Biografia Nobilului Profet Muhammed (صلى الله عليه وسلم)

Inima fiecarui musulman este plina de dragoste pentru ultimul profet (صلى الله عليه وسلم) , si aceasta dragoste este pentru el ca o comoara.Ultimele evenimente i-au facut pe multi musulmani sa reciteasca si sa-si readuca aminte de faptele si invatamintele Profetului Nostru (saws).
Allah a descris si explicat statutul lui Muhammed:
Spune ( O, Muhammed) : ,, Daca il iubiti pe Allah , urmati-ma si Allah va va iubi si va va ierta pacatele voastre!Allah e Iertator , Indurator (3:31)
Dragostea pentru Mesagerul lui Allah este o parte a credintei nostre.
Cineva a intrebat-o pe Aisha despre nobilul caracter si obiceiurile Profetului: Ea a raspuns: ,,Caracterul lui este o exemplificare completa a Coranului .,,
Aceasta inseamna ca orice lucru care se porunceste sau este interzis in Coran isi va gasi obiectivitatea practica , reflectandu-se in obiceiurile lui Muhammed.
Altfel spus , Muhammed (saws) intruchipeaza cel mai inalt nivel idealul de caracter si de bune deprinderi pe care Coranul le pretinde de la oameni.


INTRODUCERE


Fara indoiala , biografia Profetului reprezinta o personificare completa a mesajului.Divin sublim , pe care el l-a exprimat cu scopul de a salva rasa umana din mlastina intunericului si politeismului se de a o indrepta catre un paradis de lumina si monoteism.

Localizarea arabilor

Din punct de vedere etimologic , cuvantul arab inseamna ,,desert,, sau pamant pustiu, neroditor , fara vegetatie sau apa.Peninsula Araba este marginita la vest de marea Rosie si de Muntele Sinai, , la est de Golful Arabic si la sud de Marea Arabiei care este de fapt o prelungire a Oceanului Indian.
Datorita asezarii sale geografice , peninsula si-a mentinut intotdeauna o pozitie importanta.Aceasta pozitie plasa peninsula ca pion central al lumii vechi , furnizand acesteia legaturi maritime si terestre cu majoritatea poparelor de la acea vreme.Astfel , Peninsula Araba devine centrul comercial , cultural ,religios si asrtistic.


Triburile Arabe

Din punct de vedere al descendentilor triburile arabe au fost divizate in trei grupe:
1. VECHII ARABI -despre istoria carora se cunoste relativ putin.Dintre acestia amintim neamurile Ad, Thamud, tasam, Jadis, Emlaq si altele
2. ARABII PURI-Urmasii lui Ya'rub bin Iasjub bin Qahtan . Mai erau numiti si arabii Qahtanieni.
3.ARABII ARABIZATI -Urmasii lui Islmail.Arabii puri locuiau initial in Yemen si erau divizati in numeroase triburi , dintre care doua foarte cunoscute:
a) Tribul Himiar
b) Tribul Kahtan

Voi continua , va rog sa nu postati nimic ca sa-mi continui gandul
Multumesc pentru intelegere.
Allah barik fikum

Religiile arabilor

Majoritatea arabilor a consimţit la chemarea lui Ismail - Pacea să fie cu el - şi a mărturisit religia tatălui acestuia, Avraam. Ei l-au slăvit pe Allah, I-au mărturisit Unicitatea şi I-au urmat religia multă vreme, până când au uitat o parte din ceea ce li se făcuse cunoscut.

Cu toate acestea, ei au menţinut unele convingeri fundamentale, cum ar fi monoteismul, precum şi alte aspecte ale religiei lui Avraam. Aceasta până când un şef al tribului Khuza'a, pe nume 'Amr bin Luhai, renumit pentru spiritul de dreptate, milostenie, veneraţie şi grijă pentru religie, iubit fără rezerve şi ascultat de cei din tribul său, s-a întors dintr-o călătorie în Siria, unde i-a văzut pe oameni venerând idoli, fenomen pe care el l-a aprobat şi l-a considerat îndreptăţit, din moment ce Siria era lăcaşul Mesagerilor şi Scripturilor.
El chiar a adus cu el un idol, Hubal, pe care l-a aşezat în mijlocul Al-Ka'ba, chemându-i pe oameni să-l venereze. Destul de repede, păgânismul s-a răspândit în toată Mekka.

Astfel, în regiune au fost introduşi o mulţime de idoli, cu diferite denumiri.
De pildă, unul dintre idoli, pe nume Mânat, era adorat într-un loc cunoscut sub numele de Al-Muşallal, în apropiere de Qadid, la Marea Roşie. Altul, Al-Lat, la Ta'if, iar un al treilea, Al 'Uzza, în Valea Nakhla. Politeismul predomina şi numărul idolilor a crescut în tot Hijaz-ul.

