Posibile tehnici de gestionare a conflictului dintre sotii musulmani.
In numele lui Allah Cel Milostiv, Indurator !
MOTTO : "O, oameni buni, sotiile voastre au unele drepturi asupra voastra si voi aveti unele drepturi asupra lor. Purtati-va bine cu ele si fiti buni cu ele, pentru ca ele sunt partenerele si sprijinul vostru" (fragment din discursul de adio de la 'Arafa al Profetului – pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa !)
Femeia drept-credincioasa este stalpul si temelia familiei musulmane. Ea este vazuta ca fiind cea mai mare bucurie din viata unui barbat, asa cum Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa !) a zis :
"Aceasta lume este doar o oportunitate temporara si cea mai buna alinare in aceasta lume este femeia drept-credincioasa" (Muslim, 10/56, Kitab ar-Rida’, baab istihbaab nikaah al-bikr)
Islamul a cinstiti femeia acordandu-i dreptul de a-si alege sotul. Este cunoscut ca parintii ei nu au niciun drept sa o oblige sa se casatoreasca cu un barbat pe care ea nu-l place, desi – din pacate – sunt intalnite si astfel de cazuri. Dincolo de aceasta, important este ca femeia musulmana sa cunoasca ca acest drept [de a-si alege sotul] ii apartine in totalitate, insa nu trebuie sa respinga nici povata si indrumarea parintilor atunci cand se iveste un posibil pretendent, deoarece ei au - in majoritatea cazurilor - cele mai bune intentii in suflet si au mai multa experienta in ceea ce priveste viata si oamenii.
Daca femeia musulmana a ales, putem vorbi de casatorie, iar aceasta institutie este cea mai puternica legatura prin care Allah Preainaltul ii uneste pe barbatul si pe femeia musulmana, legatura care trebuie sa se bazeze pe iubire, intelegere, cooperare si sfat reciproc. Doar astfel se poate intemeia o familie musulmana in care copii vor trai, vor creste si isi vor dezvolta caracterul si comportamentul asa cum ne invata Islamul.
Dar, din pacate, in unele cazuri lucrurile nu se intampla asa cum ar trebui sa se intample. Este momentul cand in familia musulmana intervine acea stare pe care psihologii o numesc 'conflict'.
Desigur, multa vreme conflictul familial a fost interpretat – si inca mai este – ca fiind un fenomen cu semnificatii exclusiv distructive, mare consumator de resurse, veritabil impediment in calea armoniei.
De cele mai multe ori reactionam la conflictul familial cu :
- agresiune (fizica si/sau verbala) ;
- negare (ex. : ‘noi ne intelegem minunat’, desi realitatea este opusa) ;
- rezistenta (ex. : ‘acum petrec si eu multe ore pe net’ – spunea o sora)
Realitatea este ca nu conflictul familial in sine este un dezastru, ci doar proasta gestionare a lui, modul in care barbatul si femeia musulmana il percep. Cu alte cuvinte, modul in care ei reactioneaza in asemenea situatii delicate.
Psihologul Billikopf a identificat patru factori care ne predispun la abordari conflictuale in relatiile cu ceilalti semeni, inclusiv in relatiile familiale :
1) nevoia naturala a fiecaruia dintre noi de a ne explica in primul rand propriul punct de vedere.
'Prefera sa stea mai mult cu amicii decat acasa' – spunea sora noastra despre sotul sau. Acesta este un comportament tipic pentru acest prim factor, sotul ei preferand – din pacate - acest 'mod de abordare', acest 'punct de vedere'.
Ceea ce este interesant, este faptul ca persoana care procedeaza astfel porneste de la premisa puerila (de altfel, cat se poate de eronata) ca partenerul ii va intelege intotdeauna acest tip de comportament.
2) absenta dispozitiei de a asculta
Atentie ! A asculta inseamna mai mult decat a asista tacut ; a asculta presupune inclusiv un efort empatic si real, cum ar fi ‘sa mearga la shoping cu sotia’
3) teama de a nu pierde lucruri puternic valorizate
In cazul de fata, teama de a nu i se sugera ca nu este in folosul familiei musulmane intalnirea asa frecvanta cu ‘amicii’, in detrimentul relatiei cu sotia musulmana. Cu atat mai mult cu cat aceasta este o sotie drept-credincioasa si afectuoasa.
