sura Al Imran- tafsir Ibn Kathir - versetele 7, 8 şi 9

VERSETUL 7, 8 şi 9

7. El este Acela care ţi-a pogorât Cartea. In ea sunt versete desluşite - şi ele sunt temeiurile Cărţii - şi altele nedesluşite. Cei cu înclinare [către rătăcire] în inimi le urmăresc pe acelea în care este nedesluşire, în căutarea vrajbei şi în căutarea tâlcuirii lor. Dar nu cunoaşte tâlcuirea lor decât Allah. Aceia care sunt înrădăcinaţi în ştiinţă spun: "Noi credem în ea; toate sunt de la Domnul nostru!" Dar nu cugetă astfel decât cei dăruiţi cu judecată.

8. Doamne! Nu duce în rătăcire inimile noastre, după ce Tu ne-ai călăuzit şi dă-ne nouă îndurarea Ta, căci Tu eşti Cel Darnic!

9. Doamne! Tu îi vei aduna pe oameni într-o Zi, în legătură cu care nu este nici o îndoială. Allah [cu adevărat] nu-Şi calcă făgăduinţa!"

Ce înseamnă «versete desluşite» şi «versete nedesluşite»
sau
«آيَات مُحْكَمَات – âyaāt muhkamaāt» şi « مُتَشَابِهَات آيَات - âyaāt mutaşaābihaāt »
 1 

« El este Acela care ţi-a pogorât Cartea. In ea sunt versete desluşite - şi ele sunt temeiurile Cărţii - şi altele nedesluşite. Cei cu înclinare [către rătăcire] (de la adevăr) în inimi le urmăresc (doar) pe acelea în care este nedesluşire, în căutarea vrajbei (fitna) şi în căutarea tâlcuirii lor (ta’āūiyl). Dar nu cunoaşte tâlcuirea lor decât Allah. Aceia care sunt înrădăcinaţi în ştiinţă spun: "Noi credem în ea; toate sunt de la Domnul nostru!" Dar nu cugetă astfel decât cei dăruiţi cu judecată.»

Allāh(subhanahu-ua-ta’ala) a precizat că în Qurân există versete care sunt desluşite, numite «آيَات مُحْكَمَات – âyaāt muhkamaāt» şi care sunt simple şi evidente pentru oricare cititor şi verset care sunt complexe şi nu foarte uşor de priceput pentru unii cititori şi care sunt numite «مُتَشَابِهَات آيَات - âyaāt mutaşaābihaāt ».
Explicarea verstelor nedesluşite cu ajutorul celor desluşite este calea spre o corectă înţelegere a lor, beneficiind astfel de adevărata călăuzire, reciproca fiind valabilă. Din acest motiv Allāh(subhanahu-ua-ta’ala) a spus: «... şi ele sunt temeiurile Cărţii ...», adică versetele «... desluşite ..» sunt fundamentul Qurânului şi ele se folosesc ca explicaţii atunci când se intenţionează clarificarea celor care sunt «.. nedesluşite ..» deoarece acestea au mai multe înţelesuri, dintre care unele pot fi avea acelaşi sens ca şi cele desluşite sau pot avea un sens diferit, chiar dacă nu par a avea o legătură directă.

Verstele desluşite sunt acele versete care detaliază abrogarea unor reguli, permisiunile, interdicţiile, regulile, limitele, obligațiile şi îndatoririle de îndeplinit, care se respectă ca articole de credinţă şi se pun în practică, iar versetele nedesluşite se referă la acele versete care sunt abrogate, ori sunt compuse în stilul literar al parabolei, ori se referă la anumite jurăminte, care sunt tot articole de credinţă, dar nu trebuie puse în practică.

Referitor la «... In ea sunt versete desluşite ...», Muhammad bin ‘Ishaāq bin Yaāsar a explicat că: „Ele conţin dovezi de la Domnul, sunt pavăză pentru supuşi şi sunt dezminţire a minciunilor şi născocirilor celor nesupuşi. Sensul lor nu poate fi interpretat în alt fel decât cuvintele lor exprimă şi nici nu pot fi modificate prin atribuirea unor subînţelesuri.” El a mai adăugat: „ In ceea ce priveşte versetele cele «..nedesluşite ..» ele pot fi modificate, dar mai bine să nu se facă aceasta pentru că ele sunt un test de la Allāh(subhanahu-ua-ta’ala) pentru robii Săi, căci sunt ei testaţi prin ceea ce li se permite şi ceea ce li se interzice. Prin urmare, aceste verste nu trebuie să fie interpretate în alt sens decât cel real şi nici nu trebuie să fie răstălmăcite. ”

