat pe oameni şi în ceea ce priveşte pedeapsa Lui, spunând: « Şi fiţi cu frică de Ziua în care vă veţi întoarce la Allāh, când fiecare suflet va fi răsplătit după ceea ce a agonisit, iar ei [oamenii] nu vor fi nedreptăţiţi.».

S-a relatat că acesta a fost ultimul verset revelat al Nobilului Coran.

An-Nasaa’ii a consemnat că Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a zis:
„ – Ultimul verset revelat al Nobilului Coran a fost: « Şi fiţi cu frică de Ziua în care vă veţi întoarce la Allāh, când fiecare suflet va fi răsplătit după ceea ce a agonisit, iar ei [oamenii] nu vor fi nedreptăţiţi.».”
Ad-Dahhaak şi Al-Auufii au menţionat şi ei această relatare provenind de la Ibn Abas (radi-Allāhu-anh).