Custodia copilului in islam (hadana)
Cu mama sau cu tata?
Mulţi oameni cred că mama musulmană nu are drept de custodie asupra copilului său. Aceasta e o părere falsă. Legea islamică asemeni altor legislaţii recunoaşte că în această situaţie primează interesul copilului.
Din punct de vedere Islamic copilăria are trei stadii:
1. perioda de înţărcare- care durează de la naşterea copilului până când acesta împlineşte doi ani.
2. perioada de îngrijire- custodie sau în care copilul se află sub îngrijirea părinţilor, această perioadă începe de la vârsta de doi ani până la şapte sau opt ani.
3. ultima perioadă este de la opt ani până la majorat.
Situaţia ideală e cea în care copilul creşte alături de ambii săi părinţi. Dar dacă cuplul divorţează primeză interesul copilului. Şeih Muhammad al Munajjid spune în legătură cu acest subiect ,, femeile au mai mult dreptul de custodie decât bărbaţii; în principal custodia le este acordată lor, deoarece ele sunt mult mai miloase şi mai mult de atât ele ştiu cum să-şi crească micuţii, sunt răbdătoare atunci când se comfruntă cu dificultăţi. Mamele sunt mai îndreptăţite să primească custodia copiilor lor, indiferent că este băiat sau fată, atâta timp cât nu se recăsătoreşte. Aceasta este părerea generală a teologilor. Dar cel mai bine este să se acorde atenţie interesului copiilor, deoarece dreptul său primează. Şcoala de gândire malikită şi zahirită crede că mama are mai mult dreptul de custodie indiferent de sexul copilului. Handbaliţii susţin că baiatul poate fi lăsat să aleagă, dar tatăl are mai multe drepturi în cazul în care copilul e o fată, hanefiţii susţin că tatăl are mai multe drepturi în cazul unui băiat şi mama în cazul unei fetiţe. Probabil cea mai corectă opinie este să i se ofere copilului şansa de a alege dacă părinţii sunt în dispută şi dacă ambii au condiţii care să le permită să crească copilul.
Abd –Allah ibn Omar a relatat că o femeie i-a spus profetului(pacea şi binecuvântarea fie asupra lui) :
,, O, trimis al lui Allah , copilul meu a fost în uterul meu, genunchii mei l-au legănat şi sânul meu l-a alăptat, dar tatăl lui vrea să mi-l ia. Atunci profetul a spus ,, tu eşti mai îndreptăţită la custodia copilului atâta timp cât nu te recăsătoreşti”(relatat de Ahmad 2/ 182; Abu Dawud 2276;al Hakim, 2/ 225. Sahiyh)
Yahiya ibn Saiyd a spus ,, am auzit că Al Qasim ibn Muhammad a spus: ,, Omar ibn Khattab a avut o soţie dintre ansari care i-a născut un băiat Aasim ibn Umar de care el apoi a divorţat. Omar s-a dus la moscheea Quba şi şi-a văzut băiatul jucându-se în curtea moscheii, l-a luat în braţe şi l-a aşezat în faţa lui pe animalul pe care îl călărea, dar bunica copilului l-a prins şi s-a luptat cu el până i-a luat copilul, după care s-au dus la Abu Bakr As Siddiq, Omar a spus ,, este fiul meu! şi femeia a spus,, este fiul meu!” Abu Bakr a spus ,, lasă-le în pace” iar Omar a tăcut. Conform altor relatări Abu Bakr ar fi spus: mamele sunt mai milostive, mai amabile, mai iubitoare şi mai generoase, deci ele au mai multe drepturi asupra copilului atâta timp cât nu se recăsătoreşte.
Condiţiile custodiei :
-să fie adult responsabil( fără boli psihice, etc)
- să fie liber
-să aibă un bun caracter
-să fie musulman dacă copilul implicat este musulman şi să fie capabil să-şi îndeplinească obligaţiile faţă de copil.
Nu există nici un verset în Coran care să reglementeze această chestiune dar următorul verset ar trebui să fie suficient pentru musulmani:
,, Ceea ce Allah a dăruit Trimisului Său ca pradă de la locuitorii cetăţilor, aceasta aparţine lui Allah şi Trimisului, rudelor, orfanilor, sărmanilor şi călătorului de pe drum, pentru ca să nu se schimbe doar între cei bogaţi dintre voi. Ceea ce vă dăruieşte Trimisul primiţi, iar cele de la care vă opreşte, de la acelea opriţi-vă şi fiţi cu frică de Allah căci Allah este aspru la pedeapsă!” Al Haşr: 7
În cazul în care mama nu are dreptul de custodie asupra copilului, acest drept se transferă rudelor enumerate mai jos, exact în această ordine:
- bunicii materne
- bunicii paterne
- surorilor
- mătuşilor din partea mamei
- mătuşilor din partea tatălui
- tatălui
- bunicului patern
- fratele tatălui
- fratele din partea tatălui
- fratele din partea mamei.