4) presupozitia ca unul dintre cei doi soti musulmani va pierde, daca si in aceeasi masura in care celalalt castiga.
Studiul dificultatilor de comunicare aparute in sanul familiei musulmane este cu atat mai sensibil cu cat structura acestui tip de familie este intemeiata pe tipul de relatie in care barbatul si femeia nu sunt egali. Ei au trasaturi fizice si biologice diferite, religia islamica recunoscand conducerea femeii musulmane de catre barbat (surat Al-Baqara : 228, respectiv surat An-Nisa’ : 34), dar aceasta nu inseamna nici pe departe dominarea femeii musulmane, cum gresit inteleg unii barbati musulmani !
De-a lungul istoriei umanitatii, barbatii si femeile nu au fost nici macar odata tratati identic. Islamul a conferit femeilor o dreapta pozitie si nu a schimbat absolut deloc legile divine. Alte religii si filosofii nu au fost capabile de a exprima rolul exact al femeilor nici pana astazi. In Vest, din pacate, o parte a femeilor au fost aproape reduse la statutul unui obiect de placere si capriciu. Si femeile au fost tentate sa se autodegradeze in numele egalitatii. Realitatea este ca ele nu au castigat nici libertatea, nici egalitatea, ci mai degraba si-au pierdut locul pe care-l meritau in societate.
Revenind, odata instalat conflictul in cadrul familiei in general, si in cea islamica - in mod particular - ce este totusi de facut ?
http://www.ifamericansknew.org/images/rula_daoud.jpg
Aici, se pot oferi cateva sugestii de gestionare a situatiei :
a) in primul rand, noi insine trebuie sa fim convinsi ca am evaluat corect criza aparuta. Iar acest lucru il putem realiza doar raspunzandu-ne obiectiv, nepartinitor la o serie de intrebari :
‘Situatia existenta imi este cunoscuta in totalitate ?’
‘Aceasta situatie ma pune intr-o pozitie conforma cu statutul femeii/barbatului in Islam sau dimpotriva ?’
‘Care este pozitia sotului/sotiei ?’
‘Este vreunul dintre noi avantajat de situatia creata, in detrimentul celuilalt ?’
‘Care sunt riscurile directe si indirecte care pot deriva ?’
‘Aceste riscuri sunt mai mari pentru mine sau pentru sotul meu musulman ?’
Lista acestor intrebari poate fi imbunatatita oricand, rolul ei principal fiind acela de a evalua asa cum trebuie situatia, cu alte cuvinte 'sa stim cum stam'. Probabil ca se va replica ca deja situatia este deja clara, dar sfatul meu este sa mai evaluam inca odata evenimentele. O analiza suplimentara este binevenita si ne poate scapa de eventualele decizii gresite.
‘Incearca mai intai sa intelegi, pentru a fi ulterior inteles de ceilalti’ – este un principiu foarte sanatos.
b) in functie de raspunsul la o serie de intrebari de genul celor de mai sus, putem provoca noi insine un conflict, dar un conflict de alta natura. Este vorba fara doar si poate de asa-numitul ‘conflict inteligent’.
Acesta consta in proiectarea unei serii de tehnici rationale de rezolvare a problemelor, eu unul sugerand calea dialogului deschis. Daca acest gen de tehnici sunt aplicate cu succes, conflictul este pe jumatate rezolvat ! Prin urmare, acestei etape trebuie sa i se acorde importanta cuvenita.
c) daca faza anterioara se incheie cu succes, atunci sunteti pe drumul cel bun. Urmeaza ca fiecare dintre dumneavoastra sa incerce sa cedeze la unele dintre vechile obiceiuri care, asa cum se pare, constituie principala sursa conflictuala, in vederea gasirii unor solutii acceptabile de ambele parti.
d) aplicarea in practica de zi cu zi a solutiilor gasite in comun.
Allah Preainaltul stie cel mai bine !
