Necredinţa: definirea si formele ei

Necredinţa: definirea si formele ei

A – Definirea ei

Cuvantul kufr înseama ca termen comun “acoperire, învaluire”, iar ca termen de drept canonic este antonimul “credinţei”. Asadar kufr înseamna necredinţa în Allah si în trimisii Sai, indiferent daca conţine sensul de tagaduire sau nu, îndoiala, sau împotrivire, sau invidie, sau trufie, sau urmarea unor capricii care împiedica de la urmarea mesajului, însa tagaduirea este o necredinta si mai mare, ca si cel care tagaduieste din pizma, chiar daca el crede în sinceritatea trimisilor.

B – Formele ei:

Necredinţa are doua forme:

I – Necredinţa majora, care scoate din sfera Islamului si ea este de cinci feluri:

1- Necredinţa prin tagaduire, a carei dovada sunt cuvintele lui Allah Preînaltul: «Si cine este mai nelegiuit decat acela care nascoceste minciuni asupra lui Allah sau tagaduieste adevarul atunci cand vine la el?Oare nu se afla în Gheena salas pentru necredinciosi? »(Al-‘Ankabut: 68)

2- Necredinţa prin respingere si trufie, însoţite de convingere in cele afirmate, a carei dovada sunt cuvintele lui Allah: «Deci spus-am îngerilor:” Prosternaţi-va dinaintea lui Adam!” Si s-au prosternat ei, în afara de Iblis, care nu a voit, ci s-a semeţit si a ramas printre cei necredinciosi»(Al-Baqara: 34)

3 – Necredinţa prin îndoiala sau necredinţa banuielii, a carei dovada sunt cuvintele lui Allah Preaînaltul: « A intrat în gradina lui, pacatuind faţa de sine însusi ( prin necredinţa sa) si a zis:” Nu cred ca aceasta va pieri vreodata/ Si nu cred ca Ceasul va veni. Iar de voi fi adus la Domnul meu, voi gasi (loc) si mai bun decat ea, în schimb!”/ Si i-a zis semenul sau, stand de vorba cu el :” Oare nu crezi tu în Acela care te-a creat pe tine din ţarana, apoi dintr-o picatura si la urma ţi-a dat ţie chip de barbat?/In ce ma priveste, Allah este Domnul meu si nu-I fac Domnului meu pe nimeni asociat»( Al-Kahf: 35-38)

4- Necredinţa prin impotrivire, a carei dovada sunt cuvintele lui Allah Preînaltul: « Insa aceia care nu cred se întorc de la cele de la care au fost preveniţi»(Al Ahqaf:3)

5- Necredinţa prin ipocrizie, a carei dovada sunt cuvintele lui Allah Preaînaltul: «Aceasta este pentru ca ei au crezut, iar apoi s-au lepadat de credinţa si inimile lor au fost pecetluite, încat ei nu mai pricep»(Al-Munafiqun:3)

II – Necredinţa minora, care nu scoate din sfera Islamului pe cel care-l savarseste.
Ea este necredinţa practica, constand în pacatele menţionate în Coran si în Sunna în calitatea de acte de necredinţa si care nu ajung la hotarele necredinţei majore.

Un exemplu al acestui tip de necredinţa este necredinţa fata de binefacerile, menţionate în cuvintele lui Allah Preaînaltul : «Allah da spre pilda o cetate; ea a fost în siguranţa si în liniste, venind spre ea cele de trebuinţa pentru vieţuire din toate parţile cu prisosinţa; apoi ea s-a aratat nemulţumitoare faţa de binefacerile lui Allah»(An-Nahl:112)

Din aceasta categorie face parte si lupta împotriva musulmanului, menţionata în vorbele Profetului Muhammad – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca!: «Ocararea musulmanului este
nelegiuire, iar lupta împotriva lui este necredinţa»* sau în vorbele Profetului Muhammad – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca!: «Sa nu mai deveniţi dupa mine necredinciosi lovindu-va
gaturile unii, altora» O alta manifestare a necredinţei minore este juramantul pe altcineva decat Allah, caci Profetul Muhammad- Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca!- a zis : «Acela care jura pe altcineva în afara de Allah este necredincios sau politeist»

Allah nu l-a exclus din sfera Islamului pe cel care savarseste un pacat mare, ba chiar l-a numit credincios conform versetului in care Preaînaltul a grait: «O, voi cei care credeţi , v-a fost prescris Talionul pentru cei ucisi» (Al-Baqara:178).

El nu l-a exclus pe ucigas din randurile celor care cred, ci l-a considerat frate al celui caruia îi revine datoria de a aplica legea Talionului, caci a grait: «Iar celui caruia i s-a iertat din partea fratelui sau ceva, i se arata bunavoinţa »(Al-Baqara:178).

Incontestabil, se are în vedere fraţia întru religie. Si Allah Preaînaltul a mai grait: «Si daca doua cete de dreptcredinciosi se cearta între ele, voi împacaţi-le»(Al-Hujurat:9), pana la cuvintele lui Allah Preaînaltul : «Dreptcredinciosii sunt fraţi. Deci împacaţi-i pe cei doi fraţi ai vostri si fiţi cu frica de Allah»(Al-hujurat:10).*

Deosebirile dintre necredinţa majora si necredinţa minora sunt pe scurt, urmatoarele:

1-Necredinţa majora exclude din religia Islamica si anuleaza faptele, în vreme ce necredinţa minora nu exclude din religie si nu anuleaza faptele, ci numai le reduce- în funcţie de gravitatea lor-sil
ameninţa pe cel care le comite.

2-Necredinţa majora îl condamna pe cel care o savarseste la ramanerea vesnica în Infern, în vreme ce necredinţa minora nu-l condamna pe cel care-o savarseste la ramanerea vesnica în Infern,
in caz ca a intrat în el, caci Allah poate sa-l ierte pe cel care-o savarseste si sa nu-l mai condamne la intrarea în infern, deloc.

3- Necredinţa majora impune dusmanie între cel care o savarseste si între drepcredinciosi care nu mai au voie sa se împrieteneasca sau sa-l iubeasca, chiar daca este dintre cei mai apropiati, în vreme ce necredinţa minora nu interzice prietenia absolut deloc, astfel ca acela care-o savarseste poate sa fie iubit si insotit pe masura credinţei sale si poate sa fie dusmanit pe masura necredintei
sale

mashAllah iubita
Allah sa te rasplateasca pentru munca ta si pentru efortul tau
e foarte interesanta postarea ta
.al salam aleykum wa rahmatu Allah wa barkatuh