Când Profetul a cucerit Mekka, la Al-Ka'ba au fost găsiţi 360 de idoli. El i-a distrus, i-a înlăturat şi le-a dat foc.

Tradiţiile şi ceremoniile venerării idolilor au fost create în majoritate de 'Amr bin Luhai, ele fiind considerate inovaţii binevenite şi nicidecum devieri de la religia lui Avraam.

Iată câteva trăsături ale adorării idolilor lor:
1. Devotamentul faţă de idoli, căutarea refugiului în aclamarea numelui lor, chemarea lor în ajutor în timpurile grele şi implorarea lor pentru împlinirea dorinţelor, sperând că idolii (zei păgâni) vor mijloci la Allah pentru împlinirea dorinţelor oamenilor.
2. Pelerinajul la idoli, înconjurul lor, îngenunchierea şi închinăciunea în faţa lor.
3. încercarea de a stârni bunăvoinţa idolilor prin diferite sacrificii şi jertfe, menţionată în Coran în versetele:
"... ca şi vitele junghiate pe pietrele înălţate [ale idolitorj". [5:3] Allah mai spune:
"Şi nu mâncaţi din ce! peste care nu s-a pomenit numele Iui Allah." [6:121]
4. Oferirea anumitor porţii din mâncare, băutură, animale şi cereale, idolilor. Destul de surprinzător, porţiile erau oferite şi lui Allah însuşi, oamenii găsind, însă, motive de a transfera o parte din porţia lui Allah, idolilor şi niciodată invers. Referitor la acestea, versetele Coranice spun:
"Ei I-au hotărât lui Allah o parte din recoltele şi din dobitoacele pe care El le-a izvodit şi au zis: "Aceasta este pentru Allah - după pretenţia lor mincinoasă! - iar asta este pentru asociaţii noştri!" Dar ceea ce a fost pentru asociaţii lor nu a ajuns la Allah, pe când ceea ce a fost pentru Allah a ajuns la asociaţii lor. Şi cât de prost au judecat ei!" [6:136]
5. Căutarea bunăvoinţei acestor idoli prin ofrande de cereale şi animale, referitor la care Coranul spune
"Şi au zis ei: "Acestea sunt vite şi recolte oprite. Nu mănâncă din ele decât aceia care voim noi!" După pretenţia lor mincinoasă! Sunt şi vite ale căror spinări au fost oprite şi vite peste care nu rostesc ei numele Iui Allah, născocind şi punând pe seama Lui!" [6:138]
6. Dedicarea unor animale (cum ar fi: Bahira, Sa'iba, Uasila şi Hami) idolilor, ceea ce înseamnă scutirea acestor animale de la muncile utile, de dragul acestor zei păgâni. După spusele renumitului istoric Ibn Ishaq, Bahira, fiica Sa'ibei, o cămilă femelă ce fătase în mod succesiv zece cămile femele, dar nici un mascul, a fost pusă în libertate şi s-a interzis ca ea să fie înjunghiată, împovărată, tunsă de lână sau mulsă, numai oaspeţii putând să bea din laptele ei.După ce li s-au crestat urechile, toate cămilele-femele născute de ea au purtat tot denumirea de Bahira. Uasila era o oaie care a fătat în mod succesiv zece femele, din cinci sarcini. Fiecare nou-născut al Uasilei era atribuit doar bărbaţilor. Hami era o cămila-mascul care produsese zece femele succesiv şi a fost astfel prohibit în mod similar.
Referitor la acestea, versetele Coranului spun:
"N-a statornicit Aliah nimic despre Bahira, nici despre Sa'iba, nici despre Uasila şi nici despre Ham. însă cei care nu cred au născocit minciuni împotriva lui Allah şi cei mai mulţi dintre ei nu au judecată." [5:103]
Allah mai spune:
"Şi au mai spus ei: "Ceea ce se află în pântecul acestor vite este menit numai bărbaţilor noştri şi este oprit soaţelor noastre!" Daca, insa, acesta se naşte mort, atunci sunt ei părtaşi." [6:139]

Există afirmaţii autentice conform cărora asemenea superstiţii au fost inventate pentru prima dată de 'Amr bin Luhai.
Arabii aveau credinţa că aceşti idoli sau zei păgâni îi vor aduce mai aproape de Allah, îi vor conduce la El şi vor mijloci la El, de dragul lor. Referitor la cele de mai sus, Coranul spune:
"Noi nu-i adorăm pe ei decât pentru ca ei să ne apropie de Allah" [39:3] şi "Ei adoră în locul lui Allah ceea ce nu le face lor nici rău şi nu le aduce lor nici folos şi zic ei: "Aceştia sunt mijlocitorii noştri la Allahl" [10-.18]

