sura Al-Baqara - după Ibn Kathir - verset 283
VERSETUL 283
Şi dacă sunteţi într-o călătorie şi nu găsiţi un scrib, atunci un zălog primit [este de ajuns]. Iar dacă aveţi încredere unul în altul, atunci să înapoieze lucrul întrebuinţat cel căruia i s-a încredinţat şi să se teamă de Allāh, Domnul său! Să nu ascundeţi mărturia; cel care ascunde are o inimă păcătoasă şi Allāh este Ştiutor al celor pe care voi le făptuiţi!
Semnificaţia termenului «zălog» din acest verset
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « Şi dacă sunteţi într-o călătorie ...» - se referă la contractarea unui debit în timpul unei călători, care urmează să fie achitat la o dată ulterioară şi nu este disponibil nici un scrib «... şi nu găsiţi un scrib, ...» care să facă înscrisul.
Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) a zis: «chiar şi atunci când nu au la îndemână, hârtie, cerneală ori un stilou.» In această situaţie «... atunci un zălog primit [este de ajuns]. ...» adică un zălog dat creditorului în locul înscrisului.
In «as-Sahiihayn» s-a consemnat că Anas a povestit că Profetul (sala-Allāhu alayhi-ua salam) înainte de a muri a lăsat zălog unor evrei scutul său pentru că luase de la ei 30 de uasq (circa 180 kg) de orz pentru necesarul gospodăriei lui.
In altă variantă a acestei relatări se precizează că evreii mai sus pomeniţi erau evrei locuitori ai Medinei.
Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: «... Iar dacă aveţi încredere unul în altul, atunci să înapoieze lucrul întrebuinţat cel căruia i s-a încredinţat şi să se teamă de Allāh, Domnul său! ...».
Ibn Abi Haatim a consemnat că Abuu Sa’iid Al-Khudrii a explicat: „Acest âyat a abrogat ceea ce a fost înaintea lui.” – adică necesitatea de a consemna în scris tranzacţiile de faţă cu martori.
Această relatare a lui Ibn Haatim are un lanţ corect de naratori.
Aş-Şa’abiia zis: „Dacă aveţi încredere unul în altul, atunci nu este nicio greşeală dacă nu faceţi un înscris sau nu aveţi martori de faţă.”
Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) « şi să se teamă de Allāh, Domnul său! ...» - adică debitorul să aibă teamă de Allāh (subhaanah-ua-ta’la).
Imam Ahmad şi compilatorii «Sunan-ului» au consemnat că Qataada (radi-Allāhu-anh) a aflat de la Al-Hasan că Samura a zis că l-a auzit pe Rasuul_Allāh (sala-Allāhu alayhi-ua salam) spunând:
„ – Mâna care a luat ceva va purta povara acelui lucru până ce-l va da înapoi.
Úóáóě ÇáúíóĎö ăóÇ ĂóÎóĐóĘúˇ ÍóĘřóě ĘőÄóĎřöíóĺ”
Afirmaţia lui Allāh (subhaanah-ua-ta’la) «.. Să nu ascundeţi mărturia;...» adică să nu se omită nimic din ea şi nici să nu se refuze a face mărturie.
Ibn Abas (radi-Allāhu-anh) şi aţi învăţaţi au explicat că: „ Mărturia mincinoasă este un mare păcat şi încă unul dintre cele mai rele şi la fel este şi denaturarea adevărului când se face mărturisirea. De aceea, Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis «... cel care ascunde are o inimă păcătoasă ...».”
As-Suddii a comentat: „ Adică este un nelegiuit până în adâncul inimii sale.”
Această explicaţie este susţinută de versetul 106: «.. şi nici nu ascundem mărturia lui Allāh! Altcum, noi vom fi dintre păcătoşi!» căci Allāh (subhaanah-ua-ta’la) a zis: « O, voi cei care credeţi! Fiţi făptuitori neclintiţi ai dreptăţii, martori înaintea lui Allāh, chiar împotriva voastră, împotriva părinţilor şi rudelor voastre - fie bogat sau sărac - căci Allāh cunoaşte cel mai bine ce este spre binele lor! Nu urmaţi poftei, ca să nu vă abateţi [de la dreptate]! Iar dacă voi faceţi o mărturie mincinoasă sau vă sustrageţi, [să ştiţi că] Allāh este Bineştiutor a ceea ce faceţi!» (4:135) şi « Să nu ascundeţi mărturia; cel care ascunde are o inimă păcătoasă şi Allāh este Ştiutor al celor pe care voi le făptuiţi!» (2:283)