Din aceste motive Allāh(subhanahu-ua-ta’ala) a spus mai apoi: «... Cei cu înclinare [către rătăcire] în inimi ...» - adică aceia care au rea voinţă şi voiesc să devieze de la adevăr către născociri «... le urmăresc pe acelea în care este nedesluşire, ....», adică acele versete care nu au un sens evident şi care pot avea o multitudine de sensuri lăsându-le posibilitatea de a le interpreta sau răstălmăci după rele lor intenţii. «... Cei cu înclinare [către rătăcire] în inimi ...» nu pot distorsiona şi nici nu pot răstălmăci versetele cele desluşite, deoarece acestea sunt fără echivoc şi clare pentru oricine şi ele pot fi folosite ca dovadă de rea intenţie împotriva acestor nelegiuiţi şi, de aceea, Allāh(subhanahu-ua-ta’ala) a zis: «... în căutarea vrajbei (fitna)...» însemnând că nelegiuiţii caută să-i atragă în rătăcirea în care se află şi pe cei care le ascultă aserţiunile pretinzând că au dovezi tocmai aceste versete nedesluşite cu care ei vor să-şi justifice născocirile pe seama Qurânului, numai că acestea se fac dovezi împotriva lor.
Spre exemplu, creştinii pretind că este o dovadă că Isus(alayhi ua selem)este de esenţă divină pentru că în Qurân el este descris prin expresia «.. un duh de la El ... رُوح اللَّه – ruūh_Allāh »(4:171) şi Cuvântul Său pe care i l-a dat Mariei, dar ignoră cu desăvârşire versetul desluşit în care Allāh(subhanahu-ua-ta’ala) spune: « El (Isus) nu este decât un rob, asupra căruia Noi ne-am revărsat harul Nostru şi din care am făcut o pildă pentru fiii lui Israel.» (43:59) şi « Inaintea lui Allah, Isus este asemenea lui Adam, pe care El l-a făcut din lut şi apoi i-a zis lui "Fii" şi el a fost.»(3:59).
Acestea sunt doar două dintre verstele desluşite care lămuresc pe deplin că Isus(alayhi ua selem)este una dintre creaturile lui Allāh(subhanahu-ua-ta’ala) şi că el nu este decât un rob al Său şi un Trimis dintre profeţii Lui.

Afirmaţia lui Allāh(subhanahu-ua-ta’ala) «... şi în căutarea tâlcuirii lor (ta’āūiyl)...» se referă la «... Cei cu înclinare [către rătăcire] în inimi ...» care răstălmăcesc sensurile versetelor nedesluşite după cum le-ar place şi le-ar conveni.

Imam ‘Ahmad a consemnat de la Aaişa (radi-Allahu-anha‎‎) următorul hadith:

„ Trimisul lui Allāh (salla-llahu alyhi ūa selem)recita: « El este Acela care ţi-a pogorât Cartea. In ea sunt versete desluşite - şi ele sunt temeiurile Cărţii - şi altele nedesluşite. ....»...până când a ajuns la «... cei dăruiţi cu judecată » şi a spus:
- Dacă te întâlnești cu cei care se justifică prin « مُتَشَابِهَات- mutaşaābihaāt» să ştii că ei sunt cei la care Allāh(subhanahu-ua-ta’ala) a făcut referire. Prin urmare, fereşte-te de ei.”

ĀlBukhaāriy a consemnat un hadiyth similar pentru tafsiyr-ul acestui verset (3:7), ca şi Muslim în «Sahiyh» la capitolul «Voinţa Divină» şi ‘Abuū Daāūud în «Sunan» la capitolul «Sunna» au colecţionat un hadiyth similar provenind tot de la Aaişa (radi-Allahu-anha‎‎):

„Trimisul lui Allāh (salla-llahu alayhi ua selem) a recitat: « El este Acela care ţi-a pogorât Cartea. In ea sunt versete desluşite - şi ele sunt temeiurile Cărţii - şi altele nedesluşite. ....»...până când a ajuns la «... cei dăruiţi cu judecată » , apoi a spus:
- Dacă te întâlnești cu cei care se urmează ceea ce nu este desluşit din Qurân, să ştii că ei sunt cei pe care Allāh(subhanahu-ua-ta’ala) i-a descris aici, de aceea, fii cu băgare de seama faţă de ei.”