O altă formă de divinizare tradiţională la arabii preislamici era aruncarea "Azlam"-ului (săgeţi fără pene, care aveau două semnificaţii diferite: una semnifica "da", iar cealaltă, "nu"). Această practică era desfăşurata în cazul unor situaţii serioase cum ar fi: călătoria, căsătoria şi altele similare acestora. Dacă sorţii indicau "da", procedau ca atare, iar dacă indicau "nu", amânau pentru anul viitor.
Existau şi alte feluri de "Azlam", care erau aruncate pentru apă, pentru bani ori pentru a arăta "de la tine", "nu de la tine" sau "asociere".

Dacă existau dubii asupra paternităţii recurgeau la idolul Hubal, cu un dar de o suta de cămile pentru cel care arunca săgeţile. Doar săgeţile puteau hotărî atunci tipul legăturii. Dacă săgeata indica "de la tine", atunci rezulta că pruncul aparţinea tribului; dacă indica "de la alţii", pruncul era atunci considerat ca un aliat, iar în cazul în care apărea "asociere", persoana putea să-şi menţină poziţia, dar fără obârşie sau contract de alianţă.

Aceasta semăna foarte mult cu jocul de noroc sau cu practica aruncării săgeţilor cu ajutorul cărora, potrivit acestei tradiţii, obişnuiau să împartă carnea cămilelor pe care le înjunghiau.
Credinţa în semne ce puteau prevesti evenimente viitoare era, desigur, larg răspândită printre arabi. Unele zile şi luni, precum şi anumite animale erau considerate de rău augur. Ei mai credeau că sufletul unei persoane ucise ar zbura în sălbăticie şi nu şi-ar găsi odihna până când nu ar fi răzbunat. Superstiţia era de nestăpânit. Dacă un cerb sau o pasăre eliberată din captivitate se întorcea spre dreapta, lucrul pe care doreau să-l facă era considerat sub auspicii bune. In caz contrar, ei deveneau neîncrezători şi amânau ceea ce îşi propuseseră să facă.

Oamenii din perioada preisl amică, deşi credeau în superstiţii, reţinuseră totuşi unele tradiţii avraamice, cum ar fi: devotamentul faţă de Sfântul Sanctuar, înconjurul acestuia, respectarea pelerinajului, şederea pe Muntele Arafa în timpul pelerinajului şi oferirea de sacrificii. Toate acestea erau respectate pe deplin, în ciuda unor inovaţii menite să altereze aceste ritualuri sfinte.

Dragi surori daca cineva are ceva informatii despre perioada preislamica ,aspectele societatii arabe preislamice va rog sa adaugati.:smile26: Maine Insha Allah sa incepem sa postam in ordinea cronologica Viata Profetului Nostru Mohamed (saws). Astept discutii :smile19: :smile16:
Allah barik fikum

Assalam WRB
Ce se intampla?Nu va place subiectul?:smile308:
Va place ori nu va place eu oricum o sa postez ceva :p

Tribul Quraiş, de exemplu, din aroganţă, din spirit de superioritate faţă de alte triburi şi din mândrie pentru că deţinea custodia Casei Sfinte, nu mergea la 'Arafa împreună cu mulţimea, ci se oprea pentru scurt timp la Muzdalifa. Nobilul Coran i-a mustrat şi le-a spus: "Apoi grăbiţi de unde oamenii pornesc" (2:199)

De asemenea, dintr-o concepţie greşită bine împământenită, respingeau pelerinii care nu erau din Mekka şi le refuzau accesul la hrana pe care o aduceau când voiau să facă pelerinajul cel mare sau pelerinajul cel mic.
Ei au poruncit pelerinilor care veneau din afara Mekkăi să facă ocolul Al-Ka'ba în uniforme Quraiş. Totuşi, dacă nu şi le puteau permite, bărbaţii trebuiau să facă acest lucru complet dezbrăcaţi, iar femeile fiind acoperite doar cu o bucată de material care să le acopere vintrele. Allah spune în
acest sens:
"O, Fii ai lui Adam! Puneţi-vă veşmintele voastre la toate locurile de Rugăciune!" [7:31]
Dacă bărbaţii sau femeile erau destul de bogaţi pentru a putea face înconjurul Al-Ka'aba în hainele lor, după ocol, ei trebuiau să renunţe la ele pentru totdeauna.
Aşa se prezenta viaţa religioasă în Arabia acelor vremuri: politeism, idolatrie şi superstiţie.
Astfel, în Arabia îşi puteau croi calea cu uşurinţă iudaismul,
creştinismul, magicismul şi sabianismul.

Viaţa sociala a arabilor

Societatea arabă reprezenta un amestec format din straturi sociale diferite şi eterogene. Statutul femeii din clasa nobilimii presupunea un nivel avansat al respectului. Femeia se bucura de o doza considerabilă de libertate de decizie, iar hotărârile ei erau cel mai adesea puse în practică. Contractul de căsătorie era în întregime în puterea custodelui legal al femeii şi opinia acestuia cu privire la statutul ei marital nu putea fi contestată niciodată.
Pe de altă parte, mai existau şi celelalte straturi sociale unde prostituţia şi indecenţa erau de nestăpânit şi se aflau în plină desfăşurare. Abu Da'ud, aşa cum reiese din relatarea 'A'işei - Allah să fie mulţumit de ea, a amintit că existau patru tipuri de căsătorii în Arabia preislamică.

Primul tip era similar procedurilor moderne de căsătorie, caz în care un bărbat îşi dădea fiica de soţie altui bărbat după ce mai înainte se stabilise o anumită dotă.

In al doilea caz, soţul îşi trimitea soţia să stea cu un alt bărbat pentru a rămâne însărcinata. Soţul lua această hotărâre fie din cauză că nu putea avea copii, fie din cauză că dorea ca fătul să semene cu acea persoană. După concepţie, dacă dorea, soţul ei era liber să întreţină relaţii sexuale cu ea.

In a treia variantă, un grup de mai puţin de zece bărbaţi putea avea relaţii sexuale cu o femeie. Dacă aceasta rămânea însărcinată şi năştea un copil, ea îi chema pe aceşti bărbaţi, nimeni neavând voie să lipsească. Ei trebuia să vină împreună la casa ei. Atunci, ea spunea, adresându-se numai unuia dintre aceştia: "Ştii ce ai de făcut. Am născut un copil şi acesta este copilul tău." Bărbatul numit trebuia să accepte.

In cel din urmă caz, o mulţime de bărbaţi întreţineau relaţii sexuale cu o anumită femeie cu moravuri uşoare. Ea nu respingea pe nimeni. Asemenea femei obişnuiau să-şi pună un steag la poartă, invitând astfel înăuntru pe oricine dorea.


Când profetul Muhammed - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a adus islamul în Arabia, el a anulat toate celelalte forme de relaţii sexuale, cu excepţia celor desfăşurate în cadrul căsătoriei islamice actuale

Arabii preislamici aveau un număr nelimitat de neveste. Ei se puteau căsători cu două surori în acelaşi timp sau chiar cu nevestele taţilor lor, dacă acestea erau divorţate sau văduve. Divorţul era într-o foarte mare măsură în puterea soţului.
Adulterul era larg răspândit în aproape toate clasele sociale, cu excepţia câtorva bărbaţi şi femei al căror respect de sine îi împiedica sâ comită un asemenea act.

Bismillah Rahman Rahim

Familia Profetului
Familia profetului Muhammed:009: este numită familia haşimită, după numele bunicului său, Haşim bin 'Abd Munaf.

1. HAŞIM. El avea responsabilitatea de a da mâncare şi apă pelerinilor. Aceasta era sarcina lui, atunci când fiii lui 'Abd Munaf şi cei ai lui 'Abd Ad-Dar s-au înţeles să împartă sarcinile între ei. Haşim era bogat şi cinstit. El a fost primul care a oferit pelerinilor pâine înmuiată în supă. Primul său nume era 'Amr, dar era chemat Haşim, deoarece avea obiceiul de a fărâmiţa pâinea (pentru pelerini). El a fost de asemenea primul bărbat care a iniţiat cele două călătorii, de vară şi de iarnă, ale quraişilor. Se povesteşte despre el că a plecat în Siria pentru a face comerţ. în Medina, s-a căsătorit cu Salma, fiica lui 'Amr din neamul 'Udai bin An-Najjar. A petrecut câtva timp cu ea în Medina, apoi a plecat din nou spre Siria, în timp ce ea era gravidă. El a murit în Gaza, Palestina, în anul 497 e.n. Mai târziu, soţia sa a dat naştere lui Abdul-Muttalib, care a fost crescut în casa tatălui ei din Medina şi a fost numit Şaiba din cauza firului de păr alb de pe cap. Nimeni din familia sa din Medina n-a aflat de naşterea acestuia.