Aceasta este varianta consemnată de ĀlBukhaāriy.

Sensul real al versetelor nedesluşite îl ştie numai Allāh(subhanahu-ua-ta’ala)
 2 

Allāh(subhanahu-ua-ta’ala) a zis: «... Dar nu cunoaşte tâlcuirea lor decât Allah. ....».
Ǐbn ‘Abbaās(radiy-Allahu-anhu) a explicat:
„Tafsiyr-urile sunt de patru feluri:
1. tafsiyr-ul pe care îl dau arabii în vorbirea curentă,
2. tafsiyr-ul pe care oricine îl poate înţelege oricât de neînvăţat ar fi,
3. tafsiyr-ul pe care învăţaţii îl fac şi
4. tafsiyr-ul pe care numai Allāh(subhanahu-ua-ta’ala) îl ştie. ”

Recitatorii de Qurân profesionişti au opinii diferite în ceea ce priveşte pauza de recitare de la âyatul în care se pomeneşte Numele lui Allāh(subhanahu-ua-ta’ala). Această pauză în recitare a fost menţionată de Aaişa (radi-Allahu-anha‎‎), ‘Urūa, ‘Abuū Aş-Şa’taā’ şi ‘Abuū Nahiyk (أَبُو نَهِيك).
Unii fac pauza după ce recită «..Aceia care sunt înrădăcinaţi în ştiinţă - وَالرَّاسِخُونَ فِي الْعِلْمِ» pentru că Nobilul Qurân nu se adresează celor care nu-l pot înţelege.

Ǐbn ‘Abuū Najiyh a spus că Ǐbn ‘Abbaās(radiy-Allahu-anhu), adresându-se lui Mujaāhid, a zis:„Sunt dintre cei care sunt în deplină cunoaştere asupra sensului acestei interpretări.”

Ǐbn ‘Abbaās(radiy-Allahu-anhu) a făcut această declaraţie pentru că Profetul (salla-llahu alyhi ua selem)s-a rugat pentru el spunând: „O, Allāh, dăruieşte-l pe el cu ştiinţă în ceea ce priveşte religia şi învaţă-l pe el tâlcuirea (ta’āūiyl) - اللَّهُمَّ فَقِّهْهُ فِي الدِّينِ وَعَلِّمْهُ التَّأْوِيل ”

«Ta’āūiyl-ul» are două accepţiuni în Qurân şi anume: realitatea lucrurilor şi ceea ce vor deveni.
De exemplu: Allāh(subhanahu-ua-ta’ala) a zis: «... iar el a zis: „O, tată! Acesta este tâlcul vedeniei mele de odinioară....» sura «Yuūsuf (يوسف)», verset 100,
«...Oare aşteaptă ei altceva decât împlinirea ei? In ziua când va veni împlinirea ei, vor zice aceia care mai înainte au uitat-o: "Trimişii Domnului nostru au venit cu Adevărul...
هَلْ يَنظُرُونَ إِلَّا تَأْوِيلَهُ ۚ يَوْمَ يَأْتِي تَأْوِيلُهُ يَقُولُ الَّذِينَ نَسُوهُ مِن قَبْلُ » sura «Āl’A’raāf», verset 53, referindu-se la faptul că Ziua Invierii despre care s-a relatat şi s-a avertizat mai înainte se va petrece incontestabil.
In acest context, Afirmaţia lui Allāh(subhanahu-ua-ta’ala) «... Aceia care sunt înrădăcinaţi în ştiinţă ....» este legată de «..."Noi credem în ea; ...”».

Dacă cuvântul «ta’āūiyl» are cel de-al doilea înţeles, adică «a explica şi a descrie», aşa cum Allāh(subhanahu-ua-ta’ala) a revelat: «.. Vesteşte-ne nouă tâlcuirea acestora, ...”» în sura«Yuūsuf», verset 36, referindu-se la «explicaţii».