2. 'ABDUL-MUTTALIB. Am aflat deja că după moartea lui Haşim sarcina de a furniza hrană şi apă pelerinilor a revenit fratelui său, Al-Muttalib bin 'Abd Munaf, care era generos, cinstit şi demn de încredere. Când 'Abdul-Muttalib a ajuns la vârsta adolescenţei, unchiul său, Al-Muttalib, a aflat despre el şi a mers la Medina ca să-l aducă la Mekka. Când l-a văzut, ochii i s-au umplut de lacrimi care au început să-i curgă pe obraji, apoi l-a îmbrăţişat şi l-a urcat pe cămila sa. Băiatul, însă, până nu a obţinut consimţământul mamei sale, nu a plecat cu el la Mekka. Al-Muttalib a rugat-o să-i permită băiatului să plece cu el la Mekka, dar ea a refuzat. El a reuşit totuşi s-o convingă, spunându-i: "Fiul tău merge la Mekka pentru a restabili autoritatea tatălui său şi pentru a locui în vecinătatea Casei Sfinte,,

'Abdul-Muttalib a primit în vis ,poruncă să sape fântana ZAMZAM într-un anumit loc.Tot atunci a fost instaurată tradiţia alimentării pelerinilor cu apă din Zamzam.
Când din fântâna izvorului Zamzam a început să izvorască apa, tribul Quraiş a avut pretenţia să devină partener în afacere. 'Abdul-Muttalib Ie-a refuzat această cerere, motivând că Allah l-a ales doar pe el pentru această onorabilă slujbă.

Al doilea eveniment l-a avut în centrul său pe Abraha As-Saba Al-Habaşi, vice-regele abisînian (etiopian) în Yemen. El observase că arabii îşi făceau pelerinajul la Al-Ka'ba, aşa că a decis să construiască un mare lăcaş de cult la San'a pentru a atrage pelerinii arabi la el, lăsând astfel Mekka de-o parte. Un bărbat din tribul Kinana a înţeles această mişcare şi de aceea, în toiul nopţii, s-a furişat în acest lăcaş şi a mânjit zidul frontal cu excremente. Când Abraha a aflat acest lucru, s-a înfuriat atât de tare, încât a adunat o armată uriaşă, de şaizeci de mii de războinici, pentru a dărâma Al-Ka'ba. El a ales pentru sine cel mai mare elefant.

Armata sa includea nouă sau treisprezece elefanţi. Ei au mărşăluit până au ajuns într-un loc numit Al-Magmas. Acolo el şi-a mobilizat armata, a pregătit elefanţii şi întreaga armată era pregătită să intre în Mekka. Când a ajuns în Valea Muhassar, situată între Muzdalifa şi Mina, elefantul a îngenunchiat şi a refuzat să meargă mai departe. De fiecare dată când îl îndrepta spre nord. sud sau est, elefantul se mişca, însă când îl îndrepta spre vest, către Al-Ka'ba, acesta îngenunchia. In acest timp, Allah a îndreptat spre ei stoluri de păsări care aruncau asupra lor cu bucăţi de lut ars. Aceste păsări semănau foarte mult cu rândunicile şi vrăbiile şi fiecare pasăre căra câte trei pietre: una în cioc şi doua în gheare. Pietrele i-au lovit pe oamenii lui Abraha, le-au retezat mădularele şi i-au omorât. O mulţime de soldaţi ai lui Abraha au fost omorâţi în acest fel, iar ceilalţi au fugit la întâmplare şi au murit împrăştiaţi. Abraha însuşi a fost lovit atât de rău încât a fost nevoie să i se amputeze vârfurile degetelor. Când a ajuns la San'a, el se afla într-o stare groaznică şi a şi murit curând.

'Abdul-Muttalib a avut 10 fii şi 6 fiice.

3.ABDULLAH . este tatăl Profetului Muhammed , mama lui era Fatima .Abdullah era cel mai deştept dintre fii lui 'Abdul-Muttalib, cel mai cast şi cel mai iubit.Ei s-au căsătorit in Mekka şi la scurt timp după aceea Abdullah a murit.Avea 25 de ani când a murit.Muţi istoric spun că el a murit înainte de naşterea lui Muhammed (saws).

NAŞTEREA LUI MUHAMMED ŞI CEI 40 DE ANI DE DINAINTEA REVELAŢIEI

NASTEREA

Conducătorul Profeţilor, Muhammed - Allah să-l binecuvânteze şi sâ-l miluiască, s-a născut în sânul familiei Haşim din Mekka, într-o dimineaţă de luni, nouă Rabi'ul Auual, în acelaşi an cu "evenimentul elefantului"

Ibn Sa'd a relatat că mama lui Muhammed a spus: "Când el s-a născut, o lumină s-a ivit din vintrele mele şi a luminat palatele din vechea Sirie." Ahmad a relatat că Arbadh bîn Sariia a spus un lucru similar cu
acesta

S-a mai relatat, dar, în mod controversat, că semne prevestitoare însemnate i-au însoţit naşterea: paisprezece galerii din palatul lui Chosroes (Kisra) s-au crăpat şi s-au dărâmat, focul sacru al magienilor s-a stins şi câteva biserici de lângă lacul Şaua au cedat din temelii şi s-au prăbuşit.

'Abdul-Muttalib l-a numit pe copil Muhammed, un nume care pe atunci nu era obişnuit printre arabi. I-a făcut circumcizie în a şaptea zi.

Copilăria

Era un obicei general printre arabii care trăiau în oraşe să-şi trimită copiii la doicile beduine, pentru ca ei să poată creşte în împrejurimile libere şi sănătoase ale deşertului, unde-şi puteau dezvolta un organism robust şi puteau dobândi limbajul şi manierele alese ale beduinilor, care erau cunoscuţi pentru puritatea limbajului şi pentru faptul că nu aveau acele vicii care apar de obicei în societăţile sedentare.
Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a fost mai târziu încredinţat Halimei, fiica lui Abu Zuaib din neamul Sa'd bin Bakr. Soţul ei era AI-Harith bin 'Abdul 'Uzza, numit şi Abu Kabşa, din acelaşi trib.

Ibn Ishaq afirmă că Halima povestea cum ea împreună cu soţul ei şi cu un copil sugar au plecat din satul ei, întovărăşiţi de câteva femei din acelaşi clan, în căutare de copii pentru alăptat.
Ea spunea: "Era un an de secetă şi foamete şi nu aveam ce mânca. Eu călăream pe o măgăriţă maronie. Mai aveam cu noi şi o cămilă-femelă bătrâna. Pe Allah, nu puteam obţine nici un strop de lapte. Nu am putut închide ochii toată noaptea din cauza copilului care plângea încontinuu de foame. Nu aveam destul lapte la sân şi nici cămila nu avea cu ce să-1 hrănească. Ne rugam încontinuu să plouă şi să fim uşuraţi de griji.
După un drum lung am ajuns la Mekka şi am început să căutăm copii de alăptat. Nici una dintre femeile care erau cu mine nu l-a acceptat pe Mesagerul lui Allah - Allah să-I binecuvânteze şi să-l miluiască. De îndată ce li se spunea că era orfan, ele îl refuzau. Noi aveam o idee fixă desprerecompensa pe care am primi-o de la tatăl copilului. Un orfan! Ce ar putea bunicul şi mama lui să facă? Aşa că l-am dispreţuit din această cauză. Fiecare femeie care venise cu mine a primit un sugar şi, când eram pe punct de plecare, eu i-am spus soţului meu: "Pe Allah, nu-mi place să mă întorc cu celelalte femei, fără nici un copil. Ar trebui să merg la orfanul acela şi să-1 iau." El a spus: "Nu văd nici un rău în asta şi poate că Allah ne va binecuvânta prin el." Aşa că am mers şi l-am luat fiindcă nu mai era practic nici o alternativă pentru mine, decât să-l iau.

Când l-am luat în braţe şi m-am întors la locul meu, l-am pus la sân şi, spre marea mea surpriză, laptele a curs din abundenţă. El a supt după pofta inimii şi la fel a făcut şi fratele lui de lapte, după care au adormit amândoi, deşi copilul meu nu putuse să adoarmă cu o noapte înainte.
Soţul meu s-a dus atunci să mulgă cămila şi, spre uimirea lui, a găsit mult lapte în ugerul ei. El a muls-o şi am băut pe săturate, apoi ne-am bucurat de un somn adânc pe tot parcursul nopţii. în dimineaţa următoare, soţul meu a spus: "Pe Allah! Halima, trebuie să înţelegi că ai avut şansa să găseşti un copil binecuvântat," Şl eu am răspuns: "Din mila lui Allah, sper că aşa este."
Tradiţia explică detaliat că pe drumul călătoriei de întoarcere a Halirnei şi pe toată perioada cât Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască -a stat cu ea, viaţa ei a fost înconjurată de o aureolă norocoasă. Măgăriţa pe care ea o călărea când a mers la Mekka era slabă şi aproape deşelată, dar, cu toate acestea, ea s-a înzdrăvenit şi au putut călători mai repede, spre marea uimire a tovarăşilor de călătorie ai Halimei. Când au ajuns la taberele de pe teritoriul clanului Sa'd, ei au descoperit că roata norocului se întorsese în favoarea lor. Pe pământul pustiu a răsărit o vegetaţie luxuriantă şi animalele s-au întors la ei mulţumite şi pline de lapte. Muhammed - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a stat cu Halima până la vârsta de 4-5 ani.