Unii recitatori de Qurân fac pauză după ce rostesc acest âyat. Şi acesta pentru că « ....nu cugetă astfel decât cei dăruiţi cu judecată ....», iar învăţaţii au o bună cunoaştere asupra multor lucruri, însă nu este o cunoaştere absolută şi, de aceea, Allāh(subhanahu-ua-ta’ala) continuă mai apoi cu âyatul:«... "Noi credem în ea ...» descriind prin aceasta atitudinea celor înţelepţi.
Asemenea, Allāh(subhanahu-ua-ta’ala) a mai spus: « şi va veni Domnul tău, când îngerii vor sta rânduri-rânduri,...»(89:22) care înseamnă că Allāh(subhanahu-ua-ta’ala) va veni, iar îngerii vor veni şi ei rânduri-rânduri.
Afirmaţia lui Allāh(subhanahu-ua-ta’ala) pe care El o face revelând cuvintele pe care oamenii înţelepţi le declamă «... "Noi credem în ea ...» se referă la faptul că aceştia cred şi în «verstele cele nedesluşite» (مُتَشَابِهَات آيَات - âyaāt mutaşaābihaāt) care «... toate sunt de la Domnul nostru!...», deoarece atât versetele cele deslușite cât şi cele nedesluşite sunt adevărate şi autentice, şi fiecare dintre ele atestă adevărul din celelalte, pentru că ambele feluri de âyaturi sunt revelații de la Allāh(subhanahu-ua-ta’ala) şi tot ceea ce provine de la El nu conţine nici contradicţii şi nici discrepanţe. Referitor la aceasta, Allāh(subhanahu-ua-ta’ala) a revelat: «. Oare nu cugetă ei la Coran?! Dacă ar fi el de la altcineva decât de la Allah, ar găsi în el multe nepotriviri!» - sura ĀlNnisaā’ (النساء), verset 82.

Allāh(subhanahu-ua-ta’ala) a zis: «... Dar nu cugetă astfel decât cei dăruiţi cu judecată.» - şi se referă la aceia care au o gândire raţională, meticuloasă, logică, analitică şi o percepţie corectă a realităţii.
Cu privire la această idee, Ǐbn AlMundhir a consemnat în tafsiyr-ul său că Naāfi’ bin Yaziyd a spus: „Aceia care sunt adânc înrădăcinaţi în cunoaştere sunt modeşti din respect pentru Allāh(subhanahu-ua-ta’ala) şi caută cu abnegaţie să fie pe lacul Lui şi nici nu-i preamăresc pe cei care sunt deasupra lor şi nici nu-i înjosesc pe cei care sunt mai prejos de ei.”

Allāh(subhanahu-ua-ta’ala) a revelat suplicaţia celor dăruiţi cu judecată, care au spus: « Doamne! Nu duce în rătăcire inimile noastre, după ce Tu ne-ai călăuzit ...» şi care înseamnă: „Nu ne lăsa inimile noastre să se abată de la călăuzirea ce ne-a fost dăruită, dacă Tu, Doamne, ai permis ca ea să ajungă la noi şi nu ne face pe noi asemenea celor care au inimile întortocheate şi care caută să urmeze numai ce este de nedeslușit din Qurân, ci dă-ne nouă tărie ca să rămânem neabătuţi pe Calea cea dreaptă, urmând perceptele adevăratei religii.”, precum şi: «... dă-ne nouă îndurarea Ta, ...» care înseamnă „fi Milostiv cu noi, Doamne, făcând ca inimile noastre să fie pline de tărie şi dându-ne puterea de a ne spori credinţa, pentru că « ...Tu eşti Cel Darnic! »”

Ǐbn ‘Abiy Haātim şi Ǐbn Jariyr au preluat de la Umm Salama că:
„Profetul (salla-llahu alyhi ua selem)recita următoarea suplicaţie:

«O, Tu, Acela care poţi schimba inimile, fă ca inima mea să rămână neabătută de la religia Ta.
يَا مُقَلِّبَ الْقُلُوبِ ثَبِّتْ قَلْبِي عَلَى دِينِك»

apoi mai spunea:

«O, Doamne al nostru! Nu lăsa ca inimile noastre să se abată de la Adevăr după ce el au primit călăuzirea Ta şi revarsă asupra noastră Mila Ta, pentru că Tu eşti Cel Darnic.»”

Versetul următor (9) continuă revelaţia suplicaţiei din versetul anterior (8): « Doamne! Tu îi vei aduna pe oameni într-o Zi, în legătură cu care nu este nici o îndoială ....» - care înseamnă: „O, Doamne al nostru, Tu eşti Cel care Ii vei aduna laolaltă pe toţi oamenii în Ziua Invierii şi vei judeca între ei cu privire la cele pentru care ei s-au scindat şi, apoi, le vei da răsplata sau pedeapsa care li se cuvine, după cum le-au fost faptele în viaţa lumească. ”