MashaAllah sora Iman foarte frumos subiectul. am si eu cartea BIOGRAFIA NOBILULUI PROFET (si inca o data tin sa-i multumesc lui Iman3 ca mi-a trimis-o) si inshaAllah o sa te ajut la subiect. Allah sa te aiba in paza lui

INAPOI LA IUBITOAREA SA MAMA

Dupa aceasta intamplare, Halima era ingrijorata pentru baiat si l-a inapoiat mamei lui, cu care el a ramas pana la varsta de 6 ani.
Din respect pentru memoria sotului ei mort, Amina a hotarat sa-i viziteze mormantul in Yathrib(Medina).Ea a planificat sa faca un drum de 500 de km, impreuna cu copilul ei orfan, o servitoare, Umm Aiman si socrul ei, 'Abdul Muttalib.Ea a petrecut acolo o luna de zile dupa care s-a hotarat sa se intoarca la Mekka. Pe drumul dintre Mekka si Medina, in Abua, ea s-a imbolnavit grav si a murit.

Masha Allah surioara.Chiar aveam nevoie de ajutor.:smile16: Mie mi s-a parut ca ar fi un subiect interesant nu numai ptr musulmani , dar si pentru cei recent convertiti si chiar crestini. Sunt lucruri foarte interesante , iar ordinea cronologica a evenimentelor Insha Allah sa ne ajute sa intelegem mai bine Islamul si Viata Profetului Nostru (saws).Allah sa te binecuvanteze.

La milostivul sau bunic

Abdul Muttalib a adus baiatul la Mekka. El avea sentimente calde fata de nepotul sau orfan, al carui necaz recent(moartea mamei) se adaugase la durerile trecutului. Abdul Muttalib era mai iubitor cu nepotul sau decat cu proprii copii.El nu a lasat niciodata baiatul prada singuratatii, preferandu-l propriilor sai copii.Ibn Hisam a povestit ca la umbra Al Ka'ba a fost pusa o saltea pentru Abdul Muttalib.Din respect fata de tatal lor, copiii sai sedeau in jurul acestei saltele, in timp ce Muhammed -Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca- sedea pe ea. Unchii sai il luau de acolo, dar Abdul Muttalib le spunea:
''Lasati-mi nepotul.Jur pe Allah, ca acest baiat va avea o pozitie inseamnata''.
El il aseza pe baiat pe salteaua lui, il mangaia pe spate si era intotdeauna multumit de ceea ce facea acesta. Cand Muhammed - Allah sa-I binecuvanteze si sa-I miluiasca - a implinit opt ani, doua luni si zece zile, bunicul sau, 'Abdul-Muttalib, a murit in Mekka.
Sarcina de a avea grija de Profet a revenit unchiului sau, Abu Talib, fratele tatalui Profetului.
Abu Talib si-a facut datoria fata de nepotul sau in cel mai bun mod posibil. L-a crescut impreuna cu copiii sai si a fost preferatul lui. Baiatul era singurul pe care Abu Talib I-a tratat cu mare respect si cu o inalta stima.

Timp de patruzeci de ani, Abu Talib si-a iubit nepotul si i-a acordat toata protectia si sprijinul sau. Relatiile lui cu ceilalti erau determinate de modul in care acestia il tratau pe Profet -Allah sa-I binecuvanteze si sa-I miluiasca.
Ibn 'Asakir a relatat, cu consimtamantul lui Jalhama bin 'Ar****: "Am venit la Mekka intr-un an secetos si atunci tribul Qurais a spus: "O Abu Talib, vegetatia de pe vale s-a uscat si copiii sunt flamanzi. Sa ne rugam pentru ploaie!"
Abu Talib a mers la AI-Ka'ba, insotit de un baietel frumos ca soarele. Abu Talib si baiatul au stat langa zidul AI-Ka'ba si s-au rugat pentru ploaie. Imediat, norii s-au ingramadit din toate partile si ploaia a inceput sa cada torential, paraiele sa curga, iar plantele au crescut atat in oras, cat si in afara acestuia.

Bahira, calugarul

Cand Mesagerul lui Allah - Allah sa-I binecuvanteze si sa-I miluiasca - a implinit doisprezece ani, a plecat cu unchiul sau, Abu Talib, intr-o calatorie de afaceri in vechea Sirie. Cand au ajuns la Busra (localitate din vecinatatea Huran-ului care in timpul dominatiei romane a facut parte din vechea Sirie) au intalnit un calugar numit Bahira (pe numele sau adevarat Georges), care le-a aratat multa bunatate si i-a ospetit cu darnicie, cu toate ca pana in acel moment nu avusese obiceiul de a primi ospeti. L-a recunoscut destul de repede pe Profet - Allah sa-I binecuvanteze si sa-I miluiasca - si, in timp ce-i lua mana, a spus:

"Acesta este cel mai nobil dintre oameni. Allah iI va trimite cu un Mesaj, care va fi o milostenie pentru toate fiintele".

Abu Talib I-a intrebat: : "Cum de stii lucrul acesta?"
El a raspuns: "Cand ati aparut dinspre Aqaba, toate pietrele si copacii s-au inchinat si ele nu fac asta niciodata, decat in fata unui Profet. Il mai pot recunoaste si dupa sigiliul Profetiei, aflat mai jos de umarul lui, avand
forma unui mar. Am invatat aceasta din cartile noastre." De frica evreilor, calugarul i-a mai cerut lui Abu Talib sa trimita baiatul inapoi la Mekka si sa nu-l duca in Siria. Abu Talib I-a ascultat si I-a trimis la Mekka, impreuna
cu cativa dintre servitorii sai.

Ocupatia timpurie a lui Muhammed

Muhammed-Allah sa-I binecuvanteze si sa-I miluiasca - n-a avut nici o ocupatie anume in adolescenta, dar se spune ca a fost pastor pentru neamul Sa'd din Mekka. La 25 de ani a plecat in Siria ca negustor in serviciul Khadijei. Ibn Ishaq a relatat ca fiica lui Khuailid, Khadija, era o femeie de afaceri bogata si de mare onoare. Ea obisnuia, in schimbul unui anumit procentaj din profit, sa angajeze oameni pentru a-i face afacerile. Poporul Qurais se ocupa mai mult de negustorie, astfel ca in momentul in care Khadija a aflat despre Muhammed - Allah sa-I binecuvanteze sii sa-I miluiasca,de cuvintele sale pline de adevar,de cinstea si de bunele sale maniere, a trimis dupa el. Ea i-a oferit bani sa piece in Siria si sa faca afaceri pentru ea si i-a promis lui un procent mai mare. Ea I-a trimis cu el si pe Maisara, simbriasul ei. Muhammed a consimtit si a plecat cu robul Khadijei in Siria, pentru negot.

Casatoria Profetului cu Khadija

Cand el s-a intors la Mekka, Khadija a observat, prin suma de bani oferita, ca avea mai mult profit si mai mult spor decat de obicei. De asemenea, Maisara i-a povestit de bunele maniere ale lui Muhammed, de cinstea, intelepciunea, sinceritatea si credinta lui. Ea si-a dat seama ca si-a atins tinta. Multi barbati de seama o cerusera in casatorie, dar ea le refuzase intotdeauna avansurile.

Ea si-a marturisit dorinta prietenei sale Nafisa, fiica lui Maniia, care a mers imediat la Muhammed - Allah sa-I binecuvanteze si sa-I miluiasca. El a consimtit si a cerut unchilor sai sa mearga la unchiul Khadijei sa vorbeasca despre aceasta chestiune. La scurt timp, ei s-au casatorit. La intocmirea contractului de casatorie au fost martori cei din neamul Hasim si sefii tribului Mudar. Aceasta a avut loc la doua luni de la intoarcerea Profetului din Siria. Ca dar de nunta, el i-a oferit douazeci de camile. Ea avea atunci patruzeci de ani si era considerata cea mai buna femeie din familia ei atat ca obarsie si avere, cat si ca intelepciune.

Ea a fost prima femeie cu care s-a casatorit Mesagerul lui Allah -Allah sa-I binecuvanteze si sa-I miluiasca. Pana la moartea ei, el nu s-a mai casatorit cu nimeni altcineva.
Khadija a purtat, cu exceptia lui Ibrahim, toti copiii lui: AI-Qasim, Zeinab, Ruqaiia, Umm Kulthum, Fatima si 'Abdullah, care mai era numit si Taiiib sau Tahir. Toti fiii lui au murit in perioada copilariei. Fiicele sale au marturisit si imbratisat islamul, emigrand mai apoi la Medina. Toate au decedat in timpul vietii Profetului, exceptie facand Fatima, care nu a murit in timpul vietii sale. Ea a murit la sase luni dupa moartea Profetului - Allah sa-I binecuvanteze si sa-I miluiasca.